Între rânduri eu mă pierd
și mintea încet mi-o dezmierd.
O altă zi pierdută, nesatisfăcută,
moarte uneori arată prea abătută.
Trupul, inima și sufletul ei otrăvit,
cu mult timp în urmă și ele au iubit.
A iubit o viață ș-un destin ce au amăgit.
Cu putere, euforie și minciuni au rănit.
Părăsindu-și forma omenească
pe creator își dorea să-l întâlnească.
Vorbe grele voia să-i mai grăiască,
dar nu știa unde poate să-l găsească.
Sufletele vinovaților se adunau,
iar nevinovați suferind, așteptau.
Porțile iadului și raiului s-au închis,
pământul se poate asemăna unui abis.
Moartea era ocupată mai mult ca altă dată,
n-a mai dus sufletele din vid niciodată.
Le-a părăsit și a plecat în căutarea unui țel,
unui trup firav, rănit și destul de subțirel.
Voia să o ia de la capăt,
să devină cine a fost odată...
Bạn đang đọc truyện trên: AzTruyen.Top