"He ran his finger along my jawline and down my neck. "The wait will be fun, but it's not going to be easy."

― Amy Plum, Die for Me 

RYAN METH

M-am trezit învăluit de același miros familiar și de căldură. Am deschis ochii leneș, uitându-mă în jur și constatând că dormeam pe pieptul movaliului, iar el mă ținea lejer. M-am strecurat de sub brațul lui și am aruncat ochii spre geam. Ăsta clar nu e soarele dimineții, îmi spun în gând, scâncind și clipind des. Ceasul de pe noptieră indica ora patru. Ah, acum are se-...Oh fir-ar! Afurisita de școală, înjur eu în minte, ridicându-mă în fund și cu o mână scuturându-l pe adormitul de lângă mine.

-Profu', trezește-te!

-Știi, scâncește el, lipindu-și brațul de frunte, poți să-mi zici pe nume când nu suntem la școală, mormăie el, contorsionându-și expresia facială cât timp se proteja de lumina ce lovea patul în valuri portocalii.

-Cum să fim la școală când e după masa? Îl întreb, așteptând cu nerăbdare ca somnorosul să realizeze ce am pierdut și să se ridice odată.

-Stai calm, cursurile au fost anulate din cauza a unui nu știu ce accident, cineva a picat sau ceva cu scările, mormăie el pe jumătate adormit și eu nu știam dacă visează, ori chiar era pe bune, așa că am ciulit urechile, încercând să prind și restul bolboroselilor.

Mi-am ciupit podul nasului, cu gândul să sun un coleg, când movaliul m-a împins înapoi pe spate, prinzându-mă sub el și venind mai aproape.

-Am vorbit deja cu părinții tăi, rămâi la mine, mă anunță el pe un ton scăzut, trimițindu-mi un șir de fiori pe ceafă, cu nasul lipit de urechea mea.

Am oftat, răsucindu-mă cu fața spre el, privindu-l curios, neștiind dacă a adormit sau nu. Păi presupun că încă o zi fără școală nu e atât de rău și faptul că stau aici... începeam să mă obișnuisc cu ideea. Ce mai exact mă ține aici? Înafară de mâna lui pusă strategic peste gâtul meu.

Am închis ochii pentru o secundă, inspirând adânc parfumul profului, întrebându-mă dacă într-adevăr era Armani sau nu, însă am tresărit când mi-a cuprins buzele într-un sărut.

-Ce parfum porți? Îl întreb în șoaptă.

-Dark Lust, șoptește el înapoi.

-Nu cred că am mai auzit de el, replic eu, încercând să-mi storc creierii după branduri.

- E de la Romero Forelli, explică el, neobosindu-se să deschidă ochii și strângând ușor din nas. Îl priveam curios și tentat să-i prind cercelul între dinți.

-Credeam că dormi, zic eu, știind că mi-a trecut cheful de somn și acum nu aveam liniște.

-Dacă taci și mă lași, o să dorm, replică el frustrat.

-Convinge-mă, îi mârâi în ureche, tachinând-o cu dinții și el a deschis ochii brusc, prinzându-mă brutal de talie, încercând să se urce peste mine și să mă devoreze. Avea o privire atât de rece și calculată, de parcă am trezit un monstru provocându-l. Mi-am strecurat mâna sub pernă, cât timp el era aplecat peste gâtul meu, scotându-mi briceagul și amenințându-l cu mișcări fantomatice. L-am strecurat aseară, fiindcă paranoia că o să fim atacați în somn de clienții sau adversarii lui din carteluri nu-mi dădea pace.

Voiam să văd ce fel de jocuri știe. Dar nu mă așteptam să se aplece peste tăiș, trecându-și limba cu cercel deasupra lamei, lingând seductiv. Deja respiram sacadat doar văzându-l încordându-se. Visam la o picătură din sângele lui în gura mea. A încercat să-mi smulgă briceagul din mână, însă fără succes.

-Ai de gând să mă tai? Întreabă el, țintuindu-mă sub ochii aceia groaznici de reci. Doi ghețari atașați de un craniu cu dorințe lacome.

- Mă jucam doar, îi replic, încercând să-mi ascund rânjetul. Și-a mutat mâna pe coapsa mea, urcând tot mai sus. Apoi m-a prins de încheietură, strângând destul cât să simt o arsură, însă nu suficient să mă rănească, iar eu l-am împins pe spate, urcându-mă deasupra lui.

-Ryan, te joci cu focul, șoptește el, încleștându-și degetele în părul meu și trăgându-mă de ceafă. Cred că ne-am rostogolit prin pat vreo câteva minute, până am gâfâit obosiți și transpirați.

-Destul cu prostiile, Ryan! Hai să mâncăm, spune movaliul, ridicându-se din pat și ieșind din cameră. Am abandonat briceagul sub pernă, urmându-l în liniște.

-Ce vrei să mănânci? Întreabă el, scotocind prin frigider și dulapuri, cât timp eu m-am rezemat cu coatele pe blat, trântindu-mă pe un scaun. Blatul era înalt, cu scaune de bar atașate, toate cu picioare aurii și pernuțe vișinii.

-N-am pretenții, răspund, asimilând decorul din jur. Gătești des? Întreb, fiindcă tocmai acum mi-a trecut prin cap.

-Oarecum, mormăie el cu spatele încă la mine, îngropat în dozele din frigider. Locuiesc singur de multă vreme. Chiar dacă nu pare, cu tata mișunând pe aici. Mâncarea comandată e bună, dar nu e sănătoasă și timpul de livrare nu se sincronizează cu foamea, spune el gânditor.

Avea dreptate, presupun.

-Și eu rămân mai tot timpul singur, replic pufnind ironic și băgându-mi mâinile în buzunar, scuturând un picior pe bara de metal a scaunului înalt. Tata e plecat cu afaceri, mama practic locuiește cu maimuța, mormăi eu, iar el s-a întors confuz spre mine, ridicând din sprânceană cu o cutie de lapte în mână. Ce spui de macaroane cu brânză?

-Dacă îmi plac? Sigur. Știi să le și prepari? Întreabă el, proptindu-și o mână în șold, de parcă era tanti de la cantină când îi se termina salata.

-Dă-te la o parte, prințesa frigiderului. O să-ți fac cele mai bune macarone pe care le-ai mâncat vreodată, spun eu, radiind de încredere fiindcă i-am văzut ingredientele și știam că nu mai avea răbdare.

Deși porecla l-a făcut să strângă din dinți.

-Că veni vorba, nu aveai și o pisică? Întreb eu, cât timp scotoceam după oale și îmi aranjam ingredientele, așteptând ca oala să umple cu apă.

-Sarea e în suportul de sub dulap, indică el. Și da, dar Lily stă mai mult cu unchiul J. Ținând cont ce afaceri am eu, nu pot s-o las singură aici, explică Profu, concentrându-și atenția pe mișcările mele. O persoană normală ar fi intimidată de privirea lui, scăpând răzătoarea din mână, dar noroc că nu sunt genul acela.

-Ce nume drăgut pentru creatura aia violentă, replic plictisit. Mel stă cu prietena mamei. Maimuța. Încă nu-mi aduc aminte cum o cheamă, adaug eu, cât timp apa a început să clocotească.

-Lily nu e violentă, atât că nu se înțelege bine cu câinii. Deși întotdeauna există excepții, răspunde el gânditor, analizându-mă din priviri. S-a oferit să mă ajute cu rasul brânzei și cu strecurătoarea aia afurisită. Nici el nu mai știa unde o ține.

Când am terminat de mestecat bine brânza topita și acoperind macaroanele aburinde, i-am pus un bol plin. Deși a fost prezent la tot procesul de gătit, tot m-a privit ușor nesigur.

- Ce e? Gustă odată, nu sunt otrăvite, îi spun, strâmbând din nas și ștergându-mi ochelarii aburiți. Deja îmi curgea nasul de la umiditate.

-Ai răbdare să se răcească, vrei să mă ard? Întreabă el, plictisit, amestecând cu furculița prin bol.

-Încruntă-te la ele, poate se răcesc mai repede, îi replic, așezându-mă la blat cu porția mea și suflând spre prima înghițitură.

-Sunt suprinzător de bune, constată el surprins, lingându-se pe bot de brânză. Totuși lipsește ceva, adaugă Profu, iar eu m-am întors în direcția lui, gata de ceartă. Ca un câine...

-Ce? Întreb frustrat.

-Asta, șoptește el, prinzându-mă de ceafă și gustându-mi buzele.

- Mai bine, zice el, frecându-și nasul de al meu.

N-am zis nimic, ci l-am urmărit în liniște, asimilând gustul lăsat de Profu' și de gesturile lui nebune.

S-a înserat repede, cât timp noi am spălat vasele și eventual am ajuns să aspirăm canapeaua după seara de filme cu tot popcornul căzut printre perne, apoi am făcut un duș rapid și deja ne-am trântit jos obosiți. Prea mult efort.

-Ai chef să ieșim undeva? Întreabă movaliul, dând o pernă la o parte.

- Sincer, cred că prefer să stau aici, replic, închizând fermoarul hanoracului verde închis. Ce spui de încă un film?

Pe cel al profului l-am lăsat în coșul cu rufe. Parcă nu era la fel.

-Sigur. Tot horror sau schimbăm puțin genul? Romantic, comedie? Întreabă el plictisit, stând cu ochii în laptop și împingând telecomanda spre mine.

Mi-am mutat atenția spre ocupația lui și am lăsat-o deoparte.

-Programe de hacking? Șoptesc amuzat, iar el a întors capul spre mine.

-Doar câteva. Ești familiar cu ele, Ryan? Întreabă el serios, scărpinându-și ceafa. Nu purta glugă și părul îi stătea puțin ciufulit.

- Repet, detest romantismul și mă amuz mai greu, îi replic, zâmbind din colțul gurii și evitând întrebarea.

El a mormăit un hmm printre buze, mutându-și atenția de la orice activitate ilegală făcea înapoi la mine.

-Și totuși te gâdili ușor, zice el, lăsând laptopul pe măsuță. Mi s-a zbârlit părul de pe ceafă, încordându-mă.

-Ce e, Ryan? De ce ești atât de tensionat? Întreabă Profu' amuzat.

-Nimic, nici să nu încerci, îl atenționez, tentat să mă depărtez.

- Okay, rămânem tot la horror? Întreabă el, luând telecomanda, dar nescăpându-mă din ochi.

- Sigur. Sau voiai altceva?

-Mi-e indiferent, oricum toate mă plictisesc, replică el, scanând opțiunile.

-Actrița de aseară nu părea să te plictisească, remarc eu, pufnind ironic.

-Păi nu m-am referit și la scenele pentru adulți...sau la filme, pisicuțo, spune el zâmbind din colțul gurii.

-Le spui la fel și iubitelor tale? Pisicuță? Întreb eu brusc, scrâșnind din dinți fiindcă porecla era ciudată și enervantă.

- Sigur că nu, alea nu sunt atât de violente și încăpățânate, doar nebune, replică el dur, de parcă s-ar fi decis să mă certe.

-Nu se presupune că pisicuțele sunt drăguțe? Întreb eu, oftând enervat.

-Și am zis eu că nu ești drăguț? Întreabă el, rânjind și privindu-mă doar cu coada ochiului.

Mi-am dat ochii peste cap, mârâind iritat și încleștând pumnii, cât timp el s-a ridicat să pregătească popcorn, lăsându-mă pe mine cu o altă decizie de film. Ambii eram indeciși.

În tot timpul ăsta, abia acum am realizat că n-am mai vorbit cu Chris încă de la terminarea zborului. Mă rog, aceea a fost înjurătura când m-a călcat pe picior în baia avionului. Dar să fiu sincer, chiar nu-i simțeam lipsa. Din contră, mă săturasem să fiu sufocat.

-La ce te gândești? Întreabă Profu, trezindu-mă din transă.

- La nimic. Ce film ai ales? Îl privesc ușor confuz, înainte ca el să stingă lumina.

S-a așezat, lăsând bolul între noi și făcând semn cu degetul spre ecran. M-am lăsat cu coapsa pe telecomandă, schimbând din greșeală la o altă lista de opțiuni.

- Somnul blestemat, spunem amândoi la unison, eu lăsându-mi capul între palme, el atent la mine. Se învârtea tavanul pentru o secundă.

-De ce îndreaptă cu toții acolo unde ajung uciși, în loc să meargă în direcția opusă? Parcă sunt tauri care aleargă după steaguri roșii, spun cu voce tare, aruncând o floricică în gură.

- Ca să nu obosească fantomele prea tare și să rămână fără ectoplasmă, replică Profu, iar eu aproape am pufnit în râs, înecându-mă cu popcorn.

-Tare asta, reușesc să spun, tușind, iar movalilul m-a bătut ușor pe spate.

-Ești bine acolo? Și te lăudai că te amuzi greu, mă ironizează el.

-Deobicei da, șoptesc eu, dându-mi jos ochelarii și frecându-mi ochii cu degetele.

Am ajuns să povestim puțin despre filme, amuzându-ne de prostia celor care aleargă în gura lupului, când mi-am simțit capul greoi și înainte să-mi dau seama, m-am lăsat să alunec spre Profu, lipindu-mă de umărul lui. De aici... nu-mi aduc aminte cum s-a terminat filmul. Știu doar că am auzit șoptit "Ryan, ce naiba îmi faci?".

La ce se referea...cred că o să-l întreb dimineață.