ㅤInvitații erau deja așezați și puteam să văd pe mica fereastră cum vorbeau între ei cu entuziasm, probabil curioși de mireasă. Aveau să fie dați pe spate de apariția blondei mele. Oana arăta ca o păpușă tridimensională, nu avea nici măcar un defect, iar rochia de sirenă i se contura frumos pe corp, etalându-i toate formele.

ㅤEra superbă. Radia de fericire și emoție, iar din cauza ei, eram și eu un pachet de nervi. Eram atât de emoționată că era greu de înțeles a cui este nunta.

ㅤM-am liniștit puțin și i-am zâmbit cu căldură Oanei care se analiza nervoasă în oglindă, ducându-mă în spatele ei și cuprinzând-o într-o îmbrățișare atentă, cu grijă să nu mut nimic de la locul lui. Asta i-ar fi provocat o cădere nervoasă prietenei mele. Mi-am așezat bărbia pe umărul ei gol și ne-am privit una pe cealaltă în reflexie. Era de necrezut că ne aflăm astăzi aici, după ce am trecut prin atât de multe împreună.

ㅤMă simțeam victorioasă. În sfârșit, după toate greutățile și oamenii ticăloși pe care i-am întâlnit, simțeam că am câștigat. Bucuria din cutele fine ale prietenei mele era o dovadă de necontestat.

ㅤ— O să fie bine, am încercat să o calmez și a pufnit slab. Te-ai asigurat de un milion de ori că totul este cum trebuie și eu am mai făcut-o de încă un milion de ori, iar viitorul tău soț s-a asigurat de două milioane de ori. Crede-mă, o să fie exact cum ai plănuit.

ㅤA râs ușor și m-am simțit mai bine când am văzut-o mai puțin încordată.

ㅤ— Da, știu, doar că... E atât de ciudat, mi se pare că trăiesc un vis!

ㅤ— Trăiește-l, i-am spus încurajatoare și m-a privit cu drag. E al tău, meriți să-l trăiești.

ㅤ— Tu ai fost prima care a spus că eu și Laur vom ajunge aici... îți amintești? m-a întrebat și am râs, aprobând-o mutește. Mai ești de părere că nu vrei să faci pereche cu Adrian? m-a tachinat și am pufnit, rotindu-mi ochii și îndepărtându-mă de ea.

ㅤ— O să fac un compromis de data asta. Pentru tine.

ㅤI-am oferit buchetul și ne-am zâmbit complice, Oana abia reținându-și amuzamentul. Amândouă știam adevărul; era atât de gălăgios și în tăcere că era irecuzabil.

ㅤAdrian era singurul pe care mi-l puteam închipui alături de mine. Întotdeauna, nu doar pentru nunta lor.

ㅤNe-am luat rămas bun după alte câteva cuvinte emoționante și ne-am străduit să nu vărsăm lacrimi ca să nu stricăm munca impecabilă a make-up artistei. Mi-am cules propriul buchet de pe o masă de lângă ușă și am înaintat, știind că a venit momentul așteptat de toată lumea: ceremonia.

ㅤMi-am așezat rochia la locul ei, reușisem să ajung la croitoreasă înainte ca aceasta să înceapă să mă blesteme, pentru că m-a așteptat atât de mult timp. Oana nu renunțase la culoarea violet și chiar dacă am fost reticentă la început, amândouă au avut dreptate: mi se potrivea de minune. Îmi făcea căpruiul ochilor și culoarea castanie a părului să-mi iasă și mai mult în evidență.

ㅤAm început să zâmbesc când acordurile unei melodii lente s-au auzit și am început să pășesc pe covorul întins într-una dintre grădinile – cea mai frumoasă dintre ele – palatului Mogoșoaia. Privirile tuturor s-au ațintit asupra mea și mi-am menținut postura dreaptă, lăsându-mi fericirea pe care o simțeam pentru ei să mi se citească pe chip. Inima a început să-mi bată mai rapid când ochii mei și ai lui Adrian s-au întâlnit, iar zâmbetul mi-a crescut simțitor. Am făcut un schimb scurt de priviri evocative cu Laurențiu și m-am pus cuminte în locul meu, așteptând-o pe Oana să-și facă apariția.

ㅤAr fi trebuit să mă concentrez, dar devenise aproape imposibil să fac asta când îl aveam pe Adrian la câțiva metri de mine, îmbrăcat într-un costum care-l făcea să arate ca cel mai chipeș bărbat pe care l-am văzut. Șatenul mi-a oferit un rânjet caracteristic pe furiș și am surâs slab, asigurându-mă că nu furăm lumina reflectoarelor de pe prietenii noștri.

ㅤNu m-am putut abține să nu mă gândesc cum ar fi fost ca, într-o bună zi, Adrian să fie în locul lui Laurențiu și eu în al Oanei. Inima mi-a tresăltat la această imagine, dar a fost întreruptă din a visa când muzica a devenit mai dramatică și frumoasa mea prietenă și-a făcut apariția, stârnind admirația tuturor. Pe bună dreptate.

ㅤTatăl ei a condus-o până la altar, având cea mai înduioșătoare expresie pe care am văzut-o vreodată. A făcut un schimb de cuvinte cu Laurențiu și apoi i-a oferit mâna fiicei lui, reamintindu-i că are o pușcă de vânătoare în caz că o supără, făcându-ne pe toți să râdem.

ㅤOana nu doar că radia; acum strălucea, asemenea unei zeițe a frumuseții și am strâns mai bine de buchet când emoția momentului m-a atins, creându-mi un gol uriaș în stomac. Oficiantul a început să-și țină discursul, iar eu nu m-am putut abține să nu-i arunc câteva ocheade lui Adrian pe parcursul acestuia, fiindu-mi mai greu decât niciodată să-mi desprind privirea de pe el. M-am întrebat în sinea mea dacă nu cumva faptul că și el mă urmărea cu atenție, doar pe mine, avea vreo legătură.

ㅤAm intrat într-o hipnoză bizară, în care toată lumea a dispărut și am rămas doar noi doi, din care m-am trezit când lumea aplauda și sărutul mirilor s-a întâmplat. M-am bucurat și m-am alăturat aplauzelor, ca pe urmă să semnez în locul martorilor, făcându-le căsătoria să intre în vigoare.

ㅤM-am grăbit să fiu prima care-i felicită și i-am îmbrățișat strâns, simțindu-mi inima mai plină decât niciodată.

ㅤPe urmă, Laurențiu a ținut un toast și am băut cu toții câte un pahar de șampanie în surdina altor urale și aplauze. Nu îmi aminteam o singură dată în care să-l fi văzut pe Laur atât de emotiv și abia reținându-și lacrimile, dar se pare că Oana era latura lui sensibilă și să-și declare iubirea sinceră pentru ea în fața tuturor nu a fost atât de ușor cum i s-a părut.

ㅤOamenii au început să se adune la intrarea în palat pentru a începe petrecerea și eram pe cale să o iau pe urmele lor când am tresărit ușor, simțind o mână așezată delicat pe talia mea. M-am întors doar ca să-l găsesc pe Adrian lângă mine și am început să zâmbesc, reținându-mi răsuflarea ușurată.

ㅤMi-a luat câteva momente să remarc că era acompaniat de cineva.

ㅤ— Am vrut să cunoști pe cineva important pentru mine, mi-a zis și omul care se apropia de cincizeci de ani a pășit în față, uitându-se la mine ciudat de parcă m-a recunoscut imediat. El e Vladimir, mi-a fost alături cât timp am locuit în Cluj și m-a ajutat foarte mult.

ㅤAm clipit surprinsă și apoi m-am redresat, așezându-mi un zâmbet politicos și întinzând o mână înaintea lui. Acesta a privit-o și a pufnit, făcându-ne chipurile să se încrunte slab.

ㅤ— Chiar m-am urâțit atât de mult în toți anii aceștia ca să nu mă mai recunoști deloc, drăcoaico?

ㅤOchii mi s-au mărit instantaneu și un zâmbet încântat mi s-a construit pe buze, spre marele șoc al lui Adrian.

ㅤ— Unchiule? am exclamat și acesta a început să râdă, deschizându-și brațele în așteptarea unei îmbrățișări. Am crezut că nu o să te mai văd niciodată, mi-ai lipsit atât de mult! am spus impresionată, strângându-l în brațele mele cu putere și provocându-l să râdă mai puternic.

ㅤ— Și mie mi-a fost dor de tine și de nătărăul de fratele tău!

ㅤ— Trebuia să mă gândesc că sunteți rude, i-am auzit vocea lui Adrian și m-am desprins din îmbrățișare ca să-l privesc. Amândoi sunteți la fel de încăpățânați.

ㅤAm început să râdem și unchiul meu a ridicat distrat, cu o falsă nevinovăție, din umeri când m-am uitat la el.

ㅤ— Soiul Tudor nu e pentru cei slabi, a glumit și am pufnit amuzată, retrăgându-mă lângă Adrian. Ne tragem din regi și regine!

ㅤ— Ți-am zis mereu, dacă purtăm același nume cu Henric al VIII-lea nu înseamnă că avem vreo legătură cu el sau familia lui!

ㅤ— Nu-mi strica cheful! Haideți înăuntru, bătrânilor!

ㅤAm râs când s-a îndepărtat, începând să danseze când muzica s-a auzit până la noi. Nu se schimbase absolut deloc, era același om ușor țicnit și plin de viață.

ㅤ— Prietenul tău cel mai bun din Cluj a fost unchiul meu? am întrebat provocatoare și Adrian m-a avertizat din priviri să nu mă mai leg de asta.

ㅤ— În apărarea mea, numele lui de familie e Tudorache!

ㅤAm pufnit slab și i-am înconjurat gâtul cu brațele, lăsându-l să mă aducă mai aproape când mi-a prins talia și m-a lipit de el.

ㅤ— Da, probabil l-a schimbat ca un ultim deget mijlociu ridicat pentru tatăl meu. S-au certat destul de rău când a plecat.

ㅤM-a aprobat și am surâs amuzată când mi-a aplicat un sărut pe vârful nasului.

ㅤ— Să nu-i spui Oanei, dar ești cea mai frumoasă de aici, mi-a zis și am pufnit, făcându-i în glumă semn să tacă și privind în jurul nostru.

ㅤ— Să nu mai zici așa ceva, o să te stranguleze! l-am avertizat și a râs cu poftă, lipindu-ne vârfurile nasurilor. Mi-a fost dor de tine, i-am recunoscut și a zâmbit, oferindu-mi un sărut moale pe buze care mi-a întors stomacul cu susul în jos.

ㅤ— De acum o să te saturi de mine că nu mai plec nicăieri. Nici dacă mă dai afară pe ușă. O să intru pe geam.

ㅤAm râs și l-am luat de mână, alăturându-ne distracției dinăuntru.

ㅤOre întregi ne-am bucurat de petrecere, dansând și fredonând diverse melodii impulsionați și de cele câteva pahare de alcool consumate. Eram de-a dreptul epuizată și ușor transpirată când Adrian m-a furat din mijlocul petrecerii, ducându-mă într-un loc mai retras din grădina palatului care era înconjurat de flori și copaci care îți luau răsuflarea cu frumusețea lor. Razele slabe ale lunii făcea totul să pară desprins dintr-un basm.

ㅤN-am apucat să pun întrebări că brațele lui Adrian m-au capturat și a pornit un sărut care mi-a făcut sângele să circule mai repede prin vene, răpindu-mi răsuflarea cu totul.

ㅤNu mai eram în stare să gândesc limpede când s-a distanțat și m-a privit cu ochii lui albaștri care păreau să licăre în lumina nopții.

ㅤ— Te iubesc, Em.

ㅤAm zâmbit ușor, dar nu m-a lăsat să-i răspund, întrerupându-mă cu un sărut scurt.

ㅤ— Te-am iubit de când te-am văzut prima oară și m-ai privit urât, a rememorat și am pufnit amuzată, amintindu-mi exact momentul. Te-am iubit când mă urai și am adorat să te scot din sărite, la fel cum și tu ai făcut-o, dar n-ai recunoaște-o niciodată. Cumva, simt că te-am iubit dintotdeauna, dinainte ca măcar să te cunosc. Știi, nu ți-am mai spus asta niciodată, dar după pierderea mamei am simțit că am pierdut acel sentiment de „acasă" , dar apoi m-am îndrăgostit de tine și m-ai făcut să mă simt din nou acasă, s-a confesat cu atât de multă sinceritate că mi s-au adunat lacrimile în colțurile ochilor.

ㅤ— Adrian...

ㅤ— N-ai făcut doar asta, a vorbit peste mine din nou. M-ai făcut să simt totul, fiecare emoție în parte. De la cele mai rele la cele mai bune. Mi-ai dat lumea peste cap, a râs și l-am acompaniat, nefiind sigură ce vrea cu aceste mărturii. M-ai învățat să iubesc cu adevărat, să trăiesc din nou. M-ai iertat când am greșit și mi-ai fost mereu alături, chiar și când nu meritam. Ai făcut pentru mine ce nimeni altcineva n-ar fi făcut și mă simt norocos în fiecare zi că dintre toți oamenii, unii chiar mai buni decât mine, ai ales să mă iubești tocmai pe mine. Ești singura femeie pe care am iubit-o și pe care o voi iubi vreodată, de aceea...

ㅤAm rămas înmărmurită când mi-a dat drumul ca să scoată o cutie din catifea din buzunarul interior al sacoului și mi-am dus mâna la gură când am înțeles ce se întâmplă. Îmi jurasem mie că nu voi plânge când va sosi acest moment în viața mea, dar nu m-am putut stăpâni. Eram copleșită.

ㅤÎnăuntru se afla un inel din aur alb, împrejmuit cu mai multe diamante mici, iar în centrul său trona un rubin sângeriu, prins în gheare fine de aur alb, de parcă ar fi fost o flacără vie, captivă într-o carcasă prețioasă. Pulsul mi-a încetinit când am recunoscut că este chiar rubinul din colierul mamei lui. Cel pe care mi-l dăruise de ziua mea în urmă cu mai bine de doi ani și pe care mi-l luase când m-am aliat cu Iustin.

ㅤ— Colierul..., am murmurat în stare de șoc, nevenindu-mi să cred că a luat piatra din ultima amintire rămasă de la mama lui ca să facă asta.

ㅤ— Nu mai există după măgăria pe care am făcut-o, judecându-te ca un idiot când tu ai făcut totul pentru mine; l-am transformat într-un nou început.

ㅤ— Eu..., nu-mi puteam găsi cuvintele și mă uitam în ochii lui, aproape rugându-l să mă ajute.

ㅤEl a zâmbit și a făcut un pas spre mine, chipul lui având o lumină pe care nu o mai văzusem de mult prea mult timp.

ㅤ— Vei fi doar a mea, Emma?

ㅤA pus întrebarea și inima mi s-a oprit, în timp ce pe buze mi s-a întipărit un zâmbet încăpățânat care anunța că nu vrea să mai plece vreodată. Am simțit cum toate rănile se cicatrizează și dispar și cum tot trecutul se șterge, totul fiind acaparat de iubirea care plutea între noi. Mai puternică decât niciodată.

ㅤ— Sunt doar a ta, Adrian.

ㅤA zâmbit, iar eu am izbucnit în râs când mi-a pus emoționat inelul pe deget. N-am mai putut să mă stăpânesc și m-am aruncat în brațele lui, sărutându-l cu pasiune. Am tras aer în piept, surprinsă, când m-a ridicat și m-a rotit în aer, iar eu m-am agățat și mai strâns de el; râsetele noastre au răsunat în jur, acoperind totul.

ㅤN-am fost niciodată mai fericită ca în acest moment, și eram convinsă că, de acum înainte, Adrian se va asigura că nimic nu ne va mai umbri viețile. Nimic nu ar mai fi avut puterea să o facă, pentru că împreună, eram de neînvins.

ㅤAbia așteptam să-mi petrec restul vieții alături de el.