RYAN METH

M-am trezit cu o durere considerabilă în zona de jos și am oftat, frecându-mi ochii obosiți. Lângă mine era profu ce mă ținea de talie, dormind profund. M-am înfiorat ușor când i-am simțit respirația bătându-mi în ceafă. Am rămas așa câteva secunde și apoi m-am ridicat din pat, îmbrăcându-mă și ieșind din cameră pentru o gură de aer proaspăt. Aveam atâtea întrebări în cap. Și furie, multă multă furie. Iar motivul furiei era fix pe hol, venind spre mine.

-Ryan, putem vorbi? Întreabă el, încă încercând să mă atingă, dar m-am dat un pas în spate, încruntându-mă.

-Despre ce? Mai ai și alte combinații de experimentat pe mine? Îl întreb, scrânșnind din dinți și cu pumnii încleștați. Îmi simțeam maxilarul arzând de la presiune și osul de la încheietură mai avea puțin și se învinețea.

-Ce? Nu, Rei, nu asta voiam să fac, spune el, oftând adânc și trecându-și o mână peste față în semn de frustrare.

-Serios? Mi-ai dat Ketamină și acum Rohpynol, îi reamintesc, apropiindu-mă amenințător. Cât de disperat ești să mă bagi în cap încât ești în stare să mă omori?

Aveam de gând să-l pocnesc, aruncând în spate toate amintirile plăcute unde cel ce stătea în fața mea era cel mai bun prieten al meu, însă oamenii se schimbă.

-Vorbești cu mine de parcă sunt un străin, replică el și eu am pufnit ironic.

-Asta și ești. Fiindcă un prieten nu m-ar fii drogat de două ori. Poate prima dată aș fii reușit să te iert, dar acum nici mort. Tu ești conștient că puteai să mă omori?

-Șarpe a spus că e inofensiv, e doar un drog pentru inhibiții, se apară Chris, iar pe mine aproape mă apuca râsul când îl auzeam.

-Inofensiv, da, pufnesc ironic. Doar capabil să te bage în comă sau să te lase inconștient cu orele, replic eu.

Aveam un impuls să alunec pe perete și să mă rostogolesc pe jos fiindcă prostia lui Chris îmi dădea dureri de cap. Eram departe de camera profului și de cea a castaniului-verzui, undeva pe un hol străin și voiam să mă întind jos. Mă dureau toate oasele și în special o anumită parte.

-Tu și cu ciudatul ăla...ți-a tras-o? Întreabă Chris, plecând capul în jos și mușcându-și buza cu brutalitate. Îi priveam pumnii și erau încleștați.

-Și ce dacă? Îl întreb la rândul meu, ținând capul sus.

-Dar pe mine nu m-ai fii lăsat, comentează castaniul-verzui, cu ochii încă în pământ. Ce contempla era un mister.

-Nu. Diferența e că nu mi-a cerut-o el și nici nu m-a forțat, eu i-am cerut, îi spun.

-Glumești? Mereu ai zis că n-ai încerca niciodată anal, strigă Chris la mine.

-Și tu mereu ai zis că n-ai obliga niciodată pe cineva să-ți intre în pat, dar uite-ne, spun apăsat printre dinți.

-Okay, replică el, respirând adânc și învârtindu-se dintr-o parte în alta, frecându-și agresiv fața cu mâinile. Okay, repetă el și mai zgomotos. Atunci lasă-mă și pe mine. Fără droguri, fără obligații. Nici n-o să-ți cer să fim împreună, doar hai să încercăm, sugerează el disperat.

E clar, ajung după gratii. O să mă vadă mama la știri mâine dimineață. În cătușe, tras de pe munte cu echipa de jurnaliști care or să mă întrebe ce m-a făcut să-mi omor cel mai bun prieten. Am încleștat degetele, închizând ochii strâns și mușcându-mi limba. Voia să mă tragă de mână și mă convingă, dar mi-am pierdut cumpătul și l-am pocnit. Asta e a treia oară când îl iau la bătaie.

-Eram sigur că faci asta, spune el, știind că nu s-ar fii ferit la timp. De fiecare dată mă pocnești în loc să mă asculți, comentează el, ștergându-și o urmă de salivă de pe buze.

Nu l-am nimerit suficient de tare să-i sparg iar ceva.

-N-avem ce vorbi, orice prietenie a fost între noi s-a terminat și acum eu mă duc și-mi iau lucrurile din cameră și tu poți să te duci naibii, îi spun, făcându-l să caște gura și să mărească ochii.

-O să regreți că nu m-ai ales pe mine când ciudatul ăsta o să-și bată joc de tine și o să te arunce ca pe un obiect, strigă Chris la mine, dând cu picioarele într-o noptieră veche de pe hol, pusă pentru decor. Am trecut pe lângă el, ignorându-i crizele și sperând să nu vină după mine. Însă în camera pe care o împărțeam cu el, bagajele mele au dispărut, complet înlocuite de niște geamantane familiare.

-Dar u-...

-Le-am luat eu, spune Profu, venind în spatele meu. Hai să te odihnești, sugerează el pe un ton blând, trăgându-mă de mână.

Ajunși în cameră, m-am lăsat pe pat, scâncind din cauza durerii de fund și cea de cap, lăsându-mă cu coatele pe genunchi și lipindu-mi capul de încheieturi. Am mai plecat și fără pe ochelari și acum vedeam totul în ceață.

-Ia asta, spune movaliul, înmânându-mi o pastilă.

O parte din mine nu mai avea încredere în nimeni și eram tentat să o arunc jos, însă mi-am ignorat gândurile intrusive și am luat-o, dând-o pe gât cu apa oferită de Profu dintr-o sticlă rece.

-Cum te simți? Uite, Ryan, dacă încă îți e rău, mergem la spital, zice el, așezându-se lângă mine și frecându-mă pe spate.

-Sunt bine, doar obosit...și furios. Și l-am pocnit pe Chris,...din nou, spun eu cu pauze între, fiindcă abia dacă puteam vorbi și eram atât de nervos încât nu reușeam să scot cuvintele pe gură.

-Aș vrea să vorbim ceva, dacă tot am ajuns la capitolul ăsta, spune Profu cu seriozitate. L-am privit scurt, mijind ochii și încercând să nu-mi vomit sufletul.

-Ce anume? Să ghicesc,'' a fost doar o aventură, eu sunt profesor, tu elev, n-avem voie''. M-am pregătit mental pentru o lecție de morală, îi răspund, închizând ochii.

-Mă întrebam dacă ești interesat de o relație cu mine, răspunde indignat. E posibil să-și fi mușcat limba de nervi după sâsâiturile care îi ieșeau dintre dinți.

-Oh, răspund scurt.

-Doar atât? Oh? Întreabă el și aveam o vagă impresie că se pregătea să mă înjure.

L-am privit încă o dată cu coada ochiului, cât timp se încrunta.

-Bine, hai să începem o relație. Chit că niciunul din noi nu părem să avem habar ce naiba facem sau ce vrem unul de la altul, îi spun, ridicând din sprânceană.

-Uite Ryan, știu că suntem puși într-o situație complicată și nu vreau să sărim ceva după ce am dormit împreună, dar nici să ne depărtăm când abia am început să ne apropiem. Sunt conștient că sună grăbit. Spre ghinionul tău, eu sunt o persoană directă. Dacă am zis că te vreau, n-o să dau înapoi, spune el pe o tonalitate joasă și deja mi se înmuiau genunchii.

Fir-ar...Când o spune așa..

Am oftat, lăsându-mă pe umărul lui și mârâind.

-Păi..ce avem de pierdut? Întreb iritat.

-Așa-i, cireașa ți-ai pierdut-o deja, răspunde el și eu l-am pocnit după cap.

Voiam să-l lovesc mai tare, dar tocmai atunci a intrat directorul. Ne-a privit câteva secunde, apoi și-a dres glasul.

-Vă odihniți azi și mai spre după amiază campăm în pădure, spune el. Aveam doar un deal de urcat. O să petrecem noaptea acolo, elaborează el, de parcă cuvintele campat și pădure nu pictau o imagine destul de clară.

-Dar unchiule, Rya-...

-Ryan o să fie bine, arată întreg, ne întrerupe moșul înainte să iese din cameră.

-Da, arăt întreg. Nu e ca și cum m-ar durea tot corpul, mârâi eu sarcastic.

-Uitasem să întreb, te-ai curățat înainte să ieși din cameră? Întreabă Profu', luându-mă pe nepregătite.

-Bine, hai să te ajut, oftează el, văzând că eu nu deschid gura.

-N-ai să vezi, ia-ți gândul, îl ameninț eu. Deja am avut parte de destule momente stânjenitoare, replic eu iritat.

-Aww, mie mi s-au părut adorabile. Dar da, hai să te curățăm, spune el schimbându-și expresia de la un zâmbet sadic la o față fără emoție.

Nu știu ce a fost mai rău, batăia cu apă dintre mine și Profu' unde eu am ajuns curțătat, dar el a ajuns înjurat și lovit, sau traseul arătat de director. Aveam doar un deal de traversat și apoi campăm în pădure, cu ditamai rucsacele după noi. Eu muream de spate, colegii mei erau încă mahmuri, împleticindu-se unii în alții fiindcă ei nu reușeau să stea treji la școală, cu sticlele de whiskey cola, darmite la o pensiune unde au rămas nesupravegheați.

-Ce-i cu colegii tăi? Întreabă Profu, venind spre mine și căutându-mi rucsacul, prinzându-l strâns și asigurându-se că nu e prea greu.

-Vezi grupul ăla din mijloc care mai are puțin și cade de pe margine? Ăia sunt beți. Mai mult ca sigur au reușit să strecoare Tequilla. Iar alea trei fete de lângă director deobicei trag pe nas, răspund eu, indicând cu capul și movaliul a oftat resemnat.

-Ce amuzant o să fie, replică el sarcastic. Dacă nu cădem într-o părăpastie, poate adormim toți într-un copac, mormăie el.

-Noi? Adică ni te alături cu colecția ta de aur? Întreb, zâmbind din colțul gurii.

-Normal, răspunde el rânjind. Să vă las singuri să vă faceți de cap și să creadă unchiul că sunt o persoană responsabilă?

-Dă-mi o pastilă, îi spun, strecurându-mi mâna în buzunarul lui din spate, prinzându-l de fund din "greșeală."

-Ryan, te joci cu focul, mă avertizează el. Doar pentru dureri, explică el.

-Da, da, mormăi eu, cât timp directorul striga la noi, făcându-ne să tresărim și Profu aproape a scăpat pastila pe jos.

-Haideți odată. La vârsta voastră ar trebui să fiți mai energici, se plânge moșul, chemându-ne după el pe cărarea pietroasă.

-Ce vrea să facem? Să ne rostogolim la vale? Întreabă movaliul, mergând în drept cu mine.

-Nu știu, dar n-ar fi exclus.

-Ține-te de margine, sugerează movaliul, când o dâră de pietre și nisip s-au rostogolit în fața noastră. Cu cât coboram mai mult, cu atât mă întrebam cum a reușit să urce autobuzul până sus fără să fie tras în jos. Vreun miracol cosmic.

-Are cineva o scară? Sau renunțăm cu toții și sărim? Strigă un coleg, n-aveam idee cine, fiindcă n-am apucat să întorc capul.

-Oare ne observă dacă fugim înapoi? Întreabă o colegă.

-Dacă era atât de ușor, eu m-aș fi întors primul, strigă Profu la ei. Grăbiți-vă până nu-i tresare directorului o idee și mai trăznită, spune el zâmbind sarcastic spre ei.

-Cum ar fii? Să zburăm cu parapanta? Întreb eu, ținându-mă de peretele muntos, cât timp coboram tot mai repede, împins de gravitație.

-Nu-i da idei, Ryan. Taci și mergi, replică movaliul, pufăind deja.

Credeam că dacă Chris și drogurile lui nu m-au omorât încă, directorul sigurul o s-o facă. Cine naiba se trezește dimineața și se gândește : hai să plec în drumeție cu o clasă de amețiți?

- Unde suntem? Întreabă Mike, gâfâind și ținându-se de genunchi, ștergându-și o dâră de transpirație de pe față cu tricoul. Am ieșit din California? Arată... de.. de parcă am alunecat și am că-..căzut în Montana, mormăie el, transpirat și lingându-și buzele de transpirație.

-Păi locația de pe telefon spune California, dar nu s-a mai actualizat de oră, deci habar nu am, răspunde o colegă, ținându-se cu mâinile de un bolovan. Afară era încă lumină și cumva am reușit să coborâm de pe munte și să ajungem la un popas înconjurat de câțiva copaci.

-Domnul profesor, cât mai avem? Întreabă Mike.

Gon își dădea sufletul lipit de un molid, cu fundul pe un mușchi și privindu-ne ca prin ceață.

-Până la ce? Infarct? Nu știu, numără și tu de la unu la o sută, te anunț eu când se întunecă, spune movaliul, lăsându-și brațele pe genunchi și capul plecat. Unchiule, mai ești cu noi? Strigă el, fără să privească în spate.

-Cred că am văzut un izvor pe undeva. Excursia asta e din ce în ce mai amuzantă, spune bărbatul, făcându-ne cu mâna din depărtare.

-Dacă mă prefac că-mi rup piciorul, pot să chem un elicopter? Întreb eu în șoaptă, scoțând o sticlă cu apă din rucsac.

-Cheamă trupele SWAT, replică movalilul sarcastic, ridicând din sprânceană.

-Um, nu sunt urși în pădure, așa-i? Întreabă Amy, venind din urma noastră.

-Eu de unde să știu? Sună la pădurari și întreabă, răspunde Profu, ridicându-se cu greutate în picioare.

Nu credeam că ajungem la un punct de campare înainte de lăsarea întunericului. Habar nu am cât timp a trecut de când am plecat de la pensiune, dar abia dacă îmi mai simțeam picioarele. Am reușit să montăm niște corturi, Chris cu amicii lui fotabliști s-au ocupat de asta. Uitasem că și există fiindcă erau cu mult în spatele nostru. Gon și unchiul lui au făcut un foc de tabără și am reușit să tragem niște bușteni și să-i așezăm în jurul focului.

-Nu-i așa că a fost amuzant? Întreabă directorul, ștergându-și fruntea cu batista.

-Știai că avem un coleg tocilar care obișnuia să fie într-o bandă de motocicliști? Întreabă Mike, proptindu-se lângă mine. Am dat negativ din cap, neștiind în ce direcție să mă uit mai întâi. La moșul ce se lăuda că a reușit să aducă o întreagă clasă de elevi nebuni în pădure sau la pasărea ce mai avea puțin și sărea la Profu-n cap?

M-am depărtat puțin de zona populată, lipindu-mă de un copac și printr-un miracol, am reușit să prind suficient semnal cât să-l sun pe Nate. Ăsta s-a încruntat când a văzut copacii din spatele meu.

-Dar tu unde naiba ești? Ai căzut de pe munte? Întreabă Nate, chinuindu-se să vadă ce e în spatele meu.

-În pădure, la campat, îi replic plictisit, plesnind un țânțar ce mi-a confundat gâtul cu vreo delicatesă.

-Scuze, nu te-am auzit bine, Ryan. Am avut impresia că ai spus "în pădure, la campat", intervine Mark de nicăieri, așezându-se lângă Nate pe canapea.

-Ryan să campeze? Nici dacă-i pică stelele în cap, pufnește Nate.

-Ha, ha, replic scurt și fără omor. Amuzant, dar directorul a venit cu ideea. Suntem la mama naibii în sălbăticie și nu vă aud prea bine.

-E clar, nu-l mai vedem. Îl mânăncă vreun urs, comentează Mark, scărpinându-și claia.

-Sau își împarte țigările cu el. Ryan și un urs stând la fumat pe un buștean, replică Nate și Mark chicoti scurt, ca o fetișcană și cu mâna la gură.

-Încerc să-mi aduc aminte de ce v-am sunat, comentez eu.

-În cazul în care uiti drumul de întoarcere sau te pierzi, să sunăm noi la pădurari? Întreabă Nate. Și dacă tot ești acolo, poate găsești ciuperci speciale. Sau alune, vezi dacă găsești alune.

-Dacă găsesc, fii sigur că arunc cu ele după tine, mormăi eu. Tre să închid, nu știu câtă baterie am. Și voi doi ați fi morți fără mine, pufăi eu enervat.

-Și noi te iubim, puișor. Mami și tati te așteaptă acasă, spune Mark pe o voce pițigăiată, țuguindu-și buzele înainte să închidă.

Cred că mi-am simțit vena de tâmplă pocnind de nervi. E clar. Când ajung acasă, îi strâng de gât.

-Ah, aici erai, puișor, spune profu din spatele meu cu un zâmbet meschin. Hai la bezele.

-Să te îneci cu ele, mormăi eu, trecând val vârtej pe lângă movaliu.

-Se pare că sexul nu te face mai puțin arțăgos, îl aud șoptind printre dinți și tocmai atunci am auzit un țipăt de pasăre, urmat de înjurăturile movaliului. Am zis eu că o să-i sară în cap.