- Ce e aici?

Bărbatul cu părul negru smoală a cărui față nu putea fi explicata aparținând unei etnii anume, o ținea de mână pe copilă, plimbându se cu dânsa pe stradă.

Străzile nu îi erau cunoscute fetei, dar în același timp știa toate împrejurimile.

- Dar acolo? Arătă cu mâna spre o casă simplă, vopsita pe afară în nuanțe de portocaliu.

- Nu locuiește nimeni, dar în grădină aveau loc târguri acum mult timp.

- Târguri în grădina cuiva?

- Da. Vreau în brațe.

Bărbatul o ridică, inspirând adânc mirosul din părul Saminei.

- Vrei să mergem înăuntru?

- Nu e casa noastră. Nu putem.

- Ai spus că nu locuiește nimeni.

- Nu o face.

- Atunci să mergem.

Bărbatul ajunse brusc în interiorul casei alături cu fata, fară ca macar să deschidă ușa sau chiar apropie de incintă. Acesta o lăsă jos.

Samina îi zâmbi, nu sesiză că fuse acum prima oară când petrecea timp cu bărbatul fără ai fi frică, îi plăcea compania, îi placea falsa siguranță pe care i o oferea bărbatul.

- Iar aici?

- Nu stiu, o cameră.

- O cameră mică cu un pat mare.

Bărbatul zâmbi încet cât ocoli patul cu matras roșu și perne albe, spre o a doua încăpere mult mai larga doar cu un pat mai mic. Fata îl urmă.

Timpul a trecut, iar spre seară ambii se aflau la marginea unei păduri, nu departe de o cărare șerpuităe aluneca într o vale cu salcii.

Ceva se întâmplase, bărbatul o privi din scurt, afirmând că îi aparține. Fara reacționă rapid, dând drumul brațului său fugi pe asfalt, nu avea șanse să scape de bărbat pe drum drept, o luă pe cărare în jos alergând.

Brunetul fugea după dânsa, încetind la curbele agrupte pe când ea prindea avans în acele locuri. Copila prinse o creangă de copac, ce i drept una mica, dar o lăsase pe cărare sperând că îl va încetini.

Fata alerga rapid, iar vocea bărbatului îi răsuna tot mai tare în cap. Era în spatele său, afirmând și urmărind o.

- Tu vrei să fii a mea.

Urdine, doar asta auzea, asta și bătăie inimi tot mai mari, tot mai puternice precum ciocanele din fierăria comorilor a piticilor din Asgard.

Samina privi în spate, nu mult, văzu doar o umbra înaltă de culoare neagră ce o urmărea, privi din nou în față. Casa vizitată în urmă cu câteva ore.

Spre deosebire de prima sa vizită în incinta, curtea acum era împrejmuită de o poartă albă din fier în stilul anilor comuniști, o deschise și fugi spre intratea principală în casă.

- Tu chiar vrei să fii a mea.

Nu mai duna a ordin sau a afirmatie, ci mai degraba a constatare.

Privirea fetei devenise mult mai încețosată, intrase în casă, hotără să se ascundă sub patul mare cu matras roșu. Bărbatul veni după ea, o văzuse sau simtise, nu se știe, dar cert e că în secunda următoare în care el intrase în casă, se afla cu Samy pe pat ținând o la piept strâns să nu mai fugă.

Adormiră, iar când se trezi locația lor era o vilă din perioadă victoriană, fata înghiți în sec și privi în jur. Nu văzu pe nimeni, inafară reflexuei sale. Nu mai avea șapte ani, arăta mult mai matură și impunătoare, posibil șaptesprăzece ani.

Înghiți în sec și fugi pe ușa lăsată întredeschisă, ocoli personalul ce semănă cu simpli elevi de liceu. Asta o făcu să se întrebe dacă nu cumva se afla într o academie.

Se opri și privi scurt în spate, observă bărbatul ce din mipjocul holului o privea fix.

- Nu e frumos ce faci, Domnule Y.

Bărbatul o auzi, o privi lung și uimit. Ea nu știa, nu avea nu unde să îi cunoască numele. Năucit, nu reacționă, îi luă câteva secunde să realizeze că fata o lua din nou la fugă.

Copila ajunse la finalul holului, nu avea să aleagă mult, doae două obțiuni, sau poate una? Era bulversată, confuză, iar privirea îi era din nou încețoșată.

Dori să o ia pe scări, o încercare de scări poate. Nu a fost să fie, în secunda în care călca pe prima treaptă a scărilor fu înconjurată de rafturi de bibliotecă în spirală, fara urma de scări căzu în gol.

Lovindu se violent de rafturi până jos, fu prinsă la parter de bărbatul cu părul de culoarea smoalei.

- O să avem de vorbit să nu mai faci prostii ca astea. Hai să te pansez.

Luată în brațe si tinuta ca pe o comoară, își pierdu vederea o dată cu un țiuit în urechi.

Ceva devenea tot mai strident, mult mai aprig și năucitor. Deschise brusc ochi, buimacă și îmbătată de somn, doar ca să observe o bătrână la vreo șaizeci de ani cu părul alb, prins sus în coc cu margele colorate cum avea obiceiul, corpul suplu, atletic de sportivă, ce a participat la jocurile olimpice la vremea ei pe mai multe categorii, fața ovală cu un ten ușor bronzat și urme slabe pe pistrui gri acum sub ochii negri alungiti spre nas.

- Rozeta. - Plescăi putin pentru ași umezi cavitatea bucală și buzele, cât o prea pe sub gene pe femeia ce o trezi. Gemu înfundat de somn, întinzându se după paharul cu apă de pe noptieră. - Ce gătești azi? Șuieră cu un mic zâmbet după ce reluă.

- Paste italienești. Dar nu de asta sunt aici.

- Italieni au multe tipuri de paste... Atunci de ce ești?

Femeia îi zâmbi încet, puându i în poale după ce se ridicică în fund, un catalog cu rochii de mirează.

- Ce... ce naiba e asta?

- Nu înjura, vezi și tu ce este.

- Da, dar de ce rochii de mireasă?

- Ei bine, nunta e programată la trei zile după ce ai ajuns aici.

- La cât?!

- La trei zile. Încă nu am surzit, domnișoară.

- Au trecut trei zile...

- Nu, nu au trecut, azi e seara celei de a doua zi. Doar ți s a părut că trecut mai mult.

Tânăra tăcu, își mușcă buza inferioară și privi țintă spre catalog. Îl deschise și începu să îl răsfoiască după rochii și pantofi pe placul ei, asemenea și după accesorii potrivite rochiei.

- Mă mărit mâine...

Fu tot ce reuși să șuiere printre buze, cât opri pagina la o rochie de dantelă simplă. Tip prințesă, îm față scurtă până la genunchi iar în spate și părți atingea solul. Avea mâneci lungi, însă largi ce se contopesc cu decolteul restrâns de dantelă și talia o curea argintie. Pagina alăturată rochiei era, pe departe, înțesată de bijuterii, dintre care alese doar o pereche de cercei de argint cu diamante.

- Îmi place asta.

- Dar pantofi?

Își mușcă buza inferioară, gândindu se puțin înainte de a i oferi un răspuns:

- Yoshi mi a dat o pereche de sandale de curând ce cred ca s ar potrivi cu ținuta.

- Yoshi?

- Yoshi.

- Cine e Yoshi?

- Yoshi.

- Te referi la Yansha W. Oracle, nu?

- Îl cheamă Yansha? Eram pe aproape! Afirmă cu un zâmbet larg, evident satisfăcută.

- Ce visai? Te zvârcoleai și scânceai în somn. Afirmă după câteva clipe de tăcere prelungă.

- E... O poveste lungă. Pot avea rochia și cerceii aceștia?

Bătrâna aprobă tăcută, luând catalogul și în schimb îi lăsă o cană cu ceai, ieșind pe unde a intrat.

- Apreciam dacă mi se spunea și mie de nuntă mai devreme... Șuieră, sorbind din ceaiul de mentă fierbinte.