CHRIS ALWERTZ

Simțeam că înnebunesc pe zi ce trece! De ce îl lasă Ryan pe tipul ăsta să se apropie atât de mult de el? Nu vede că e un ciudat care arată de parcă tocmai a ieșit din sanatoriu? Cu părul lui și atitudinea lui de rege doar pentru că vinde niște substanțe? Și la prețuri exorbintante! 

E numai vina mamei lui Ryan și a telefoanelor ei stupide. Poate dacă mă chema pe mine în locul profului, acum nu eram în situația asta. Și vina lui Ryan fiindcă îl lasă pe ciudat să-și facă placul fără să riposteze mai mult.

Îmi venea să urlu de furie și să spulber tot în cale, dar am tras aer în piept și am încercat să mă calmez. Rei e răcit cobză și abia dacă se poate ridica din pat. Nu pot să-l las singur cu maniacul ăla. Cine știe ce-i face? Poate îl folosește ca experiment pentru combinațiile lui de droguri.

Nu, trebuie să mă întorc în cameră și să stau cu ochii pe ei.

Eram la căpătul scărilor când am urcat înapoi, cu pași mărunți, calculând ce să spun ca să nu mă cert cu nimeni, când am constatat că ușa era încuiată. M-am aplecat și am tras cu ochiul prin gaura cheii, realizând că oricine a decis să încuie, a luat și cheia cu el.

Auzeam voci înfundate și salteaua din pat făcând zgomote ciudate. Nu puteam să văd prea multe printr-o gaură atât de mică, dar am reușit să prind taman momentul în care Ryan și ciudatul se sărutau pasional. Era proptit pe spate și proful peste el, mușcându-l de buză și trăgând cu dinții de ea, iar Ryan și-a încleștat degetele sub gluga movaliului, lipindu-l de propriul trup. Când i-am văzut topindu-se unul peste altul, a trebuit să mă abțin să nu sparg ușa.

-Îl place, constat eu șocat, trecându-mi mâna peste față, coborând zgomotos pe scări și ieșind în fugă din casa cenușiului, lăsând ușa de la intrare întredeschisă.

-ÎL PLACE, FIR-AR! Țip eu din toți plămânii, sub ochii trecătorilor ce mă priveau șocați, doi din ei luând-o la fugă cât timp eu eram îndoit peste genunchi, încercând să mă țin pe picioare și să nu explodez.

De aceea îl lasă să se apropie, de aia i-a luat apărarea.

De asta a zis ciudatul ''data viitoare încerc franțuzesc''. Nu e prima dată când l-a sărutat.

Dar de ce? Ce are el și eu nu am?

-CE ARE EL ȘI EU NU AM? Strig eu, prăbușindu-mă cu fundul pe marginea de ciment, blocând  trotuarul și lovind cu picioarele în asfalt, trimițând dârde de pietriș spre capacul de canalizare.

Noi doi am crescut împreună, ne cunoaștem temerile și plăcerile, ne știm cele mai întunecate gânduri. Și atunci...de ce te-ai arunca în brațele unui străin?

Ryan, îți jur că o să fi al meu. Chiar dacă o să trebuiască să ucid pentru asta...

Mi-am frecat ochii și m-am ridicat de pe jos, scuturându-mă de praf și de rușine. N-am timp să fiu slab și emotiv.