RYAN METH

-Auch, capul meu, mormăi eu când o lumină puternică îmi invadează spațiul vizual, făcându-mă să scâncesc. Nici măcar n-am deschis ochii și deja eram orb. Am pipăit în neștire după ochelarii mei, sperând să fie pe noptieră, dar nici urmă de ei. Mi-am afundat capul în perna cu miros străin, stând pe burtă și inspirând adânc. Am palpat cu cealaltă mână. Poate sunt în pat și i-am spart deja.

Mârâi enervat, pipăind orbește, dar n-am dat decât de pielea fină și goală...Huh? Piele? Am adus vreo fată aseară? Mi-am lăsat mâna să se odihnească pe spatele ei ce era ciudat de...bine făcut. Probabil merge la sală, îmi spun eu în gând, încercând să adorm la loc.

-Pentru a mia oară Ryan, ia-ți mâinile de pe mine, spune o voce familiară și deloc feminină. Am tresărit ca ars, trăgându-mi mâna înapoi și proptindu-mă în coate, încercând să mă întorc, dar durerea de cap mă termina.

-Profu'? Strig eu, scoțându-mi capul din pernă, privind la movaliul pe jumătate dezbrăcat lângă mine. Sper să fie doar jumate, îmi repetam în gând.

M-am uitat în jur, atât cât îmi permitea viziunea și amețeala și am realizat că asta nici măcar nu e camera mea. De aia nu-mi găseam eu ochelarii.

-Da, da. Mă bucur că ai revenit la realitate, mormăie el. Acum taci și lasă-mă și pe mine să dorm.

- Ce realitate? Se învârte tavanul cu mine și-mi pleznește capul, mă plâng eu. Cum am ajuns aici? Îl întreb, scâncind și ridicându-mă în șezut.

- Te-a adus dovleacul fermecat în caleașca magică, răspunde el sarcastic.

-Și de ce m-ai adus aici, domnule dovleac? Întreb eu, dar niciun răspuns.

Ăsta a adormit la loc? I-am văzut spatele ridicându-se și coborând aromonios și știam că n-o să mă audă. Am privit spre noptiera pe care în sfârșit o găsisem și eu, tot fără ochelarii mei și am observat un pahar de cola cu gheață. A mea avea doar apă rece și o un recipient cu pastile. Dacă nu s-a topit încă, înseamnă că l-a adus recent. M-am aplecat peste el, strecurându-mi mâna în pahar și luând un cub de gheață, scăpândui-l pe spate și făcându-l să țipe înăbușit în pernă. S-a proptit în coate, trăgându-mă de braț până am ajuns pe spate cu capul pe perna lui și picioarele spre noptiera de lângă mine.

-Ce ți se pare că faci? Întreabă el, încruntându-se, dar eu prea fixat pe ochii lui albaștri să-mi pese cât de furios era.

-Spune-mi ce s-a întâmplat aseară, îi replic. Și te las în pace.

-Ah, mă lași în pace? Ce drăguț. Înainte sau după ce te sugrum? Întreabă el sarcastic. Ce mai exact vrei să știi? Mor de somn și am o grămadă de chestii de făcut mai târziu, spune el. Să vedem, ai leșinat, nu erau camere libere la BVD și te-am adus aici. Mulțumit?

Avea ochii roși și puțin dilatați, buzele ușor umede, mirosea a parfum Armani și îi simțeam respirația pe față. Aromă de cola.

-Cumva îți testezi profia marfă? Îl întreb curios, privindu-i firele de păr mov alunecând pe gâtul mov și cercelul din buză care era doar la câțiva centimetri de fața mea. Era identic cu al meu, atât că cel pe care îl aveam eu era în partea dreaptă și al lui pe stânga. Eram tentat să trag cu dinț-..

- Da, n-am cobai și mă îndop cu experimente, replică el sarcastic. Sigur că nu! Dar aș vrea să aflu de ce ai leșinat aseară. Ochiul fericirii e nu e psychotic sau tranchilizant. Ai mai luat ceva înainte de asta? Sau încercai să faci supradoză de alcool cu cocaina de la tipul ce a plecat furios?

- Tu chiar crezi că-mi amintesc? Îl întreb, ridicând sceptic sprânceana.

-Dar pun pariu că-ți amintești când ai încercat să mă lovești? Întreabă el, imitându-mi gestul.

- Eram puțin nervos și apoi mi-am amintit situația din toaletă și da, îmi aduc aminte. După întâmplarea cu Chris, cine nu s-ar enerva?

-Nu-i vina mea că el s-a gândit la prostii, rânjind din colțul gurii. Dar de ce e atât de gelos? Aveți vreo relație?

- Doar prieteni, mârâi eu. N-avem nicio relație de genul. Chris e pur și simplu posesiv și dacă nu era evident, nu te prea place.

- Și eu care credeam că mă adoră, replică el sarcastic. Atunci mi-am văzut și eu ochelarii sub abdomenul profului. Am încercat să-i iau, dar el m-a prins de mână. Bine că nu i-a strivit.

L-am privit confuz, încercând să-mi eliberez mâna, dar nu știu ce forță are tipul ăsta că abia mi-o puteam mișca.

-Sigur nu e ceva mai mult?

-Si dacă ar fi...de ce te-ar interesa pe tine? Întreb eu, deja enervat de situație.

- Nu vreau să mă aleg cu un scandal când o să afle că ți-ai petrecut noaptea aici. Și așa toată școala l-a auzit țipând. Unchiul m-a luat la întrebări, mârâie el. De parcă n-am destule pe cap.

- Nu văd ce, doar n-am făcut nimic...Nu? Întreb nesigur, așteptând cu nerăbdare confirmarea, fiindcă faptul că am împărțit un pat mă nelinștea puțin.

- Sigur că nu, răspunde el eliberându-mi mâna și înapoindu-mi ochelarii.

Acum că puteam să văd mai clar, mi-am găsit bocancii lângă pat și telefonul sub pernă, ridicându-mă și îndepărtându-mă de pat.

- Eu merg acasă, spun cu voce tare, dar el a adormit la loc.

De fapt, lasă-l să doarmă. E mai bine decât să mă cert cu el. Am pășit tiptil spre usă, intrând într-o sufragerie spațioasă și luminoasă, pe care n-am apucat s-o admir prea mult fiindcă o voce din capătul scărilor mi-a atras atenția, făcându-mă să tresar.

-Ce cauți în casa fiului meu? Întreabă un bărbat în vârstă cu mustață groasă și costum la patru ace ce semăna izbitor cu...Directorul Johnson?

Peste ce naiba am dat de data asta? Ăsta e taică-su? Stau împreună? Păi nu zicea Mark ceva de o pedeapsă și alea alea? Mă gândesc că nu stă de pază să vadă cu cine umblă fiu-su. Profu nu e minor, să fie controlat de părinți. Hai să ies mai întâi de aici...Dar cum de seamănă atât de bine cu directorul? Sunt gemeni?

-Uh, bună dimineața, spun eu, trezindu-mă din visare și încercând să găsesc o modalitate de scăpa cât mai repede.

-E amiază, mă corectează el deloc încântat.

Să mă întorc înapoi la profu și să-l trezesc?

Parcă domnul Johnson și întregul lui neam și-au propus să-mi facă viața amară.

-Mda, murmur eu. Bună ziua?

- Nu mi-ai răspuns la întrebare, intervine el, încă privindu-mă din vârful scărilor cu un aer de superioritate. Mie îmi plesnea capul de durere și mă încruntam la fața lui contorsionată ciudat.

-Care între-...Oh, da. Păi aveam de discutat cu pro-, adică domnul profesor despre o temă, îi răspund plictisit.

Nici eu nu m-aș crede.

-Dar e sâmbătă, spune el. Și Gon doarme la ora asta.

Serios acum?

-Um da, știu că e sâmbătă. Da' abia ieri a venit la școală și noi am rămas în urmă cu materia de când a plecat fosta profesoară. De aceea..., mormăi eu plictisit fiindcă ultimul lucru pe care mi-l doream e să încep o ceartă.

- Okay, spune el puțin neîncrezător și acela a fost semnalul meu să ies pe ușă până nu se răzgândește, bucurându-mă că am nimerit ieșirea din casă și nu vreun dulap.

Așa, și acum că am scăpat de trio-ul malefic, să găsesc un taxi și să merg acasă. Bine că am plecat înainte să mă întrebe cum am reușit să-l trezesc și unde-mi sunt caietele. Cred că nu face treabă bună cu supravegherea din moment ce nu ne-a auzit venind.

Am răsuflat ușurat când am oprit un taxi, fără să privesc în urmă casa movaliului și dându-i adresa șoferului. Îmi era așa de somn, de parcă nici n-aș fi dormit o noapte și jumătate.

-Am plecat în club să mă distrez și am ajuns la mediații private, șoptesc eu, făcându-l pe șofer să întoarcă capul uimit spre mine.

Odată ajuns acasă, am găsit-o pe mama și prietena ei foindu-se haotic pe canapea, bolborosind agitate. Acum să vezi circ, îmi spun în gând, oftând adânc și așteptând să înceapă drama.

-Unde ai fost? Întreabă ea de cum m-a văzut intrând pe ușă. Te-am căutat peste tot. Nici Chris nu știe de tine. Acasă nu vii, nu suni, nu lași un mesaj, gesticulează ea. E cinci după-masa și tu arăți de parcă acum te-ai trezit.

Chiar trebuie să-mi lipesc o scară de geamul camerei.

-Pe asta ai nimerit-o, replic eu.

-Ce? Răspunde-mi la întrebare, altfel îl sun pe domnul Gon.

Sper că glumește!

-Pentru ce și de unde ai tu numărul lui? Și de unde știi cum îl cheamă? O asaltez eu cu întrebări, simțind cum îmi explodează capul și mi se usca gâtul de sete. Unde e Mark cu sticla lui de Jack Daniels când ai nevoie de el?

-Am luat numărul de la directorul Johnson când am fost ieri la școală și am întrebat de situația ta. Tocmai atunci a intrat nepotul său și am aflat că e noul vostru profesor de biologie. Stai așa, să-i formez numărul, spune ea luându-și poșeta de pe canapea.

-Stai, nu-l trezi, spun eu repede și realizând ce am făcut. Dacă-l sună acum și el îi spune că am rămas peste noapte fiindcă am amestecat substanțe...s-a dus alocația mea.

- Dar de unde știi tu că doarme? Întreabă prietena enervantă a mamei și eu mă abțineam să nu o arunc în șuturi afară.

Data viitoare când parchează aici îi găuresc caucicurile.

-E sâmbătă. Toți profesorii dorm sâmbăta, spun eu încercând să par calm.

-Dar nu la ora asta, replică mama, uitându-se când la prietena ei, când la minunatul ei fiu ce abia se ținea pe picioare. Orice am luat aseară, nu mai iau în veci. Numai să aflu ce..

- Oricum trebuie să-l sun, fiindcă meditațiile tale încep mâine, spune ea și eu simțeam de parcă mi-a picat un bolovan pe picior.

-Ce meditații? Întreb eu, stând ca prostul în ușă fiindcă gâștele astea s-au adunat la intrare în jurul meu și îmi ardea soarele în spate, făcându-mă să transpir. Dacă tot ajung interogat, măcar să fie înăuntru.

- Tatăl tău a decis că decât să plătească ca tu să treci clasa, mai bine te-ai pune pe învățat. Cu ocazia asta te pregătești din timp pentru facultate și o să-ți prindă bine. Am vorbit deja cu tatăl noului tău profesor și am decis să mergi la ei în fiecare weekened pentru materiile importante.

- Ce ai făcut? Strig eu revoltat. Du-te și meditează tu undeva în Tibet, îi replic.

-Ryan, ai grijă cum vorbești. Mergi în camera ta, se răstește ea la mine.

-Oricum mergeam acolo, mormăi eu, trecând val vârtej pe lângă ele și urcând scările haotic.

Meditații duminica? Și-au pierdut astea mințile? Beau eu și se îmbată ele.

În veci nu iau lecții de la cel care m-a drogat și băgat în patul lui, îmi spun în gând, trântind ușa nervos. Okay, asta nu a sunat prea bine. Nu-mi lipsea decât să mă lovească un meteorit. Mă plimbam haotic prin cameră, realizând că nici n-am făcut un duș, trecându-mi mâna peste gură și scâncind din cauza durerilor de cap.

 Nici ochelarii nu-i suportam în momentul de față, mă dureau urechile și podul nasului, așa că i-am dat jos. Dar trebuia să-l sun pe Chris și să aflu ce s-a întâmplat aseară, așa că am apăsat pe tasta de apelare rapidă. 

Cât timp suna, mârâiam enervat, cu o mână ținând telefonul și cu cealaltă dându-mi jos cămașa de pe mine. Bine că n-am uitat-o acasă la profu.

-Alo? Mă trezește Chris din visare, chiar când voiam să-mi scot un pachet din sertar. L-am pus înapoi înainte să vină mama.

-Da, uh...Ești ocupat? Întreb nesigur. Nu știam ce să spun și ce soluție să găsesc. Dacă Chris află unde am fost azi noapte o să-l ia pe Profu la bătaie. Și mai mult decât atât nu cred c-o să câștige.

-Nu, dar tu unde ai fost azi noapte? M-a sunat maică-ta disperată, povestește el, iar eu am strâns din dinți, pufăind enervat.

-Când am venit de la baie v-am găsit amețiți și am plecat cu...o fată. Înainte să-mi dau seama s-a făcut târziu și uite-mă. Acum am ajuns acasă, dar nu de asta te-am sunat.

Nu aveam un obicei să-mi mint cel mai bun prieten, însă nu știam cum altfel să-i spun.

-Oh, înțeleg. Deci ce s-a întâmplat? Întreabă Chris.

După ce i-am povestit castaniului verzui tot ce a pomenit mama, el a început să înjure și să se crizeze. În cel mai rău caz, mama o să vorbească cu părinții lui și ajunge la meditații cu mine. Dacă intră pe mâna noului profesor, ne-am ars amândoi. Deja îmi imaginam un ring unde profu și Chris aveau mănuși de box, stând în colțuri diferite și eu arbitru cu caietul în mână în loc de fluier.

-Păi putea fi mai rău, replică Chris. La ce profesor te-au băgat?

Fir-ar! Să-i spun sau nu? Dacă directorul Johnson profită de situație să mă tachineze o să afle oricum.

-Cel de bio, răspund repede. Puteam să jur că i-am auzit creierul explodând.

-Iarăși tipul ăla?Întreabă Chris furios pe un ton apăsat. Apropo, el unde a dispărut aseară?

-Cine știe, o fi avut alți clienți, mint printre dinți cu inima bătându-mi haotic și vederea prea încețoșată. Aveam nevoie de un joint tare sau de un Xanax.

După ce am stat la plavre cu castaniul-verzui aproape o oră, am pus telefonul pe pat, holbându-mă la tavan.

Toată discuția cu școala și nervii m-au făcut să realizez că sunt rupt de foame. Am dormit de parcă eram în comă. Dar n-aveam chef să merg jos și să o aud pe mama bolborosind. Mi-am pus ochelarii la loc, oftând.

Deschid silențios ușa și scot capul, cercetând perimetrul care părea liber. De pe scări puteam vedea intrarea în bucătărie și canapeaua așezată în spațiul deschis. O vedeai de cum intrai pe ușă, lucru inconvenient fiindcă nu mă puteam strecura în cameră fără să trec pe lângă mama și oaspeții ei.

Să fi plecat? Am coborât cu grijă, aruncând o privire spre bucătărie și realizând că e goală. Niciun sunet în toată casa. În sfârșit puteam să respir liniștit. Când m-am apropiat de frigider am văzut un bilețel lipit cu ceva scris pe el. Mi-a luat ceva să descifrez hireoglifele caligrafice.

"Am plecat cu Sonja la bunica ei. Ne întoarcem mâine. Să fii cuminte și să nu lipsești de la meditații. Trebuie să fii acolo la ora noua!"

E clar că am citit greșit, îmi spun în gând încruntându-mă și ciupindu-mi podul nasului. 

La nouă? Dar nici păsările nu se trezesc așa de devreme în weekend! Și să fiu cuminte? Sună a comandă de câine, mormăi eu, căutând o sticlă cu apă rece și ceva de mâncare. 

Am găsit niște pulpe de pui prăjite în sos barbeque puse într-o caserolă de sticlă și le-am luat cu mine în cameră, trântindu-mă în pat și dând drumul la Tv. Nici nu-mi păsa că erau reci, trebuia să înghit ceva ca să pot bea un calmant. 

Cât timp eu mâncam haotic, sfâșiind carnea precum un animal sălbatic, am auzit un ton de mesaj. Mi-am căutat telefonul ce era undeva sub mine și cu mâini pline de sos am reușit să deblochez ecranul.

"Ne vedem mâine la nouă. Ia cu tine carțile de mate și chimie."

Huh? Cine naiba îmi trimite mesaje cu cărți? Vreun coleg beat? Voiam să ignor, deși îmi părea suspect și eram prea flămând și obosit să se aprindă beculețul, când mi-a sărit în ochi numele expeditorului.

Profu'?

Cred că glumești, când anume i-am trecut eu numele în telefon? Și nici bine n-am întrebat cu voce tare că am primit alt mesaj, stând cu bucata de pui în gură, parcă transfixat pe ecran.

"Dacă te întrebi de unde am numărul tău, află că am făcut rost de el aseară când erai inconștient. Mă gândeam că mi-ar prinde bine dacă tot e să te car în brațe."

Am tușit violent, înecându-mă cu carnea ce aproape mi s-a prins în gât.

Stai așa...Nicidecum nu m-am întrebat cum m-a adus la el în cameră. Aveam o vagă impresie că m-am împleticit pe propriile picioare. Oh fir-ar! Trebuie să-mi verific telefonul. Mai bine săream de pe balustradă cu Nate.