RYAN METH 

Imediat ce s-a terminat ora, și asta fără crimă, movaliul a ieșit din clasă complet nepăsător fără măcar să salute, cu mâinile în buzunarele hanoracului negru. Bine măcar că nu am primit teme, altfel m-aș fi ales cu alte înjurături de la colegi.

În schimb, toate fetele din clasă chiuiau de fericire, aproape țipând și formând un cerc zgomotos de albine înfierbântate. Ce vârstă are profu? E singur? Unde locuiește? Pufneam enervant fiindcă mă durea capul și voiam să le spun să dea volumul mai încet, cât timp Chris încă era un car de nervi.

-Cine se crede tipul ăsta? Vine aici și deja dă ordine? Îi arăt eu lui, bolborosește castaniul verzui, scuturând picioarele de parcă era pe scaunul electric.

-Ce-i arăți? Te pui la el între picioare și îi demonstrezi câte-ai învățat din revistă? Lasă vorbele mari și hai să mergem să mâncăm. Îmi sparg alea timpanele cu țipetele lor, îi zic, ridicându-mă și trosnindu-mi spatele, căscând obosit.

-Mda, bine, mormăie el, urmându-mă.

Holul era destul de aglomerat la ora asta, ținând cont că licelul nostru avea peste 600 de studenți. O groază de ei se înghesuiau să treacă pe lângă noi, majoritatea din 11-C, care erau în același an. Doi dintre băieți - nu le-am reținut niciodată numele, s-au oprit să chicotească, povestind cum noul profesor l-a pus la punct pe Chris, probabil schimbând puțin povestea. Castaniul-verziu era la un pas de-ai lua la bătaie, dar l-am tras repede de acolo.

Îmi era prea foame ca să-mi pese de conflicte. Stai să-mi iau pizza și să mă pun jos, apoi mă uit cu plăcere la luptele dintre Chris, profu și cine mai vrea să participe. Poate vând și bilete.

Ajunși la cantină, am luat două tăvi pentru mâncare, făcându-le cu ochiul doamnelor ce serveau masa, știind că urma să primim prăjituri extra. E curios cum și babele leșină când văd un băiat rebel, dar eh...cine le condamnă? Chris a adus două doze de Fanta. Unul de portocale pentru mine, pe care l-am desfăcut repede fiindcă îmi era sete și unul de mere pentru el. L-am pus pe al meu pe tavă.

Aveam tocană de porc în meniul de azi și prăjitură cu ciocolată. Acum trebuia doar să găsim o masă liberă. Ușor de zis când majoritatea erau ocupate de clubul tocilarilor și două dintre ele erau rezervate profesorilor. Printre care și dragul nostru profesor, ce stătea indiferent lângă unchiul său, mâncând un sandwich cu murături și curcan.

Ai crede că într-un liceu atât de mare profii mănâncă separat, dar al nostru e scos de pe Marte.

-Ah, uite o masă goală, spune Chris, arătând cu degetul. Singura problemă e că-i vis-a-vis de profi, continuă el enervat.

-Și ce dacă? Doar nu le stăm în brațe, replic eu, iar el a mormăit pe limba lui alwertziană, luând-o în față. L-am urmat și când am ajuns în spatele profesorilor, de fapt - al movaliului, directorul ne-a oprit.

-Frumos ar fi să salutați, spune directorul Johnson, atrăgându-ne atenția și restul elevilor ne priveau ca pe un episod din Lege și Ordine.

- De parcă restul vă salută, spune Chris, dând să vină mai aproape și să înceapă o nouă ceartă cu cineva, dar din greșeală s-a lovit de tava mea, iar sucul de portocale s-a vărsat fix peste picioarele profului. Lichidul portocaliul s-a scurs printre rupturile blugilor și doza s-a rostogolit zgomotos sub masă.

- Uite ce-ai făcut, strigă directorul Johnson. Gon, toaleta e pe stânga, curăță-te repede, altfel se pătează.

-Da, da, mormăie el aproape indiferent, ridicându-se de pe scaun. Tu vii cu mine să m-ajuți, spune profu', trăgându-mă de mână.

- Fă-o singur, îi replic, încercând să-mi smucesc mâna din strânsoarea lui. E vina lui Chris, de ce nu te ajută el? Întreb eu, întorcând capul spre castaniu-verzui.

Movaliul m-a privit plictisit, luându-mi tava și azvârlind-o peste a lui, înainte să mă tragă după el la baie, sub privirile tuturor. Voiam să comentez ceva când m-a împins înăuntru, dar eram mai confuz să aflu de ce încuie ușa și de unde naiba are cheia. Stăteam și mă holbam ca prostul la Mona Lisa, până când a pocnit din degete, trezindu-mă din transă.

-Nu te mai excita și vino să mă ajuți, spune profu', pornind robinetul și udându-și mâna, împroșcând stropii în direcția mea în încercarea de-a scăpa de petele portocalii.

- Cine se excită și de ce-ai încuiat ușa? Voiai să te dezbraci? Întreb eu, ridicând din sprânceană.

- Nu, voiam să fiu sigur că nu scapi, replică el.

- Să scap unde? Ai impresia că sunt animal la Zoo? Și așa n-o să meargă, trebuie să usuci mai întâi, spun eu, știind că n-o să descuie ușa până nu-și rezolvă problema. E numai vina lui Chris. El ar trebui să fie închis aici, nu eu. Spațiu mediu, trei chiuvete, patru pisoare și încă câteva cabine pe care nu le-am numărat, plus un profesor țicnit. Nu așa credeam că o să-mi petrec pauza.

Am luat o hârtie de la dozator, înmânândui-o profesorului.

-Eu am mâinile ude, spune el.

-Dacă aștepți până se usucă, atunci o să ți se păteze blugii, îi replic, dând indiferent din umeri.

-Tocmai de aceea, începe să cureți, spune el, lăsându-mă mască.

- Huh? Eu?

- Mai vezi pe cineva înafară de noi? Întreabă el plin de sarcasm, iar eu m-am încruntat.

- În visele tale, eu nu pun mâna. N-ai decât să rămâi așa.

- Atunci presupun că nici cheia de la baie nu o vrei, care e tot în buzunarul blugilor. Dacă încerc eu s-o scot cu mâinile ude, sigur pică pe undeva. Se pare c-o să rămânem închiși aici...Fără pachetul tău de țigări, spune el, rânjind din colțul gurii.

Am încleștat pumnii, mototolind hârtia și scrâșnind din dinți. Puteam să rezist fără țigări? Cât timp am sta închiși în baie? Nu cred că unchiul lui ne-ar lăsa aici, ceilalți ar face scandal. Lumea are nevoie la toaletă. Dar nu cred că tipului i-ar păsa de asta și pauza se scurge.

Am oftat, luând tâmpita de hârtie, iar movaliul s-a rezemat de chiuvetă, așteptând ca eu să-l curăț. Puteam să jur că rânjea când m-am aplecat, înjurând ațele blugilor ce se tot prindeau și încâlceau.

-Fir-ar, mormăi eu și tocmai atunci mi-a alunecat șapca din cap, însă profu a prins-o la fix, în același timp ținându-mă cu mâna de ceafă. Bine că nu eram aplecat mai jos de atât, altfel aș fi murit. Din nefericire însă, inelul lui s-a prins în părul meu, făcându-mă să scâncesc când a tras de el.

- Auch, nu atât de tare.

- Nu-l pot scoate. Stai un minut și întoarce puțin capul, spune el, iar eu m-am comformat fiindcă abia așteptam să scap de aici.

În acel moment am auzit ușa deschizându-se atât de tare încât încuietoarea a pocnit. Păi...măcar acum nu ne mai trebuie cheie. Partea proastă e că încă stăteam aplecat, cu mâinile proptite pe picioarele profului și faptul că aveam o hârtie deasupra zonei șlițului nu dădea tocmai o impresie bună. Iar cel care aproape a doborât ușa nu era nimeni altul decât Chris, ce ne privea mirat și furios în același timp.

-Cum ai putut să-i faci blowjob profului de bio? Îl aud cum țipă.

-Ce să fac? Întreb eu oripilat, ridicându-mă brusc și amețind suficient cât să mă dezechilibrez puțin, dar profu m-a prins la timp. Voiam să-l dau la o parte, însă și-a luat repede mâinile de pe mine. Așa mi-am dat seama cât de înalt e tipul. Îl întrecea și pe Chris, iar el are aproape un metru-optzeci.

- V-am auzit destul de clar, strigă Chris, trezindu-mă din transă.

- Ce anume ai auzit în alea cinci minute de când stăm în baie? Întreb eu, fierbând de furie și aruncând hârtia cu care îl ștergeam pe profu la nimereală. Cumva am reușit s-o arunc fix în coș.

- Și dacă chiar am fi făcut ceva, care ar fi problema ta? Întreabă movaliul din senin. Ești gelos?

Voiam să-i spun să tacă din gură. Îmi venea să-i bag pe amândoi cu capul în toaletă.

-E problema mea. Nu las un ciudat să-mi atingă prietenul din copilărie, spune castaniul-verzui, venind mai aproape de noi și eu mă simțeam de parcă eram în serialul ăla cu infidelități al cărui nume îmi scapă pe moment. Mi-l amintesc mai târziu.

- Ah, ce siropos sună. Sigur ești fotbalist și nu actor de comedii romantice? Întreabă movaliul, prefăcându-se impresionat.

- Tu-...

- Gata amândoi! Mă răstesc la ei. Nimeni nu m-a atins și nu i-am făcut profului niciun favor sexual.

- Iar eu n-am niciun interes să mă culc cu un minor de șaptesprezece ani, replică el nepăsător, aruncându-i o privire glaciară castaniului-verzui.

- Nu înțeleg de ce te-a băgat unchiul tău aici. Ești prea ciudat să fi profesor și n-am încredere în tine, comentează Chris.

- Perfect! Nici nu trebuie, răspunde el, trecând pe lângă noi și ieșind afară din toaletă.

Am oftat ușurat, știind că încă nu s-au omorât între ei. Nu știu ce s-ar fi întâmplat dacă erau înafară școlii și eu nu eram de față, dar asta nu era problema mea.

-Iar tu, mârâi eu. De unde ți-a venit ideea aia tâmpită? Doar nu credeai că i-am vărsat sucul pe picioare ca să mă urc peste el? Plus că acolo e vina ta, mă răstesc la el, lovindu-l în abdomen și făcându-l să tușească înainte să răspundă.

Grozav, măcar de-aș fi ajuns să mănânc înainte.

-Idioți sunteți toți, spun eu, ieșind val vârtej din toaletă și întorcându-mă în clasă, acolo unde mi-am lăsat pachetul de țigări.

Exact norocul meu. Când am ajuns în clasă, a sunat clopoțelul și nu știu cum au profesorii talentul de a intra pe ușă taman când eu voiam să ies, dar am ajuns și nemâncat și fără nicotină. Din nou...