19
Cand am deschis usa, ochii mei s-au marit cand am vazut cine era intins pe podea, aproape am facut una tac de cord. Madison statea intinsa pe lemnul tare cu fata patata de sange. Am alergat spre ea si m-am pus in genunchi.
"Maddy! Oh, Doamne, ce s-a intamplat?"Am miscat-o, incercand sa-i atrag atentia, dar nu a raspuns.
M-am uitat in jurul camerei, incercand sa imi dau seama ce i-a provocat asta, dar nimic nu parea sa se lege.
"Madison, ma auzi?"Am spus in speranta ca poate isi revine. Dupa un minut ochii ei au inceput sa se fluture deschisi.
"H-Harry."S-a uitat in jur dandusi seama unde e.
"Hei, e in regula, calmeaza-te."A inceput sa isi clatine capul, cand ochii ei scanau camera.
"Nu, nu, nu!"A tipat, incercand sa se ridice.
"Nu, Madison, trebuie sa stai jos, esti ranita." I-am spus, dar ea a incercat sa se lupte.
M-a apucat de fata inainte de a spune: "Ea e sus, am vazut-o."Sangele se prelingea pe fata mea. "E-E nebuna!"M-am uitat in sus pe scari, observand usa crapata. M-am ridicat, mergand pana la scara.
"Harry, nu."A spus Maddy.
M-am intors spre ea si am spus: "Stai aici."Am mers incet pe scari, asigurandu-ma ca nu fac prea mult zgomot. Nu stiu de ce Madison s-a urcat aici, ce-a fost in capul ei? La ce se gandea Anna?
Usa a scartait cand am deschis-o, dar incercam sa ignor sunetul straniu. Din fericire era inca limina zilei afara, asa ca faptul ca am venit aici nu era asa de groaznic.Am scanat camera, pastrandu-mi ochii atenti la orice indiciu legat de Anna. Sa fiu sincer, eram suparat ca ea ar putea face ceva de genul asta. Stiu ca era, probabil, delirant si inca e.
"E moarta?"O voce a rostit. M-am intors dupa vocea Annei, sia m vazut-o stand in colt cu capul privind pe fereastra.
"Asta a fost planul tau? Sa o omori cat timp eu eram plecat?"Am inceput sa ridic vocea. nu-mi era frica de ea, chiar daca ea doar a ranit-o pe Maddy.
"Ea a fost cea care a venit aici. Ea si-a cerut-o."Anna a suierat inapoi. Nu puteam sa cred, de fapt, ea a provocat-o. Eram in speranta ca Madison, pur si simplu s-a culcat, nu ma asteptam sa fie adevarat.
"Ce ti-a facut?"Am intrebat, stiind ca nu a facut nimic.
"A venit aici. Asta e camera mea."A vorbit. Nu-mi venea sa cred ca stau in camera de oaspeti si incerc sa ma argumentez in fata unei fantome. E o nebunie.
"Ei bine, si eu sunt aici."Am sustinut, facand un pas mai aproape de ea. Ea s-a uitat la mine, fereastra facand o umbra pe fata ei, cand ramurile au lovit partea exterioara a casei.
"Esti diferit."A soptit ea. Ochii ei i-au gasit pe ai mei, inainte ca ea sa se uite in alta parte. "Trebuie sa pleci, va incepe furtuna."Soarele incepea sa se piatra printre norii de furtuna. Eram socat, ce voia sa spuna?
Chiar cand voiam sa intreb, mi-a aratat calea de iesire, spunand: "La revedere, Harry."Cu acestea, a inceput sa se estompeze incet, inainte sa dispara complet. Eu stateam acolo, inmarmurit cu gura cascata.
"Ce-"
"Harry, fii atent."Am auzit-o pe Madison tipand de pe scari. M-am intors spre scara, aproape uitand de ea pentru o secunda. "Aici esti!"A incercat sa urce, dar am spus nu, inainte ca ea insasi sa isi provoace mai multa durere.
"Ce ti-a facut mai exact?"
"A aruncat cu ceva in mine."A suierat, gandindu-se.
"Atunci de ce te-am gasit in partea de jos a scarilor?"
"Tarfa trebuie sa ma fi impins." S-a intors sa se uite inapoi. Iar eu am ajutat-o sa urce, inainte de a se impiedica si a cadea. "Jur, daca asta imi lasa vreo cicatrice, o s-o dau in judecata!" A tipat cand si-a atins taietura mare de pe frunte. Ea nu parea sa stei ca Anna era o fantoma.
"Cine e fata asta oricum? Si ce dracu'cauta in casa ta? Oh, Doamne, te culci si cu ea, nu-i asa?!"Cred ca vechea Madison si-a revenit. Cea care se transforma intr-o javra cand era nebuna.
"Madison, este complicat, nu-ti face griji." Incercam sa o conving.
"Deci te culci cu ea? Nu ma minti, Harry."S-a dat cativa pasi in spate. Puteam sa vad cum imi planifica moartea din priviri, si cand spune "planifica moartea"ma refer literalmente.
"Madison, nu m-am culcat cu ea."I-am prins fata si am spus.
"Atunci cine naiba e? Huh?"S-a ridicat in fata mea, fluturandu-si mainile, si pentru o secunda nici macar nu mai cunosteam aceasta persoana. Nu ne luptam. Am vazut-o certandu-se cu o multime de oameni, dar niciodata cu mine.
"Poate ar trebui sa pleci."Am soptit, intrerupand-o cand a inceut sa tipe.
"Ce-ai zis?" Casa a ramas tacuta cand ea a continuat sa se holbeze la mine. Puteam sa-i vad coarnele, formandu-i-se in partea de sus a capului, impreuna cu o furca in mana. Am ras in interior.
"Cred ca m-ai auzit..."Am spus. M-am simtit rau, dar ea nu avea nici un drept sa se indoiasca d emine, atunci cand, in mod clar, nici macar eu nu stiam raspunsul.
"Du-te dracului."A scuipat, apoi a iesit ca o furtuna, lasandu-si lucrurile aici.
In mod ciudat, ma bucuram ca a plecat. Ma simteam ciudat, stiind ca ea m-a folosit pentr a trece peste fostul ei, dar acum ea a plecat si am ramas singur sa ma ocup de Anna pe cont propriu.
Asta va fi interesant.
A/N: Ce bine imi pare ca a batut-o Anna pe Maddy aia, nu o suportam. Pai nu-i asa? Cum isi permite ea sa vina in casa lu Anna sa se tranteasca cu Harry asa... in patul ei, in casa ei, in paturile ei.
Intrebare: Ce parere aveti despre reactia lui Harry? De ce credeti ca a gonit javra? Pardon, fata. :d
Bạn đang đọc truyện trên: AzTruyen.Top