Caut muza inspirației,
Pe valurile abstracției,
În nopții albe și târzii.
Încet șoptesc pe vocile vremii.
Slavă zeilor căzuți în păcat!
Ei pe mine m-au fermecat.
Au un trup mic și fragil,
Iar pe piept port un sigil.
Sunt nebunul fără casă
Și iubesc o florăreasă!
De ea m-am îndrăgostit,
dar la inima sa n-am poftit.
Măzgălesc un perete întreg,
cu mintea unui sacrileg!
Undeva-i stăpâna mea!
Eu sunt gândacul de sub dușumea...