~Sicilia, Palermo~

   — Făcea mi aș schiuri din crucea mă ti!

    — Oameni ce cred în destin nu pot crede în coincidențe, iar oameni ce cred în coincidențe nu pot crede în destin. Nu poți oscila între cele doua, dragă Fish. Ce alegi?

    Nativul scandinav rămase confuz, același păr blond, aceeași ochi albaștei specifici, aceeași piele palidă. Înalt, dar corpul ii era firav in ciuda inaltime. Nu părea prieten cu sportul.

    — Și eu o caut de câteva luni. Nimeni nu știe unde e! Domnule Fauss, vă rog, chiar trebuie să plec.

    — E una dintre Rozete, domnule Fish, ca avicat al familiei Rosa știți cât de scumpă este pe piața neagră.

    — Tăiați aș limba aia și da o câini!

    — Nu mai țipa.

    Cu un calm desăvârșit, îi oferi un espresso italian. Bărbatul se incrunta, insa accepta bautura multumind.

   — De ce să nu mai țip? Mârâi aspru.

   — Soacră mea e în sicriu la o cameră lăturalnică, mi e să n o trezești.

    Scandinavul rămase prost, înghițind greu cafeaua și privi pieziș la el. Analiză bătrânul în costum și pulover negru in loc de cămasă, specific donilor italieni. Era pe departe bătrân, iar dacă avea o soacră sigur era mai in varsta decat el.

     — O intrebare prosteasca, de ce dumneata, Don Titto Fauss, cunoașteți trețul fetei?

      — Orice om cu toate țiglele pe casă ce face parte din această lume a auzit măcar o dată de Rosa. Iar daca face parte din... să i spun partea întunecata a acestei lumi sigur a auzit cât costă una ca ea.

     — Nu înteleg la ce va referiti. Poate pentru ca tin la viata mea suficient de mult cat sa nu incalc promisiunea Clarei.

     — Oh, da... Norna.

     — Ați cunoscut o?

     Titto rânji pe sub mustață, sirpind la randul sau din espresso.

     — Olddyon, bunicul lui Safir, tot o dată soțul Nornei, era fratele meu. Trebuie să recunosc că s a iscat o rivalitate între noi când am cunoscut acea divină femeie.

      Blondul se înnecă respirând. Era imposibil. Nu avea cum. Sau cel puțin, lui nu i se spuse nimic despre asta. Poate mai important era subiectul discuției.

     Samina.

     Samina era subiectul discuției. Motivul pentru care a venit din Norvegia. Motivul pentru care a abordat capul mafiei italiene. Iar acum, să afle că îi știa numele real fetei? Nu. Nu. Era prea mult. Doar el știa. Doar el s a ocupat.

      — De unde știi că se numește Safir?

      — Unele lucruri trebuie să rămână secrete.

*

Clara sărută din nou fata pe creștet înainte ca bărbatul pe la celălt capăt să răspundă. O voce groasă, impunătoare, deși cu o vagă urmă de frică se făcu auzită.

- Albert? Trebuie să mă ajuți. La urma urmei, ești printre cei mai buni avocați din nord.

- Cel mai bun.

Cu an aer de superioritate o corectă, apoi regretă pe loc știind de ce e în stare tânăra și mai important, cine era.

- Am să îți ignor tonul. Te pricepi la actele false?

- Am să îți răspund, dar nu la telefon. Când pot veni?

- Mai ai tupeul să întrebi?

Femeia îi închise, lăsând bărbatul cu un nod în gât, îl făcu să arunce dosarul la care lucra. Într un suflet, probabil pentru că ținea la propria viață, se îndreptă cât putu de repede spre conac.

- Puteai ajunge mai devreme.

Clara se strâmba la copilă în timp ce o îmbracă cu un badi simplu și o lăsă să se joace cu mâna sa. În acest timp, fata analiza bărbatul. Avea ochi mult prea cunoscători pentru o copilă nascută de câteva ore. Acesta își feri privirea înghițond în sec, se așeză la birou unde își puse servieta.

- De ce m-ai întrebat de acte false?

- Pentru ea.

- E e doar un copil ce nici o zi întreagă nu are. La ce să-i trebuiască acte false?

Clara îl privi cu zâmbet ștrengar, impunător si superior ce-l făcu pe Albert să își slăbească nodul de la cravată. De frică.

- Vreau două certificate de naștere pentru ea.

- Două?

- Da, doar nu nouă. Primul vreau să fie cel real, original, te descurci, asta e ușor.

- Ce nume?

- Safir Caleidoscop Quoz.

- Nu înțeleg. Îsi ridică o sprânceană cât timp notă numele. De ce?

- Numele lui. Numele ales de el.

- Din cauza asta e bine nu întreb mai multe. Deși am câteva nelămuriri semnificative... Și al doilea?

- Unul fals, îl va folosi în viață, trecută pe numele meu, tata necunoscut. Asta ar trebui să o țină în siguranță...

Înghițin sec și slabind din nou nodul de la clavată, știind cu cine are de-a face, își făcu curaj să întrebe.

- Ar trebui?

- Știi cine sunt eu.

- Mă sperie... Mai tare decât o faci tu.

Cu glasul spart, privi la fata nu mai mare de patruzeci de centimetri ce rodea cearșajul și îl analiza cu o pereche de iriși mari de un albastru oceanic. Ametistele din ochi ei parcă i-ar fi înghețat sufletul în vene, nescoțând un sunet timp de un minut cât copila îl privi curioasă.

- Cum se va numi?

- A noastră... Clara Samina Rosa.

- Ce vrei să spui cu "a noastra"?

- În traducere libera, din filipineza, Samin așa se traduce. A noastră. A mea și a lui Willy...

*

   — De unde îi știți numele? Adevărat?

   — Ai vrea să îți spun, nu i așa?

   Albert nu avu momentul oportun să răspundă, luminile se stinse. Toate dispozitivele electronicele din încăpere începură să scoată scântei. Supra încălzite.

   Televizorul mare se opri. Opera nu mai cânta. Ledurile luminau un verde neon în timp ce colțurile camerei erau scufundate în negură.

   — Cred că am oaspeți nepoftiți... Afirmă Titto cu un ton prihănit, chiar plictisit. In ciuda ochilor ce semnalau neliniștea.

   Televizorul reporni de unul singur, un fundal de coduri pentru hacking năvăli ecranul. O siluetă masculină apăru deasupra fundalului. Gluga îi acoperea părul, iar o mască sanitară neagră îi ascundea fața. Singuri vizibili erau ochi. Ochi gri... Atât de cunoscuți ce dansau pe pielea tuciurie.

    Tânărul de pe ecran zâmbi pe sub mască, se vedea asta in colțul ochilor săi. Albert arăta mult mai panicat decât dorea, avea o stăpânire mult mai bună in sala de judecată. Titto încerca să si mențină calmul pe cât posibil.

    — Alias Jack Word la dispoziția ta, Fauss! – Făcu o plecăciune în batjocură, îl privi superior pe capul mafiei. – Vreau să vorbim despre sora mea. Despre tot ce știi despre ea și de locul unde se află. Și știi talentul meu de a arunca dispozitive tehnologice în aer și să scap cu un virus codat chiar de mine.

     — Leonard, o să chem FBI ul dacă nu încetezi! Oricum ești căutat peste tot. Spuse apăsat, printre dinți. Îsi pierdea rabdarea.

     Tânărul dădu negativ din cap, făcând în așa fel ca unul din leduri să ia foc.

     — Sunt Jack Word pentru tine, clar? Iar cu mine nu te joci. Dă avocatul afară, vreau să vorbim în particular.