GON PHERA

Simțeam o greutate excesivă și nu eram sigur dacă să înjur prima dată sau să mă trag de sub, așa că am deschis ochii iritat și confuz. Ryan era cu picioarele pe mine, încolăcit ca un șarpe. Am oftat, amintindu-mi zâmbetul lui de aseară, momentele în care ne iubeam în apă și valurile răcoroase pe pielea arzândă. I-am mângâiat ușor coapsele, trecându-mi mâinile fugitiv de sus în jos, strângând de ele, strângând de genunchi. Acum dacă mă gândesc mai bine, greutatea nu mă mai deranjează așa de mult. Am schițat un zâmbet scurt, odihnindu-mi palma pe posteriorul lui și oftând satisfăcut.

-Unde crezi că ții mâna? Și nu te preface că dormi, mormăie el iritat, dezmeticindu-se sub mine.

-În noul meu loc preferat. Și ținând cont că tu ți-ai pus picioarele peste mine, nici n-ar trebui să te plângi, îi replic, privindu-l amuzat printre gene.

-Pipăie-mă mult și n-o să mai acces la niciunul din locurile tale preferate, mârâie el, dându-mi mâna la o parte cu agresivitate, răsucindu-se în direcția opusă. Deja îmi lipsea căldura lui.

-Și atunci unde vrei s-o țin?

-La mine-n cap, mormăie Ryan, căscând și trăgându-și tricoul înapoi pe șold, acoperindu-se bine.

-Okay, răspund eu rânjind, proptindu-i mâna în vârful capului, lăsându-mi greutatea pe adoleșcent. E bine așa, pisicuțo? Îi șoptesc, aplecându-mă peste urechea lui. S-a întors să mă privească, încruntându-se scurt, înainte să-mi tragă un cot în cutia toracică. Am scâncit și m-am îndepărtat.

-Morocănos mai ești dimineța, îi replic, frecându-mi zona afectată și tușind scurt.

-Du-te și necăjește-ți iubita pasăre, spune el.

După vreo oră de moțăit în cort, unchiul ne-a lăsat să ne dezmeticim și să bem o cană de cafea amară cu prea puțin zahăr și să adunăm corturile, ca să le cărăm înapoi la pensiune. Mă lua groaza știind cât aveam de parcurs și toate popasurile cu adoleșcenți zgomotoși, cât timp unchiul J zâmbea și țopăia de parcă avea doișpe ani și era la concurs de rezistență.

-Cum de are atâta energie? A găsit fântâna tinereții? Întreabă Ryan, trântindu-se pe buștean lângă mine cu o cană de cafea aburindă și degetele înroșite.

-Habar nu am ce are el, dar eu eu n-o să mai fiu în stare să merg vreo două zile după asta, mormăi plictisit.

Locul ăsta era frumos și perfect de explorat, iar aerul e curat. Să trezești aici dimineața nu e deloc rău. Liniște și pace, cu excepția nebunei din vârful pomului ce mă ochește și acum, dar e mult prea departe de civilizație.

-Abia aștept să pun mâna pe Nate și Mark, șoptește Ryan brusc, făcându-mă să întorc capul spre el.

-Și motivul? Întreb doar pe jumătate curios. Cea mai mare parte a atenției mele era pe unchiul ce dirija dezasamblarea taberei și multitudinea de ordine.

-"Mami și tati te așteaptă acasă, puișor", spune el în batjocură, mimicând tonul lui Mark cu o expresie ciudată. Îi strâng de gât, constată Ryan, luând o gură de cafea și strâmbându-se de la atâta amărăciune. După ce dăm goana în Starbucks, adaugă el.

-Stai să ajungem vii la pensiune, după poți să dai goana unde vrei, îi spun, bătându-l pe genunchi.

-Gon, mai ruginești mult acolo? Ocupă-te de elevi, strigă unchiul la mine, făcându-mă să tresar brusc. Până și pasărea aia e mai activă decât tine, spune el, și eu simțeam o dâră de transpirație rece curgându-mi pe ceafă. La auzul cuvintelor, Ryan a făcut pași repezi de pe buștean.

-Nu vreau să-ți întreup ritualul de împerechere, spune adoleșcentul din spatele meu.

-Oh fir-ar, exclam cu voce tare, imediat cum nebuna a cloncănit din vârful copacului.