Perspectiva autorului*

—...domnișoara Sage?

Vocea profesorului Sukuna Ryumen care i se adresa tinerei atrăgătoare, cu ochi de un verde smarald, așezată în spatele clasei, reverbră în întreaga încăpere cufundată în gânduri sau rezolvarea problemelor date de acesta, fata scria de zor în caiet, cu capul plecat.

Câteva capete se întoarseră spre ea, spre chipul său palid, cu gene mari si degete lungi si porțelanate cu care dirija pixul ce scria fără oprire. Apoi, aceleași perechi de ochi se întoarseră, din nou, spre profesor, care rămase complet nemișcat, începând să se încrunte.

Expresia lui ucigătoare contrasta acut cu simetria trasaturilor lui, ochii ușor alungiți, ca a unui tigru, dar în același timp blânzi, si gura senzuală. Era un bărbat chipeș cu trăsături ușor colțuroase, dar în momentul respectiv, aerul său sever spulbera impresia agreabilă pe care ți-ar putut-o face.

—Hm, hm.

Într-un final, colega ei de bancă reuși să îi atragă atenția.
Se uită mirată spre fata cu părul castaniu tuns bob așezată lângă ea. Îi făcu semn cu ochiul spre profesor.

Îi urmări încet privirea pana caand întâlni ochii arzători ai profesorului său ce exprimau doar nervozitate. I se puse un nod în gât.

—Aștept să îmi răspundeți, domnișoară Sage. Bineînțeles, acest lucru doar dacă doriți să reveniți printre noi, gesticulă acesta ușor cu mâna în care ținea maker-ul roșu.

Tonul său glacial ca si privirea asupra ei făceau pe oricine să înghită în sec.
Ceilalți colegi începură să se foiască, uitându-se pe furiș unul la altul. Fața lor păreau a spune "L-a mușcat ceva de cur?"

Dar nimeni nu comenta, pentru că toți știm că nimeni nu se înghesuie să se confrunte cu profesorul de matematică, Sukuna Ryumen, dat fiind că ultima și prima dată când s-a întâmplat o asemenea revoltă din partea unui elev din a noua, a sfârșit prin detenție de 5 ore și plus o vizită la director ce nu a sfârșit prea frumos.

Tânăra a deschis gura dar o închise imediat la loc, privind țintă, cu niste ochi mari, ca a unui pui de căprioară în fața lupului, în ochii ce o sfredeleau fără a clipi.

Profesorul lăsă un oftat prelung să îi părăsească gura, întorcându-se înapoi spre tablă continuând una dintre probleme.

—Tânăra voastră colegă pare să aibă un alt seminar într-o altă lume, binevoiește cineva să-mi răspundă la întrebare?

Frumoasa din prima bancă atât aștepta!
Ridică nerăbdătoare mâna iar acesta îi făcu semn să răspundă. Se ridică elegant asigurându-se ca decolteul ei să fie la vedere, și-i răspunse cu lux de amănunte rezolvarea problemei ce tocmai o luă de la sfârșitul manualului. Când termină în sfârșit se întoarse și oferi un zâmbet sarcastic celor din ultimile bănci, apoi se întoarse spre profesor așteptând să primească răspunsul afirmativ.

—Da. Stai jos, Mirana.

Aceasta făcu întocmai privind în continuare cu ochi admirativi bărbatul solid, mai lipsea să sară pe podea și să se frece de piciorul lui, gest pe care, Sukuna nu l-ar fi gustat, era mult prea scârbit de acest tip de specii feminine. Profesorul se încruntă, nu neapărat la cineva anume, și se întoarse la problemele sale de pe tabla imensă.
Adolescenta Samuru clipi pentru a-și ascunde lacrimile, continuând să ia notițe, dar, din fericire, reuși să nu izbucnească în plans.

După câteva minute în care profesorul continuă a explica calculele cu exactitate, simti cum o mână îi pune ceva în poală, luă încet bilețelul și îl despături.

Sukuna e un prost!

Nimeni n-ar fi observat, cu excepția fetei de lângă ea. Pe chipul ei apăru un soi de roșeată, două pete ușor trandafirii ce însoțeau un zâmbet. Nu un zâmbet larg sau unul în care să apară gropițe sau alte riduri ce exprimă fericire, dar un zâmbet, tot aceea.
Își ridică sfios capul spre colega ei ce imediat îi zâmbi prietenește.

—Ați găsi ceva amuzant, domnișoară Sage?

Fata făcu ochii mari la auzul cuvintelor spuse pe un ton tăios de profesorul ei, avea destulă minte încât să nu își ridice  privirea și să susțină ochii arzători, așa că plecă  capul în jos începând să își muște nervoasă buza de jos.

—Eu sunt de vină domnule profesor, am întrebat-o la ce pagină suntem, îi luă apărare colega sa.

—O întrebare cam deplasată pentru o elevă ca tine, Amaris.
Dar dacă tot întrebi, suntem la pagina patruzeci și opt exrcițiul trei. Sper că îl vei putea găsi și fără ajutorul colegei tale. Oh, și domnișoara Sage?

Ochii fetei se ridicară instant spre acesta care o privea fără a lăsa loc de emoție.

—Te aștept în biroul meu după ore.

●●●

M-am revanșat cu un capitol mai lung în locul celor două ce conțineau maxim 600 de cuvinte.
Dacă puteți vedea imaginea capitolului,  vă anunț că în poză se află un spoiler de milioane ce ar divulgaa tot ceea ce va urma.
Întrebare : Care ar fi reactia voastra daca ati fi pusi in asemenea situatie?

Nu uitati de vot