Douăzeci și nouă
Mă sufoc în ale tale brațe reci.
Tu, pe lângă mine ai să treci.
Nu mi-ai oferit nici o șansă.
Nu mereu sunt într-o transă...
Disprețuiesc cam tot ce fac!
Și întotdeauna, în fața ta am să tac.
În orice împrejurare m-am prefăcut.
Pe pămânânt de câte ori nu a zăcut?
Inima plânge în mine,
dar de tine nu mai aparține!
Privesc viitorul neutru,
Apoi încet, încet mă ofilesc pe dinăuntru.
Bạn đang đọc truyện trên: AzTruyen.Top