Imediat ce profesoara de geografie iese din clasă iau o gură zdravănă de aer pentru a mă mai calma. Orele de până acum au fost foarte plictisitoare, și cred că așa au fost pentru toți deoarece cam toată clasa a stat cu capul pe bancă.
Mă uit la Melione cum butonează telefonul în continuu, cred că vorbește cu iubitul ei, și dacă stau să mă gândesc, dacă asta înseamnă să ai iubit atunci eu nu vreau să am, ar fi ca o povară pentru mine.
Se intorce brusc spre mine cu un zâmbet ieșit din comun.

—Ce oră avem acum?

—Ămm, nu știu, mate sau chimie, cred, spun scărpinându-mă la ceafă.

—Exact, avem mate, și diriga va veni împreună cu domnul Sukuna să ne anunțe despre mutări.

—Știi că putem vedea pe panouri, nu?

—A da! Hai cu mine.

Mă trage după ea iar soarta mă pune să dau cu capul de bancă și să mă împiedic de vre-o doi și după să ies din clasă, Melione mă târăște după ea atrăgând câteva priviri asupra noastră.

—Melione mergi mai încet! mă ignoră în continuare zâmbind drăcește la cei care ne priveau.

—Voi două!! o voce feminină și pițigăiată ne face să ne întoarcem capetele fiind neatente la ce se află înaintea noastră.

Femeia cu părul castaniu și creț stă încruntată la noi din capătul celălalt al holului. Melione se oprește din drum devenind statuie iar pe mine mă aruncă undeva mai înainte izbindu-mă în ceva tare, mă încrunt de durere masându-mi frunte ce bănuiesc că până diseară voi avea un cucui de toată frumusețea, îmi ridic capul pentru a vedea de ce am mai dat. Parcă totul se evaporă atunci când privirea domnului Sukuna se intersectează cu a mea.
Își ridică o sprânceană dând o expresie de aroganță.

—Mă scuzați.

—Mai atentă data viitoare, trece pe lângă mine pufnind ironic fără să mă mai bage în seamă.

Mă uit la Melione care ne pribește pe amândoi mirată ca apoi să se lingușească pe lângă el.

—Domnule-

—Fără domnule și altă vorbăraie, am o oră de predat la care nu vreau să întârzii! Aveți detenție timp de o oră care o veți petrece cu doamna Bexley, răspunsul acid spus răspicat de către Sukuna ne face stană de piatră pe ambele.

Pășește mai departe nervos lăsând privirile întrebătoare ale celorlalți să savureze scena proaspăt întâmplată.

—Vezi ce se întâmplă dacă nu lași în pace tigrul?

Lângă noi apre nimeni alta decât bârfitoarea școlii, Aspen, șușotind în urechea lui Melione sfaturile ei clasice de bune maniere și profesionale.

—Aspen! Las-o în pace, are destule, șoptesc cu colțul gurii fiind scanată de jos până sus de doamna Bexley.

—Cu mine! Toate trei!

—Cum?! Doamna Bexley, dar eu nu am făcut nimic! se vaietă Aspen.

—Atunci de ce nu ești la orele tale?! Chiar atât de mult te preocupă ceilalți? Haideți, la detenție, se întoarce pe călcâie menținând aceeași postură dreaptă și autoritară.

—E doar vina voastră!

  Eu și Melione pufnim în râs privind-o pe bârfitoare cum merge înainte ca o rață, mergem după ea fără să mai schimbăm alte cuvinte sau replici acide pentru a nu ne mări detenția ce va dura o oră. Intrăm în clasa pustie în liniște așezându-ne în bănci diferite, bine...cel puțin Aspen o face.

—Cu părere de rău însă ora asta ne vom  reaminti câteva lucruri din gimnazială, din ce mi-a povestit domnul Ryumen, Samuru e cea mai slabă dintre toți la matematică. Îmi este chiar rușine să aud asta, te știam mai deșteaptă! vorbele ei parcă îmi străpung sufletul, îmi plec capul stânjenită de umilințele domnei în vârstă adresate la persoana mea, mă doare dar nu voi permite să se vadă.
Aceasta se întoarce înapoi la tablă scriind diferite teorii.

—Nu te lăsa umilită de vorbele unei poaște, oricum, în cazul ăsta domnul Sukuna e un măgar, șoapta lui Melione mă face să zâmbesc cât se poate de subtil în timp ce bilelțelul cu umilințe a lui Aspen îmi lovește ceafa, mă prefac că nu observ lăsând ca foița mototolită să zacă jos.

—Domnă Bexley! Dar noi nu avem pe ce scrie iar ele două nici măcar nu au pixuri, jignirea subtilă a bârfitoarei mă scoate din pepeni, însă, spre fericirea mea ghiontul colegei mele mă readuce înapoi.
Ochii caprui ai profesoarei ce exprimau furie pură o țintesc din nou pe fetișcana ce își dă în mod repetat pletele pe spate replicând :

—Atunci tu vei scrie de o sută de ori teorema lui Pitagora în timp ce le voi asculta pe cele două-

—Dar-

—De două sute de ori pentru că îți permiți de prea multe să mă întrerupi!

Aspen rămâne gură cască ca mai apoi să înșface furioasă un pix din penarul ei colorat, Bexley se așează ca o adevărată regină la catedră oftând iritată de posibila prostie a bârfitoarei.

—Copii ăștia...

Vorbele spuse pe un ton încet de femeia ce stă la catedră ne face pe amândouă să ne strâmbăm subtil la ea.

...

Imediat ce detenția se termină ieșim din încăperea de coșmar și mergem firect în clasă pentru a ne lua ghiozdanele și să plecăm dracului de aici.

—Nu mai vreau să stau nici o secundă cu Bexley! bolborosește Melione încercând să își țină nervii sub control.

—Întrebările au fost cât de cât ușoare, având în vedere că au fost lecții din gimnazială, dar îmi e milă de Aspen, săraca, a scris de două sute de ori teorema lui Pitagora.

—Așa îi trebuia! Poate mai învăța și ea ceva de pe acolo.

Pufnim amândouă în râs în timp ce ne punem idioțeniile de ghiozdane pe umăr.

—Știi ceva?

—Mm? mormăi în timp ce amândouă ieșim din clasă.

—Mereu m-am întrebat cum e să fumezi? Vrei să încercăm?

—Nu. Nu vreau să am dinții urâți, vreau să îi mențin în continuare albi.

—Atunci vape.

—Hm, cred că aș muri din start.

—Haide idioato trăiește și tu viața.

—Momentan, nu, nu vreau să fumez. Cel puțin nu acum.

—Ok.

Nu mai spunem nimic lăsând ca tăcerea să ne învăluie pe amândouă.

...

Imediat ce intru în apartament merg direct în camera mea unde mă schimb repede și merg în bucătărie cotrobăind pe acolo în căutarea unor alimente comestibile, a sunat ciudat. Aud cum ușa se trântește și glasul mamei țipând.

—Nu voi fi de acord cu asta niciodată! Asta doar dacă îmi oferi o noapte.

Vorbele mamei mă fac să înghit în sec neștiind la ce face referire, optez doar pentru un pahar pe apă care presupun că va fi mâncarea mea pentru toată ziua asta.
Scot capul pe ușa de la bucătărie încercând să văd ce se întâmplă, atunci parcă totul îmi cade în cap, mama face avansuri profesorului meu de mate, serios mamă? Mai josnică de atât nu ai putut fi?
Ies tiptil din bucătărie încercând să ignor scena ce se întâmplă.
Sunt trasă de mână blând dar în același timp brutal de o mână mare și caldă, mă lipește cu spatele de pieptul său legănându-se ușor. Era el.

—Până și fiica ta ar fi mai bună la pat, credemă.

Mă blochez la auzul cuvintelor lui ce îmi răsună în ureche, își așează bărbia pe umărul meu astfel ca respirația lui fierbinte să îmi lovească scobitura gâtului.
Mama se holba când la mine când la el, pufăie mai mult ca nervoasă și îmi săgetează priviri pline cu acid.

—Deci am stabilit. Fata va fi la mine timp de un an, calmitatea cu care spune cuvintele mă impresionează si pe mine, e atât de degajat în situația asta.
Își retrage mâinile de pe talia mea lăsând fiori fierbinți să îmi străbată întreg corpul.
Se îndreaptă spre ușă privind-o pe mama fară să arate vre-un soi de emoție.

—Fata nu va fi la tine, nu sunt de acord! urlă mama din toți rărunchii.

—Având în vedere că actele sunt deja făcute nu mai are rost să vă agitați fără rost, răspunsul simplu pe care il oferă în timp ce o privește direct în ochi mă lasă fără cuvinte.

Mama îi mai țipă câteva în timp ce el stă cu mâna pe clanța uși fiind neimpresionat de circul ce îl face mama, îl privesc atent în încercarea de a vedea un muschi care se miscă pe fața lui, însă nimic, reușește să își mascheze emoțiile al năibii de bine.
După câteva momente în care liniștea începe a domni în încăpere el o distruge închizând ușa zgomotos în urma lui.

Mama își redicționează privirea spre mine enervată și își înfige mâna în părul meu.

—Deci așa faci? Te fuți cu profesori ca să ai note bune, târfă nenorocită!? Voi avea grijă să ca data viitoare să nu se mai întâmple! Idioato!

Nu spuneam nimic, pentru că puteam încasa mai mult, nu reușeasc să mă dezmeticesc când mama îmi dă un pumn puternic în bărbie, încă unul. Mă aștept să mă mai lovească pentru a treia oară în barbă însă de data asta în nas, care cel mai probabil îl va sparge, încă o lovitură în nas ca mai apoi să scoată de undeva un ciob de sticlă mare cu care îmi taie umărul într-o linie ușor înclinată. Țip de durere dar mama mă trântește cu capul de podea astfel reușind să mă lase fără voce timp de câteva ore.

Cad jos fiind incapabilă să mă mai mișc, o văd cum iese pe ușă ca o tornadă lăsându-mă singură într-o mare baltă de sânge ce trebuie să o curăț cât mai repede.

°°°°°°°