Samuru

Imediat ce ora se finisă am lăsat ca furtuna de gânduri să se lovească dureros de pereții minții mele. Un lucru ce mă făcu curioasă fu faptul de care toti incepuseră să vorbească, si anume. Ce s-o fi întâmplat cu Libelle și Sachiko?

Cu toții ne întrebam asta, unii spuneau că vor sfârși ca bobocul de a noua, altii ziceau de faptul că cele două se află în biroul lui și primesc un scandal groaznic. Și lista continuă.

Dar totusi. Nu se merita atâtă atenție.

Mă întorc si scot următoarele caiete pentru ora ce va urma iar după hotărăsc sa fac cunostință cât de cât cu...Amaris?
Era o tipă scundă, la un metru șaizeci și cinci, sau chiar mai putin. Părul ei castaniu lucea în razele palide ale soarelui, pielea ei ușor albă si catifelată arăta faptul că foloseste diferite creme de hidratare a corpului cat si pentru fața ei impecabilă. Era frumosă.

Mă observă că o privesc asa ca isi dadu castile din urechi jos si ma privi putin confuza.

—Te...ajut cu ceva?

—Ăm, ăăăă, nu! Adică, doar vreau sa facem cunoștință, îi zambesc tamp in timp ce ea mă priveste zambind strâmb.

—Oh, sunt Amaris! Hoshimi Amris! Presupun ca tu esti mai veche aici, cam asta s-a inteles atunci cand a intervenit idioata aia, raspunse dânsa incercand sa se faca auzita prin zarva ce era creata in clasa.

—Da, sunt Sage Samuru. Si, acea idioata are dreptate, sunt de trei ani aici.

Mă auto-critic in mintea mea pentru explicatiile prostesti pe care le-am dat, ce prostesc!
 
●●●

Mă îndrept cu sfială spre ușa maronie cu modele elegante sculptate cu mare atentie in ea. Îmi făceam mii de scenarii în gând, o frică mi se infiltra in suflet.

Cu un tremur al mâinilor bat în ușă, dar nici-un raspuns nu se aude de dincolo de ea, incerc inca odata. Insa, de aceasta data raspunsul se aude din spatele meu, nicidecum din birou.
Inima parcă îmi sări din piept, mă întorc sfioasă spre bărbatul înalt ce mă ardea din priviri.
Ochii lui aidoma unui ocean de foc îi privesc pe ai mei în cererea unui răspuns.

—Bună ziua! Am venit asa cum ati spus dumneavoastră, o spun în timp ce încerc să afișez un zâmbet cald, dar care, mai mult a devenit unul fals. Ce penibil!

—Da. Ai dreptate, intră!

Deschise ușa și imi făcu semn sa intru. Rămân impresionată de stilul vechi al incaperii, mobilierul clasic din lemn lăcuit si canapeaua baroq de două persoane ce era situată în fața biroului impunător ce era si el creat din lemn. Diferite dosare cu acte erau frumos aranjate pe rafturile de sticlă, iar câteva hârtii erau puse ordonat lângă lampă.

Totul era atât de aranjat si curat încât, nici nu credeai că cineva ar fi stat aici.

—Ia loc, mă îndemnă acesta în timp ce el se așeză la birou.

Fac în tocmai fără a ezita, nedorind să mă dau de gol.

—În ciuda faptului a ceea ce crezi tu, vreau să îți spun că nu te-am chemat pentru a-ți face un scandal, asa cum fac unii profesori, asta ar fi fără rost. Aș vrea ca în fiecare marți și vineri să vii la mine pentru pregatire, bineinteles, imi vei putea cerea ajutorul si cat vei fi acasă.

Vocea impunătoare a sa, se auzea cu un usor ecou în toată camera, lăsă ca un oftat să îi scape iar apoi reluă.

—Lăsând  acest subiect de-o parte vreau să îți spun că este nevoie de tine într-un eveniment foarte important, vreau ca acest detaliu să fie secret! Nu vreau ca colega ta, Sachiko, să afle despre acest fapt. Aș vrea ca până la ora opt jumate să fii gata, voi veni doar să te iau, deci vei fi liberă cam 5 ore. Doresc ca ținuta ta să fie elegantă și să nu conțină culori aprinse. În caz de ai nevoie de bani, uite aici.

Îmi spuse el în timp ce scoase dintr-un sertar un plic puțin umflat, se vedea că acolo se află o sumă de bani destul de mare.
Mă  ridic și iau cu sfială plicul fiind ușor confuză. Pot spune că îmi este frică de el într-un fel, deoarece acel vis îmi spune că scena relatata este reală.

—Am înțeles. Vă mulțumesc!

Fără a mai răspunde, îmi zâmbi.

Ora patru mă găsește prin magazinele din mall, iar în buzunar stând cu suma de 1500 de euro și plus banii de buzunar  dati de el, am o sumă totală de 1560€.
O sumă destul de mare, îmi este frică, de evenimentul ce va urma.

Mă plimb printre zecile de rochii scumpe și mult prea colorate si pline de diferite pietre semiprețioase. Într-un final, după câteva rochii probate, găsesc una ce mă reprezintă.

Era de un roșu sângeriu, ce era despicată putin pe piciorul drept, era o rochie cu gât, iar mai jos avea un V prin care îmi arăta puțin decolteul.
Era o rochie elegantă și sexy, zâmbesc victorioasă pentru faptul că am găsit într-un final rochia mult căutată.

Mă îndrept spre casă pentru a o plăti, doamna îmi zâmbi și mă întrebă cu un glas dulce încercând să ascundă ironia.

—Ești sigură că dorești să o cumperi? Este 600 de euro și plus pantofii și bijuteriile ce fac parte din colectie te vor costa în jur de o mie două sute.

—Da, sunt foarte sigură.

Răspund plictisită de "talenntul" ei de a "atrage" clientii, mereu nu am înteles de ce se întâmplă asta, adică, prin aceste vorbe ei nu realizează că mai mult îndepărtează clientii.

O privesc pe aceasta cum îmi pune rochia în cutia cu imprimeuri frumoase, mai apoi mă întreabă de mărimea piciorului meu, îi raspund sec deja pierzândumi răbdarea.
Privesc sandalele negre cu toc mediu, aveau o sclipire frumoasă la lumină.

Îmi înmânează sacoșa din hârtie în care se aflau pantofii si rochia. Îi înmânez banii, în timp ce ea mă priveste curioasă, încerc să o ignor.

•••
Șiiiiii am postat si acest capitol.
Nu uitati de un vot!

Voi posta încă un capitol și voi incepe Volm II.

Ce păreri aveți? Ce credeți că se va întâmpla?

(Stiu, stiu. V-am sâcâit eu ceva timp cu asta, dar să știți că pentru mine conteaza si mă motivează să scriu în continuare) =]