Ryan's pov

Simțeam pur și simplu că-mi pierd mințile. Blake e frate vitreg cu Gon? Același Blake care era cât pe ce să ne omoare ca să pună mâna pe el? Iar femeia de care eram obsedat să o găsesc era mama lor?? Cred că am innebunit. Am ieșit repede la aer fiindcă nu mai știam ce să spun. Aerul din casă era sufocant, țipetele celorlalți mă scoteau din sărite și nu știam în cine să mai am încredere sau de ce. Ce se întâmplă cu viața mea de am ajuns în halul ăsta? De ce nu mă puteam întoarce în liceu atunci când a început totul? Când lumea noastră nu era atât de furtunoasă și singurele griji erau urmele fierbinți și vinete de pe piele sau banii risipiți în club?

M-am așezat cu spatele lipit de peretele rece, simțind umezeala solului și a cărămizilor brutale, dar aveam oricum să mă prăbușesc. Și... mi-am uitat pachetul de țigări la Nate. Perfect!

- Ryan..., aud o voce cunoscută și deja știam cum o să se deruleze episodul ăsta. Cu mine țipând la profu după ce în tot timpul ăsta i-am acceptat trecutul ca fiind și al meu.

- Ce e? Îl întreb slăbit, obosit și fără să-mi pese de răspuns.

Vreau să dorm.. Undeva departe, pe o plajă pustie și de unul singur. Fiindcă prefer să mor de singurătate, decât de anxietate. Nu mi-a răspuns, doar s-a așezat lângă mine, oftând zgomotos și amar.

- Știu că am dat-o rău în bară, pisicuțo. Probabil mă urăști acum, deși... nu te condamn. Și eu m-aș pocni dacă aș fi în locul tău, murmură el.

- Deci ești conștient, îi spun, cu toate că eram la fel de îngrijorat pentru tatăl lui.

- Crezi că am vrut să se întâmple toate astea?

- Nu spun că poți să-ți controlezi viața, dar de ce nu mi-ai spus? De ce nu vorbești cu mine? Nu te-am întrebat dacă mai ai și alte secrete și ai spus că nu? Întreb eu, scrâșnind din dinți până când gustul sângelui se combinase cu ultima fărâmă de tutun rămasă în gură, strângând pumnii nervos. Voiam să lovesc ceva...sau pe cineva.

- Credeam că nu mai am, șopti el fără vlagă. Credeam că am scăpat de toate și am început o viață nouă. De unde să știu că femeia aia o să se întoarcă aici după atâția ani sau că Blake și cu mine suntem înrudiți? Și eu am rămas trăsnit când am văzut testul ADN făcut de tata, dintr-o banală suspiciune.

Movaliul nu îndrăznea să mă privească și totuși m-am lăsat cu capul pe umărul său, ascultând absent tot ce îmi povestea. În minte nu aveam decât momentele de la meditații când am început relația, noaptea de la pensiune, plus întâmplările care au marcat și ruinat Italia pentru totdeauna. Toate mi se derulau în cap precum un film prost regizat, inclusiv incendiul de la cinema pe care mi-l amintesc vag. Cred că am fost atât de amorțit încât niciunul din acele momente nu se compară cu ce trăiesc acum.

- Ryan, mai ești aici? Întreabă el.

- Din nefericire, șoptesc, cuibărindu-mă la pieptul lui, inhalându-i mirosul cu care vreau să mă intoxic și să mor.

Cumva, printre buzele acelea fierbinți, am auzit și răspunsul la întrebările mele. Încețoșate de prezența lui care mă sufoca și enerva, însă mă ademenea înapoi în lumea lui. Iar lumea lui e plină de secrete, plină de pericole și până și eu eram conștient că nu le poate înfrunta singur.

- Profu, noi doi ajungem mereu în situații imposibile, îi șoptesc, lipindu-mi nasul de al lui.

- Pisicuțo, de-ai știi cât aș vrea să se termine odată coșmarul ăsta, șopti cu sinceritate și o urmă de regret în glas. E clar că l-am făcut cu toții să se simtă vinovat și e timpul să remediem asta.

Mi-am încleștat degetele în părul lui, trăgându-l mai aproape fiindcă iertarea și durerea nu încep și nu se termină fără o ploaie de săruturi, privind la inelul negru și greu ce se ascundea de mine. Oare încă îl merit? Am închis ochii pentru o secundă, prea multe emoții îmi dădeau dureri de cap și acum trebuie să fiu cu mintea limpede în caz de pericol. L-am luat pe profu de mână și am intrat înauntru, acolo unde furtuna de întrebări nu se mai termina și îmi venea să-i iau pe toți la bătaie. Cu cei din gașcă și cu Chris aveam o șansă, dar pe Blake l-aș întărâta din greșeală.

- Crezi că e altcineva în spate? Întreb eu, analizându-i pe toți de la stânga la dreaptă.

- Felicia nu face totul singură, nu ar avea cum, spuse Gon gânditor, lăsându-se cu cotul pe blat și observând cana de ceai a unchiului său. El unde a dispărut? Întreabă profu deodată.

- Habar nu am, spuse Nori, ridicând mâinile în semn de apărare.

Proful a pufăit enervat, căutând și mai multe piste moarte pe telefon, strângând marginile ecranului până când i s-au înroșit buricele degetelor. Era cât pe ce să dea cu el pe jos când a început să-i sune.

- Alo? Răspunse movaliul, făcând o grimasă.

Nu puteam să aud ce spunea apelantul, însă după expresia lui Gon, sigur nu era de bine, așa că am așteptat cu toții în tăcere să auzim despre ce e vorba.

- Deci? Întreb eu, stând ca pe ace.

- Tata e la fermă, unchiul e deja acolo. Dar ceva e suspect... Trebuie să merg după ei.

- Vin cu tine, spun eu, ridicându-mă deja de pe scaun.

- Nu, tu rămâi aici cu restul. V-am implicat destul, de data asta merg singur, spuse el hotărât, încercând să mă convingă și pe mine.

- Ascultă aici pepene mov, într-un fel sau altul noi tot ajungem în aceași oala cu tine, de regulă legați și fugăriți, așa că lasă dramele eroice și spune-ne unde e ferma aia. Chiar dacă nu-mi spui, tot te găsesc, zise Nate, ridicându-se de pe canapea gata de război. Gon avea de gând să comenteze, însă Mark s-a băgat între ei.

- N-ai scăpare, amice. Hai s-o facem și pe asta, spuse brunetul zâmbind.

- Ți-ai luat talismanele cu tine? Întreabă Nori, privind la Chin Chin, iar tânăra aprobă din cap, ridicându-se și ei. Singurii ce au ieșit pe ușă au fost Chris și Blake care nu au vrut să se implice și au plecat acasă. Eram recunoscător fiindcă nu aveam chef de înghesuială în mașină sau să ne răsturnăm înainte să ajungem la destinație.

Stând pe scanul din față, ascultam cu nepăsare la Motionless in White- Another life, iar versurile mă împungeau precum un pumnal. "And I hate that I made you the end of me..."

- Tare melodie, huh? Întreabă Mark, băgându-și capul între mine și Gon, cât timp restul discutau și se certau pe diferite teme. Chin Chin stătea la Nori în brațe, aproape lovindu-l pe castaniu cu pălmile de câteva ori, însă nu mă puteam concentra pe nimic din jur. Aveam un dor imens de ceva și nu știam ce anume, ce sentiment nu-mi dădea pace. Am pufăit enervat și am strigat la Nate să-mi dea o țigare din pachet, altfel nu știam ce să fac cu mâinile, decât să bat cu degetele în geam până când îi săre țandăra lui Gon.

- Pari mai agitat decât mine, spuse profu și i-am suflat fum în față drept răspuns.

- Vrei să facem accident? Întreabă el, tușind ușor.

- Chiar te rog, răspund nepăsător, neștiind unde să-mi pun picioarele fiindcă mă dureau genunchii de la atâta stat în mașină.

- Ești mai sinucigaș decât trupa mea, replică Mark, total atent la discuția noastră.

- Ținând cont că niciunul din voi n-a murit încă, numele nu vi se potrivește, îi răspund, făcându-l să icnească și să râdă nervos.

- Să fiu sincer, nu prea am fost dornici de experimentare.

- Dacă mai stai mult cu mine, o să ai timp, spuse Gon rece și sec, cu ochii ațintiți la drum.

- Despre ce vorbiți acolo? Întreabă Nate din senin.

- Care pom îl lovim primul. Eu pariez pe numărul cinci, tu pe care îl alegi? Glumi Mark, iar Nate îl lovi peste ceafă ca deobicei.

- Puteți să tăceți odata? Întreabă Chin Chin brusc, dar nu m-am obosit să-mi întorc capul.

- Eish, nu acum, replică Mark.

- De ce nu? Întreabă Nori, scrâșnind din dinți, lucru puțin neobișnuit fiindcă Nori nu era prea violent de felul său. Taci numai când vrei tu sau poate trebuie să ți se închidă gura?

- Huh? Întreabă Mark confuz. Dar tu ce problema mai ai ?

- Cu tine am o problemă de când am fost în Roma și voi ați.... spuse Nori, însă se opri brusc. Eu și Gon ascultam în liniște cearta lor, dându-mi seama cât de depărtați eram, deși eram în același loc.

- E numai vina lui Blake, daca el nu apărea, atunci poate nici ea nu se întorcea, mormăie Gon.

- Gata, iubire, o rezolvăm și pe asta, îi spun, trăgând încă un fum, înnecându-mă în el și în aerul greu din mașină.

Un amalgam de voci și niciuna din ele nu.... De fapt, nu mai contează. Mai bine îmi mut atenția la drum.

- Ori tăceți din gură, ori ne izbesc pe toți în stâlp, amenință Gon, călcând pe accelerație, semn că vorbea serios.

După alte câteva insulte, cearta a încetat, iar conversația a murit. Eram precum colțurile îndoite ale unei foi de hârtie. Odată îndoite, nu mai pot fi îndreptate.

Drumul a luat o turnură stranie, intrând prin pietriș spre un alt drum de pământ.

- Unde naiba mai mergem și de data asta? Întreabă Nate, cu o voce atât de resemnată încât aveam impresia că i s-a urât și de viață.

- La ferma unde tata și unchiul au crescut, răspunse Gon scurt și prompt.

- Huh? Păi ce s-a întâmplat de au plecat de acolo? Întreabă Mark curios, scărpinându-se în cap, îi puteam vedea gestul prin oglinda retrovizoare.

- A luat foc.

- Grozav. Are cineva un bidon de benzina? Întreabă Nate sarcastic.

- De ce? Plănuiești să faci la fel? Întreabă Gon, pufăind.

- Nu, cred că ii e sete, replică Mark și nu-mi puteam da seama dacă era o glumă sau o invitație la crimă.

- Durează mult până ajungem acolo? Întreabă Chin Chin, înghițind în sec.

- La fermă sau în iad? Întreb eu.

- Oriunde e mai aproape, până nu se iscă un război. Tu ești pe scaunul din față, eu sunt prinsă cu ei, replică albicioasa.

- Pai hai la mine, îi spun, iar fata s-a strecurat cu mare greutate printre scaun, direct la mine în brațe, spre șocul lui Gon și al celorlalți, și asta fără să oprească mașina.

- Mai bine? Întreb eu și Chin Chin aprobă din cap. O parte din ea îmi amintea de Malen, de roșcatul întâlnit la cabinet și mi se făcea pielea de găină. Dacă e vreodată să-l însel pe Gon, Malen sigur o să fie alesul. Am oftat, atrăgându-i atenția lui Gon și puteam să jur că indiferent de nivelul lui de stres și anxietate, tot putea să-mi citească gândurile.

- Ce e? Intri în călduri? Întreabă el deodată.

- Nu încă, taci și condu. Și cu ocazia asta, povestește-ne și nouă despre fermă.

- Nu sunt multe de povestit. Tata și unchiul au crescut aici, ferma a luat foc, a fost reconstruită, blah blah, tata a dat peste diavolul în chip de femeie, s-au căsătorit, s-au mutat în L.A , m-am născut eu - din fericire pentru tine, ea a plecat și acum după două mii de ani vrea să se răzbune, iar asta e singurul loc unde ar putea toți trei să răsară. Unchiul și ideile lui trăsnite, mormăie profu.

- Să se răzbune pentru ce? Întreb eu curios, mângâindu-i fundul lui Chin Chin cât timp ascultam.

- Crede că i-am distrus viața, trebuia să se căsătorească cu un alt bărbat, dar el și tata au avut o altercație, iar el s-a sinucis la două zile după.

- Sper că nu ii moștenești trăsăturile bolnave, no? Întreabă Nate, aproape făcându-mă să tresar. Am și uitat că nu suntem singuri în mașină.

- Dacă le aveam, tu, Chris și Blake erați la sase metri sub pământ, răspunde movaliul, privind cu coada ochiului în spate.

- Dar de ce după atâția ani? Întreabă Nori.

- Habar nu am, sincer, spune Gon, iar eu am oftat.

- Să sperăm că nu e nimic grav, mormăi eu.