- Ești gata de plecare? Strigă Nate la Gon, în timp ce el își făcea bagajul.

- Vin acum, răspunse el cu un mârâit. Pisicuțo, tot nu înțeleg, de ce vrei să stăm o săptămână la Nate, mă întreabă el. Decât dacă...

- Nu vezi niciun threesome, stăm fiindcă laboratorul tău are nevoie de reparații serioase, aproape ai explodat cu tot cu el. Deja a luat foc unul în oraș, tot al unui dealer și nu vreau să riscăm. Până când nu rezolvăm toate problemele de pe listă, stăm la ei, răspund eu , trăgând cu poftă dintr-o țigare și suflând fumul în bucle, privind prin el fața distorsionată a movaliului.

Nu, stai. Nu e de la fum, așa se strâmbă el mereu.

- Care listă? Întreabă el, iar eu am ridicat foaia cu cele douăzeci de disfuncții trecute ce trebuiau bifate înainte să ne întoarcem.

- Exagerezi, nu cred că...

- Taci și împachetează, îi spun eu. Ori vii cu mine, ori mă duc singur la ei și atunci n-ai decât să sari în aer. Adu-ți aminte incidentul în care ți-a luat foc aproape un sfert din marfă, îi spun eu, iar el se crispă.

- Acolo a fost vina lui Mark, nu a lui Gon, interveni Nate, iar eu m-am încruntat la el.

Ambii au oftat și Gon și-a luat bagajul în mână, ducându-l la mașină. Eu am stins țigarea și am ieșit din cameră, urmându-i. Aveam un presentiment urât de câteva zile, de aia nu vreau să mai stăm singuri aici, nu până nu ne asigurăm că nu e niciun pericol. Cred că incidentele din ultimele luni m-au făcut puțin paranoic...

Better safe, than sorry.

Movaliul a oftat imediat cum am ajuns la apartamentul bruneților, deși era familiar cu locul. Am intrat pe ușa maronie, dând într-un hol luminos și micuț ce ducea spre living, acolo unde în centru era o canapea mare de aceiași culoare cu ușa, un TV cu plasmă și o masă de sticlă micuță și crăpată pe alocuri după toate dățile în care Mark a căzut lângă ea. Gon și Nate au dus bagajele în camera de oaspeți și eu m-am trântit pe canapea, lăsându-i pe ei să facă toată munca despachetării.

- Te relexezi? Întreabă o voce din spatele meu și când am întors capul, l-am văzut pe Mark.

- Hey, tu ce faci aici? Nu erai la repetiții? Întreb eu curios.

- Ba da, dar localul unde urma să cântăm e închis din cauza unor probleme cu șobolanii, așa că am anulat și am venit acasă mai devreme.

- O mână de ajutor? Îi aud pe Gon și Nate strigând din cameră, dar amândoi ne-am prefăcut că nu-i auzim.

- Nu suntem prea cruzi? Întreabă Mark în șoaptă.

- Cu Nate poate, dar pe Gon lasă-l să se chinuie. Poate așa rezolvă problemele cu laboratorul mai repede, îi șoptesc eu , ridicându-mă și intrând în bucătăria micuță de culori monochrome, deschizând frigiderul.

Am scos de acolo două doze de cola și le-am pus pe masa din sufragerie, urmând să mă întorc și pentru pizza pe care am văzut-o ascunsă după borcanele de murături. Mai mult ca sigur Nate a ascuns-o de Mark.

- Mhm, chiar voiam ceva răcoritor, l-am auzit pe Gon și când am întors capul, l-am văzut cu doza mea în mână.

Fir-ar!

- Ce e, pisicuțo? Întreabă el, rânjind subtil.

- Nimic , iubire. Îți mai aduc ceva? Întreb eu, scârșnind din dinți.

- Adu-mi mie pachetul cu fursecuri de pe raftul de sus, spuse Nate, făcând cu degetul.

Fir-ar din nou. Asta e pedeapsa fiindcă i-am lăsat să care singuri bagajele.

- Și laptele!! Strigă Nate din sufragerie exact cand am deschis dulapul de sus, iar punga cu făină mi-a picat direct în cap.

Bun, acum cred că arăt ca fantoma lui Shakespeare.

- Fuck, spun și încerc să mă scutur, dar mi-a acoperit până și ochelarii.

I-am dat jos, încercând să-i șterg și am tușit scurt când praful făinos mi-a intrat în gură, la pachet cu un fir din propriul păr.

- Ce durează atât? Ai picat în chiuvetă? Strigă Nate din surfragerie.

- Suge-o! Am strigat la el, scrâșnind din dinți și mi-am dat jos tricoul negru care acum era trei sfert alb.

- Dacă mi-o da-... spuse el, intrând în bucătărie. Hah, nu credeam că vorbești serios, spuse el sceptic, înainte să-și desfacă cureaua.

- Ce naiba faci? Îl întreb, privind ca prostul.

- Cred că Gon te-a ametit atât de tare, încât nu mai știi nici cum se începe. Lasă, te învăț eu de la zero, răspunse el, neobservând dezastrul.

- M-am umplut de făină, idiotule. De asta m-am dezbrăcat, răspund eu încercând să-mi curăț ochelarii. Acum ține-ți pantalonii pe tine și ajută-mă să curăț.

- Oh, răspunse el dezmăgit. Pot măcar să-...

- Nu, i-o tai din scurt. Dar poți să aduci mătura.

Brunetul a mârâit și a luat mătura, adunând făina, iar eu i-am cerut lui Gon să-mi aducă un alt tricou. Când m-a întrebat pentru ce și a venit să mă vadă pe jumătate gol, bineînțeles că nici al doilea idiot n-a văzut făina, ci un anunț pentru sex.

- Trebuia să stau cu mama, mormăi eu.

- Nu e vina noastră că arăți ca o gaură ambulantă, spuse Nate, iar Gon se încruntă la el.

- Mai spune asta o dată, îi spun mârâind, iar brunetul tăcu din gură.

- Așa credeam și eu.

Pe când aranjam cutiile de Pizza pe masă, iar Mark i-a sunat pe Chin Chin și Nori, Gon a spus că și-a uitat portofelul în mașină și mi-a dat cheile să i-l aduc. Am oftat plictisit și ușor flămând, ieșind din apartament și coborând scările prin întuneric, când am auzit o serie de voci care veneau de la etajul de mai jos. M-am oprit în loc, stând și ascultând, încercând să privesc în jos spre seria de scări învăluite aproape complet în beznă. Doar câteva becuri luminau intrarea în bloc și abia dacă puteam destinge siluetele.

 Însă puteam observa doi bărbați vorbind, corpurile lor unduindu-se ca umbrele pe marginea balustradei. La început mi s-a părut că-și fac de cap, până am auzit un urlet de durere, iar o lumină m-a orbit, urmată de un sunet puternic, făcându-mă să închid ochii și să-mi acopăr repede urechile. Nu puteam respira, o serie de imagini cu Blake în aeroport și cu glonțul ce aproape a trecut prin mine aproape mi-a creat un atac de panică. 

M-am prins de balustradă, lăsându-mă ușor în jos, ascultând la persoana care gemea de durere, apoi la cel care țipat în rusă și i-am auzit pașii coborând scările, apoi vuietul unei mașini de la intrare. Am inspirat adânc, deschizând ochii și încercând să-i obișnuiesc cu întunericul și m-am ridicat și am luat-o la fugă în jos pe scări, ținându-mi brațele protectiv, așteptând să fiu atacat de un al treilea individ. Însă n-am dat decât peste persoana care zăcea pe treaptă, gemând de durere și cu picioarele întinse, iar spatele îi era rezemat de perete. 

M-am aplecat spre el, scoțându-mi telefonul fiindcă nu aveam cum să văd fără lanternă. Blocul lui Nate n-are lumini pe hol sau vreo alimentare prea bună cu gaz. Ceea ce credeam că era un bărbat, s-a dovedit a fi o femeie înaltă îmbrăcată în costum și sângerând abundent. I-am dat ușor cămașa desfăcută la o parte și am văzut că a fost împușcată în umărul drept, în artera axilară de sub claviculă. Un șiroi de sânge îi curgea până pe sâni, iar femeia a întors capul spre mine, privindu-mă temător. Însă în tot timpul ăsta n-am auzit să scoată o vorbă, înafară de gemetele de durere. 

- Aduc ajutoare, i-am spus, citindu-i îngrijorarea și am fugit sus pe scări. Trebuie să-l chem pe Gon, spun eu cu voce tare.

Abia puteam să respir și aproape că m-am împiedicat, ținându-mă de balustradă și încercând să ajung cât mai repede la apartament, fără să cad. Când am intrat pe ușă, gâfâind și transpirat, toată lumea m-a privit ciudat.

- Avem o problemă, reușesc eu să spun. Cineva a fost împușcat, spun eu și cu toții s-au ridicat în picioare, lăsând băuturile la o parte. 

N-am apucat să le explic ce și cum, pur și simplu i-am obligat să mă urmeze, deși se mișcau cu toții mult prea lent. Sau poate așa aveam eu impresia fiindcă mi s-a urcat adrenalina la cap.

Nici nu știu cât de repede am reușit să cobor scările, conducându-i pe ceilalți la etajul doi, unde zăcea femeia, dar când am ajuns acolo...ea dispăruse.

- Era aici, jur! Le spun, întorcându-mă spre ei, simțind cum deja îmi țiuie urechile.

- Ryan, ești sigur că nu ai luat LSD din greșeală? Întreabă Nate, deși abia îi puteam destinge fața prin întuneric și luminată doar de o făclie a lanternei din telefon.

- Ți se pare că sunt drogat? Întreb eu nervos, strângând din pumni. N-am luat nimic, spun eu, apărându-mă.

Mark a trecut pe lângă mine, aplecându-se și dând cu mâna pe perete  până pe treaptă, apoi își frecă degetele și le lumină cu telefonul.

În fața luminii artificiale se vedea clar lichidul roșu și lipicios, aproape înegrit.

- Ryan are dreptate, spuse Mark. Cineva chiar a fost rănit, e plin de sânge, spuse el, întorcându-se spre ceilalți.

- Și ce facem? Cum îl găsim? Întreabă Nate, frecându-se în cap.

- O găsim, corectez eu. Era o femeie. Uh, blondă, cu părul scurt , cred. Înaltă, foarte înaltă, ochii albaștrii și trăsături asemănătoare cu cele ale femeilor pe care le-am văzut în Norvegia, spun eu, încercând să-mi amintesc tot ce am observat cu vederea mea de ochelarist în beznă.

- Ar trebui să contactăm poliția? 

Dacă v-a plăcut capitolul, vă rog să da-ți vot ,comment și follow. Mulțumesc pentru susținere! Pupici!