Poartă-n frunte un sigil al morții,
dar nu se mai închină sorții!
Scapă de trecut nevătămat,
Iar prezentului îi dă şah-mat!
Pe viitor îl zăpăceşte,
nici nu ştie ce buruiană creşte.
Joacă bine şi alină,
țara şi fericirea o dezbină.
Calcă vii în picioare...
de ce nu a murit, oare?

Sigilul sorții este prețios! El controlează trecutul, prezentul şi viitorul. Nu orice buruiană poate să-l atingă, dar durerea le-o alină. Scaldă morții-n fericire.