Karen_Eirene

| Ficțiune psihologică cu romantism | Normalitatea toxică a Hermionei e pe punctul de a se sfărâma când își întâlnește fluturele, metamorfozat în elevul cu părul ireal de alb. Odată ce drumurile lor se intersectează, Hermione învață să viseze și decide că singurul lucru ce o mai ține în viață este el, așa că tot ce își dorește e să nu-l piardă. Mulți l-ar descrie pe Ares Drivas ca fiind un ciudat fără emoții, căruia nu îi pasă de nimic din jurul său, însă aparențele înșală al naibii de tare. Tânărul e mai mult decât arată. Deși câteodată iritant, e generos, copilăros, iar mintea sa se îneacă într-o profunzime aparte. Când brațele de smoală ale trecutului îi străpung chipul, masca de alamă i se dezintegrează, demascând cel mai învinovățit suflet printre pierzători. Secrete teribil de lacome îl îndeamnă să zdrobească inimile tuturor celor care țin la el. Când lupta cu sine însuși se mută în viața reală, deciziile greșite curg din abundență, iar haosul își face loc printre ele. Când unul iubește și altul se agăță de simple frânturi de emoție, eternitatea se crapă în două, iar rezultatul e unul devastator. Singura cale de-a pune capăt distopiei e să nu se piardă unul de celălalt, să se lase conduși de lumina întunericului. Căci lumina e mai pătrunzătoare când e umbrită de întuneric, iar întunericul e mai puțin înfricoșător când e conturat de lumină. Lucrarea conține violență fizică și limbaj licențios, scene cu tentă sexuală, precum și teme posibil deranjante, ca: depresia, violul, drogurile. Drepturile îmi sunt atribuite mie, de la poveste până la exprimare. Modificarea sau copierea NU este permisă și poate fi pedepsită conform legii!…