@BetchiRoxana :*  Sper sa-ti placa. Ps: E necorectat! 

RYAN METH

-Ce ți se pare că faci? Îl întreb, privindu-l în ochi. 

Străluceau neobișnuit în lumina lunii care ne lumina prin geam. Părul mov arăta aproape alb sau gri și buzele îi sclipeau umede. Nu trebuia să fumez joint-ul de la Nate. Genul ăsta de gânduri nu-mi apar deobicei în cap.

-Pe tine, șoptește el dintr-o răsuflare, apropiindu-se amenințător. A tras cu ochiul spre unchiul său adormit, ce sforăia zgomotos. Presupun că și ăsta era un avantaj.

-Pe mine? Îl întreb, lingându-mi buzele lent, doar ca să-l simt cum se încordă deasupra mea, împingându-se între picioarele mele.

Abia dacă puteam respira. L-am prins de gât și era groaznic de transpirat și fierbinte. Ne-am contopit într-un sărut lent și umed, cât timp el își plimba mâinile pe trupul meu. Și-a trecut limba peste gâtul meu, trăgând bandajele la o parte și poate în retrospect, un plasture ar fi fost o idee mai bună, mușcând în același loc marcat, iar eu mi-am arcuit spatele involuntar.

-Fir-ar Ryan, nu te mișca așa sub mine, mă faci să uit unde suntem, îmi șoptește el în ureche pe un ton groaznic de rece și scăzut, încât am ajuns să-mi înfig unghiile în spatele lui prin tricou, lingându-mi buzele uscate și înghițind în sec. Ne-am împins unul în altul prin haine, până am simțit o pată umedă din vârful mândriei mele. Mi-am strecurat mâna, prinzându-l de jucărie, câștigând un mârâit.

-Cred că vrei să-l trezim pe unchiul, șoptește el frustrat, trăgându-mi mâna și lipindu-mi ambele încheieturi de pat, cât timp continuam ritmul de fricțiune.

Eram transpirat și ud, mi se prindea tricoul de spate și pantalonii de coapse fiindcă focul dintre de picioare era greu de stins, și totuși... Voiam să rup hainele de pe noi și să dau plapuma la o parte, deși eram conștient că trebuia fim atenți și să ne controlăm dorințele.

-Încă puțin, îi șoptesc printe buze, înainte să le devoreze flămând, lăsându-mă fără oxigen.

Pantalonii erau mult, mult prea strâmți și înghesuiți pentru acțiuni de genul, în special când membrul lui întărit pulsa peste al meu.

Am gemut înfundat în gura lui imediat ce mi-am dat drumul, respirând scadat și el s-a lăsat inert peste mine. Tremuram amândoi, transpirați și obosiți. Eram tentat să-mi strecor degetele în pantalonii lui și să simt dezastrul umed din ei, dar Profu' încă mă ținea strâns de încheieturi, gâfâindu-mi în ureche.

-Trebuie să-..să te întorci lângă unchiul tău, reușesc să spun, respirând haotic și zâmbind din colțul gurii. Deși nu voiam să se dea încă jos de pe mine. Și-a strecurat o mână între picioarele mele, masând încet și apoi mângâindu-mi coapsele.

-Dimineață, înainte să se trezească, mormăie el fără răsuflare.

-Dacă Chris o să vadă că lipsesc, nu mai scap de crizele lui, replic eu, când el s-a întors pe o parte, lăsându-mă pe mine la perete.

-Unchiul a fost de acord să dormi aici, ce poate să facă? Întreabă movaliul, trecându-și o palmă transpirată peste față, întins pe spate și privind spre tavan.

-Așa-i, mormăi eu.

Mi se închideau pleoapele și în scurt timp deja nu-mi mai păsa cine, ce și cum. O parte din frustrările mele au dispărut după orgasm.

Credeam că o să apuc să dorm mai mult, până când m-am simțit scuturat haotic.

-E vreun cutremur? Pică muntele cu noi? Întreb, scâncind, încercând să deschid ochii, dar erau porțile blocate și nu puteam să-mi revin.

-E patru dimineața, trebuie să te întorci în camera ta înainte să te vadă ceilalți. Până unchiul nu anunță schimbarea o să pară suspect, spune repede movaliul, încă scuturându-mă de pene ca pe o găină beată.

-Urât mod de a mă da afară, mormăi eu, încercând să mă ridic în coate. 

Nici măcar nu era crăpat de ziuă.

-Ryan, dacă ar fi după mine, l-aș scoate pe unchiul în loc, dar momentan n-am ce să-ți fac, pisicuțo. Circumstanțe proaste. Mă revanșez mai târziu, spune el.

Eu am ridicat o sprânceană în semn de întrebare, însă am renunțat și m-am dat jos din pat, cu profu pe urmele mele, navigând iar labirintul de scări și etaje.

Chiar când voiam să intru în cameră, Profu m-a prins de talie, lipindu-mă de zid și furându-mi un sărut.

-Ce suntem noi? Îl întreb scurt, fără vreo expresie anume.

Dacă era Amy lipită de zid, sunt sigur că ar fi leșinat deja în brațele lui.

-Pe cale de-a fii prinși dacă nu-ți miști fundul ăla sexy înapoi în cameră, mârâie el, dezlipindu-se de mine și plesnindu-mă după cap, îndepărtându-se cu pași repezi.

Trebuia să-l fii împins jos din pat...

-Dar tu unde ai fost? Întreabă Chris imediat cum am intrat în încăpere. Ăsta a stat treaz după ce am plecat eu? Avea cearcăne și umbre pe toată fața.

-În pădure, după veverițe. Voiam să le fur nucile, dar n-am avut noroc, replic sarcastic, dând să mă bag în pat.

-Cu telefonul după tine, fără ochelari și cu ditamai pata între picioare? Întreabă el, ridicând din sprânceană, cât timp își trecea mâna prin păr și își flexa spatele gol de sub pătură.

- Ce pot să spun? Am dat peste o fantomă sexy pe hol și am încercat să-i iau numărul. Cred că era timidă, fiindcă a fugit înapoi în zid. Ori era prea antică și n-a auzit de telefoane, continui eu cu sarcasmul, neobosindu-mă să mă schimb de haine doar pentru câteva ore în plus de odihnă.

M-am proptit în pat, punându-mi telefonul la încărcat lângă mine și am încercat să adorm la loc.

Chris a pufăit enervat, dar n-a mai insistat cu interogatul.

După vreo trei ore de somn în care am recuperat doar cinci la sută din somnul pierdut, m-am trezit. Momentan starea mea de spirit era o combinație dintre plăcere și satisfacție, versus toți nervii treziți de Chris.

-Hey, vrei să mergem să ne plimbăm? Întreabă el, ieșind din baia comunală doar într-o pereche de boxeri și un prosop pe umeri, așezându-se pe pat lângă mine. Asta ar trebui să mă facă să sar pe el?

-Nu, vreau doar să mă târăsc sub pat și să dorm, mormăi eu, înghiotindu-l cu piciorul.

O parte din mine era tentată să-l lase mai moale sau să-l ierte, în numele prieteniei noastre. Cealaltă parte avea un sentiment neplăcut. Am luat o gură din paharul de apă de pe noptieră, strâmbând din nas la valul de greață și lichid acru-iute care mi-a venit pe gât. Orice am mâncat aseară clar nu mi-a picat bine. M-am ridicat totuși din pat, târându-mă spre duș și intrând peste Gloria Popovici și Mike Smith ce erau întinși pe covorașul din baia comunală. Mă rog, în retrospect era o baie normală cu toaletă, duș și alea alea, pusă la dispoziția băieților pentru nevoile lor personale. Presupun că și asta se pune ca nevoie. Am trecut indiferent peste ei, sperând să nu calc pe spatele roșcatului, direct la toaletă. Și apoi m-am băgat în duș, auzindu-l pe Mike cum fluiera mai mult la fundul meu, decât al Gloriei.

-Te superi? Întreabă blonda, complet frustrată de situație.

-Pe cine? Întreb eu, clătindu-mă și încercând să nu înghit apă cât timp căscam somnoros.

-Ieși afară, mormăie ea.

-Sau ce? Chemi directorul? Întreb plictisit.

-Să te ajut cu săpunul? Întreabă Mike. 

Noroc că nu erau încă dezbrăcați, doar cu hainele puțin trase în jos.

-Să te ajut să-ți duci iubita înapoi unde îi e locul? Se aude o voce din dreptul ușii, ușă care a rămas deschisă în urma mea fiindcă sunt atât de adormit și cu capul în nori, încât aș fii căzut de pe balcon, dacă nu era balustrada.

Proful stătea rezemat de prag, cu mâinile încrucișate la piept.

-Nu e ceea ce pare, spune blonda, ridicându-se repede în picioare și fugind val vârtej, cu Mike după ea.

-Hey, spun indiferent, clătindu-mi părul de șampon, cât timp el stătea de pază.

-Termină repede și hai la micul dejun, Ryan, ordonă pe el pe un ton strict, trântind ușa în urma lui. Abia acum s-a aprins becul că el nu era schimbat de hainele de azi noapte. Mă rog, pantalonii lui gri de training erau mult mai groși decât ai mei.

Fir-ar, încă nu-mi puteam șterge atingerile lui ferme, îmi spuneam în gând, prinzând de umăr în exact același loc.

M-am dezmeticit din somn, intrând în cameră doar în prosop, bucurându-mă că nu era și Chris de față cât timp mă schimbam, luându-mi o pereche de blugi albaștri strâmți și o bluză de culoarea caramelului, o șapcă neagră și tenși albaștri, ieșind ca în transă pe hol, clipind des cât timp mă holbam la tablouri.

M-am îndreptat spre balcon, hipnotizat de imaginea de afară, unde soarele lumina prin frunzele pinilor, direct peste balustrada din lemn pictat. Am fotografiat imaginea, sperând să nu uit de momentul ăsta, savurând pentru o clipă singurătatea și liniștea din jur, doar vântul ce adia printre copaci și câteva păsări ce-și fluturau aripile luptând cu marea de ramuri.

-Selfie-uri de dimineață? Întreabă o voce din spatele meu.

Deja i-am reținut și felul în care respira.

-Nu era selfie, îi spun, stând proptit cu coatele pe balustradă privind când la pădure, când în jos, la marginea de sub noi. Acolo era pomul de care m-a lipit și monumentul cu plăcuța misterioasă. A venit lângă mine, trecându-și fugitiv ochii peste peisajul din fața noastră, cât timp eu îi analizam hainele. Hanorac maroniu închis și blugi gri. Profu' în blugi altfel decât negri sau albastru nocturn? Visez cumva?

-Ce e, pisicuțo? De ce mă privești așa? Întreabă el, ridicând o sprânceană.

-Nu vrei să facem o poză? Întreb eu, brusc lovit de o idee prostească și zâmbind din colțul gurii.

-Noi doi? Cu ce ocazie? Întreabă el confuz, lipindu-se cu spatele de balustradă, punându-și toată încrederea în trei bucăți groase de lemn lăcuit și prinse cu capete metalice.

-Mă gândeam că n-am nicio poză cu profesorii. Ce-o să zică lumea? Că nu merg deloc la școală?

Movaliul a pufnit amuzat, aproape râzând și atunci mi-am dat seama că nu l-am văzut pe omul ăsta niciodată să râdă. L-am văzut zâmbind sau rânjind malefic, ori sarcastic.

- Ah-ah, de ce nu? Cu telefonul tău sau al meu? Întreabă el, acceptând suspicios de repede.

Okay, de ce presimt că o să mi se întoarcă în cap?

-Al tău, ești mai înalt, poți să prinzi mai bine, spun eu, apropiindu-mă de el și apucându-l de talie.

-Okay, dar mai întâi, șoptește el, prinzându-mi buzele într-un sărut scurt. Am oftat în gura lui, simțind cum mi se ridică o piatră de umeri, bucurându-mă că nu era nimeni în jur.

Profu' mi-a dat drumul, trăgându-mă mai aproape, întrebându-mă cum vreau să facem poză, dar mie îmi era indiferent. Nu mă pricep la unghiuri și nu sunt super pretențios cu dublele, spre deosebire de rațele din clasă. Prima încercare mi s-a părut deja perfectă.

-Îți place? Întreabă el, întorcând capul spre mine.

Era o poză simplă, unde nu țineam mâinile suspect și nici nu păream prieteni la cataramă.

-Da, trimite-o. Vreau s-o pun la profil, anunț eu, iar el m-a tachinat puțin, rânjind pervers.

-Ce e? Îl întreb, înghiontindu-l scurt, înainte să mă întorc cu fața spre el și să-mi las greutatea peste coapsele movaliului, cu o mână țind telefonul și o mână prinsă de gâtul lui.

-Nimic, șoptește el, prinzându-mă de spate cu ambele mâini, ținându-mă strâns. Arăți superb, continuă el, coborându-și fața la gâtul meu, gâdilându-l cu un sărut pe claviculă.

-Fir-ar, bandajele, șoptesc iritat. Le-am uitat, mormăi eu.

-Îți punem un plasture înainte să mergem la masă și gata, spune el.

Doar mențiunea de mâncare îmi făcea capul să se învârtă brusc.

-Ești bine? Întreabă Profu', ridicându-mi bărbia cu degetul, privindu-mă îngrijorat.

-Da, doar obosit, replic eu. Hai să ne grăbim jos, până nu începe altă ceartă.

N-a mai zis nimic, doar m-a urmat pe hol. Am aruncat o ultimă privire la soarele ce trecea printre pini, dorindu-mi să iau imaginea cu mine.