"Charlie. Ce faci aici?"Am intrebat odata ce usa a fost complet deschisa si l-a dezvaluit pe batran.

"Ei bine, Harry ma intrebam de ce nu ai venit la munca? Chiar as fi avut nevoie de ajutorul tau." Am uitat cu totul despre munca de azi, eram atat de entuziasmat sa o vad pe Jane.

"Rahat. Imi pare rau, am fost ocupat azi."Incercam sa imi cer scuze, in speranta ca va accepta si doar ma va ierta.

"E in regula, dar ar fi mai bine sa vii maine. E o inmormantare si am nevoie de ajutor."Am dat din cap, facand o nota in minte, si asigurandu-ma ca imi amintesc maine.

"Bine, ne vedem maine la opt fix."Am dat din cap din nou, planificandu-mi sa ma trezesc mai devreme ca sa fiu acolo la timp. Chiar nu voiam sa imi pierd slujba. 

"Cine a murit?"Am vorbit, inainte sa plece.

"Nu sunt sigur, dar tot ce stiu este ca e o persoana pe care multa lume a cunoscut-o. Asta va fi cea mai mare inmormantare pe care am avut-o de la Anna Sexton, incoace."Dupa aceea, Charlie a plecat fara niciun cuvant, lasandu-ma sa ma intreb mai multe despre Sextoni.

Am inchis usa, iar apoi m-am concentrat pe bucatarie si am continuat curatenia, in speranta de a o termina, inainte de a fi prea tarziu. Nu vreau sa fie prea tarziu pentru ca maine aveam munca. 

Dupa ce am curatat bucataria, am decis sa merg la etaj, de data asta nu paream a fi speriat, ba chiar eram mai nebun decat ultima data. Scartaielile usii deschise, pareau desprinse din orice film de groaza, dar eu pur si simplu le-am ignorat, ducandu-ma inainte si pornind lumina pentru a nu fi atat de straniu, sentimentul. In mod surprinzator, atunci cand s-a luminat, incaperea era goala, doar un pat, o noptiera mica si o oglinda erau acolo.

Am facut pasi pana la oglinda, vazand ca cineva a reparat-o sau cel putin, a incercat sa o relare. Reflexia arata distorsionata. Anna trebuie sa o fi lipit, dar de ce? De ce ar vrea sa repare ceva ce nu ar mai fi la fel niciodata?

Am facut un pas inapoi din oglinda si m-am indreptat spre fereastra, observand ca inca era sparta. Am uitat sa o repar mai devreme, speram ca pot sa am timp maine. 

***

M-am trezit la sunetul alarmei si m-am ridicat, indreptandu-ma spre baie pentru a face un dus. Dupa ce mi-am samponat parul m-am clatitit dupa sapunul parfumat. L-am uscat repede, deoarece era tot umed si rece. Mi-am periat dintii, iar apoi m-am indreptat spre bucatarie sa mai prepar cate ceva pentru micul dejun, m-am decis sa fac paine prajita si oua, deoarece acestea erau foarte usor de facut. Odata ce am terminat, am aruncat farfuria in chiuveta si am inceput sa merg spre usa din spate pentru a ma intalni cu Charlie in cimitir.

"Wow! Chiar ai ajuns cu cinci minute mai devreme." A exclamat, aruncandu-si mainile in aer.

Am spus razand: "Ei bine, m-am straduit sa fac un efort sa ajung aici la timp."

"Vrei sa spui ca te-ai straduit sa te trezesti?"El imi citea gandurile. 

"Da, asta voiam sa spun."

"Ei bine, aceste scaune nu o sa se deschida singure."A spus facandu-mi semn spre scarile albe, unde era asezat un teanc. Ne indreptam spre un loc gol, acolo trebuia mormantul sa fie sapat. "Doar incepe sa asezi astea in jurului pietrei de mormant."

Am inceput sa montez scaunele si sa le plasez. Nu prea m-a interesat ce aveam de munca, noaptea trecuta, insa acum asta arata atat de deprimant, eu insiruind scaunele pe care urmau sa stea oamenii. Stiam ca toti oamenii vor fi aici curand, plangandu-si persoana pe care au pierdut-o.

"Arata destul de bine. Acum, sterge-le, au stat in magazie destul de mult timp, deci sunt, probabil murdare."Charlie a venit din spatele meu, intinzandu-mi o carpa. Am inceput sa curat scaunele inainte ca oamenii sa apara si odata ce am terminat, m-am asezat intr-o parte, in speranta de a-l vedea pe Charlie ca sa-l intreb ce pot sa mai fac. Am mers prin imprejurimi, incercand sa evit oamenii, pentru ca nu prea eram imbracat de inmormantare. Ma simteam ciudat in tricoul meu si blugii rupti.

"Harry, tu esti?"Am auzit pe cineva strigandu-ma. M-am intors incercand sa imi dau seama de unde venea. Am vazut o blonda uimitoare intr-o rochie neagra stransa in jurul taliei si evazata in partea de josș cu o palarie de culoare inchisa, sprijinita de cap, buclele cazandu-i lejer pana la piept. 

"Jane, ce faci aici?" Am intrebat, cand ea s-a apropiat de mine.

"Tu ce crezi?"A intrebat facand semn spre cimitir.

"Oh, asta a fost o intrebare proasta." Am recunoscut, uitandu-ma la picioarele mele.

"E in regula. Ce faci aici?"A intrebat, uitandu-se in jur.  "Sau e la fel de evident?"A chicotit.

"Nu, de fapt, lucrez aici."

"Oh, intr-adevar? Nu te vedeam ca pe un tip care sa lucreze in cimitir."A spus, facandu-si drum spre mine.

"Nici eu, dar aveam nevoie de un loc de munca, asa ca da."Am inceput sa ma joc cu mainile, neparand sa fiu in masura sa ma uit in ochii lui Jane, nu eram sigur de ce. 

"Merge oricum."A zambit. Zambetul ei era atat de cald si primitor. Am ramas tacuti pentru un minut, intr-o tacere incomoda, trebuia doar sa ne uitam unul la altul.

"Eu inca vreau sa te scot la o intalnire adevarata."Am izbucnit. Chiar am facut-o, nu eram sigur daca ea simtea la fel.

"Mi-ar placea asta, Harry." Zambetul i-a captat fata, astfel incat mi-as fi dorit sa am un aparat de fotografiat, ca sa fac o poza si s-o am pentr totdeauna. Era cu adevarat uimitoare. M-a cuprins in bratele ei.

"Asta e o usurare, credeam ca ma urasti." Am ras putin emotionat. 

"De ce ai crede asta? Intalnirea noastra a fost minunata, mi-ar face placere sa o repet, doar pentru a mai bea putin vin la cutie."Chicotul ei a umplut zona si cateva priviri s-au atintit asupra ei. Era singura care radea intr-un cimitir. Eu doar am ridicat din umeri. "Eu sincer te-am iubit, Harry."

 Cand eram pe cale sa vorbesc, un om care se plimba cu bautura in mana, s-a impiedicat si a varsat un pahar cu ceva ce arata ca vodca peste tot pe rochia lui Jane. 

"Rochia mea..."Am auzit-o pe Jane spunand si uitandu-se in jos, la mizeria facuta. Din fericire, din moment ce era o rochie neagra nu se puteau observa cu adevarat petele, dar se putea vedea lichidul scurgandu-se de pe rochia ei.

"Imi pare cu adevarat rau." A spus strangand ce a mai ramas din bautura.

"Bei vodca?"Am intrebat cu o spranceana ridicata.

"E-Este a-apa."

"Nu miroase ca apa."Am spus inspirand. Am apucat-o pe Jane de mana si am condus-o pana in curtea din spate. Fiind foarte nemultumit de mirosul de "apa"care mi-a lovit nasul. Am deschis poarta si am dus-o pe veranda din spate, apoi am deblocat usa.

"Cine bea la o inmormantare?"Am mormait. Am dus-o in dormitorul meu si i-am aratat unde e baia.

"Nu fi suparat, Harry."Jane mi-a apucat antebratul si a inceput sa ma mangaie formand niste cercuri. Am dat din cap, stiind ca nu ar trebui sa fiu suparat, dar la dracu' ea arata atat de bine si apoi a trebuit sa vina cineva si sa-i murdareasca rochia.

"Aici, lasa-ma."Am spus, luand prosopul si stergand petele umede de pe rochia ei. Mirosul era ingrozitor, se simtea nasol, dar nu puteam sa fac nimic.

"Mirosi ca si copilaria mea nefericita."Am comentat. Fata mea a inceput sa devina palida, cand mi-am amintit; modul in care el venea tot timpul acasa tipand; mirosul respiratiei lui. Mirosea exact ca cel de pe rochie.

"Despre ce vorbesti, Harry?"Ochii ei albastri m-au fixat. "Poti sa-mi spui, stii nu?"Voiam sa-i spun totul acestei fete, dar apoi, din nou, imi amintesc ca nu am impartasit sentimentele mele adevarate cu privire la acest subiect, iar eu pur si simplu, nu cred ca sunt gata sa las totul in urma si sa merg mai departe.

"Nu e asa de simplu."Am recunoscut, in speranta ca va intelege.

"E in regula, Harry, avem cu totii demoni care nu vrem sa iasa la lumina, dar intr-o zi trebuie sa ni se alature in haosul asta si sa-i lasam liberi."Cuvintele ei imi fulgerau inima, ceea ce ma facea sa ma simt ciudat, cand ochii ei m-au privit. Simteam ca ea imi putea citi gandurile, ca ea intelegea perfect prin ceea ce treceam.

"A-Ai dreptate, Jane."Mainile mele pareau sa isi gaseasca drumul in parul ei lung blond. Fata mea s-a apropiat de a ei. 

"Ai de gand sa ma saruti sau ce?"Vocea ei s-a auzit si si-a muscat buza de jos cand s-a uitat la mine.

M-am aplecat la urechea ei si am spus: "Numai daca si tu vrei."

Fara ezitare, s-a sprijinit de pieptul meu si ne-am blocat buzele impreuna. Eram un pic socat de cat de indrazneata era. Mi-am imaginat primul nostru sarut fiind dulce si bland, nu fierbinte si salbatic. A inceput incet sa imi desfaca nasturii de la bluza, ochii ei nu i-au parasit pe ai mei. I-am observat dorinta din ochi, dupa ce a terminat sa imi deschida nasturii, mainile ei s-au indreptat spre catarama de la curea. 

__

A/N: Da mai ai multe panarame ma? Sa le chemi acasa? Mai ai? Pana acum Madison si  tipa de la biblioteca .De nu va ia pe voi Anna la rand sa va secere, sa-mi spuneti voi mie cuțu.

"Eu sincer, te-am iubit, Harry."Da ce e asta? Adunarea fostelor lu'Styles? Pe bune, carelu acasa fufelor. 

Daca si pe asta o f**e, io' imi dau demisia. Deci gata, sa se mai duca dracu'. 

Intrebare: Credeti ca o tavaleste pe parasuta? 

- Am facut un grup pe Whatsapp  pentru contul meu, daca vreti sa intrati in grup, dati-mi mesaj in privat :*