Soarele era gata să dispară de pe cer, lăsându-i loc liber pentru minunata lună plină ce avea să iasă la iveală. Mirosul de parfum cu note de lămâie și ambroxan o lovii pe fată, încercând să-și deschidă ochii obosiți. Imaginea lui Kylian care era doar la câțiva centimetri de ea era încețoșată. Odată ce privirea îi revenii, fata îi privea chipul adormit. Observă o mică cicatrice adâncă pe obrazul lui stâng.

            Mâna lui puternică era peste drumul ei dezvelit. Chiar dacă cei doi nu au făcut nimic, se simțea stânjenită de ipostaza în care se afla. Luase decizii necugetate cu o seară, iar în capul ei gândurile duceau o luptă grea cu rațiunea. Se ridică ușor în șezut, încercând să nu îl trezească. Cu pași moi, se dădură jos din pat și își adună hainele de pe jos.

          Știa că sunetul tocurilor ei aveau să îl trezească, așa că preferă să le țină în mână. Chiar înainte de a-și arunca o ultimă privire asupra bărbatului, acesta se trezii priviind-o. Un mic zâmbet pe formă pe chipul lui.

        — Chiar aveai de gând să pleci fără să-mi spui nimic? șoptii acesta cu voce răgușită.

             Fata înghiții în sec, neștiind ce să-i răspundă. Simțea fluturi în stomac când o privea cu ochii lui mari maronii, ce străluceau precum cerul înstelat.

           — Oh, chérie, dis-moi des mensonges, rostii bărbatul dându-și ochii peste cap.

— Pardon? șoptii fata neînțelegând ce tocmai îi spusese Kylian.

Nu era franțuzoaică, venea din Londra. Încă nu învățase bine limba franceză, la muncă înțelegându-se doar cu clienții străini.

— Haide fato, spune-mi minciuni. Știu că intenționai să pleci pe furiș, îi traduse francezul.

— Ai perfectă dreptate.. scuipă fata printre dinți.

Kylian se dăduse jos din pat, drăgându-și pantalonii negri pe el. Francezul rânjii, scoțând un râs forțat.

— A trecut efectul alcoolului și ai realizat că situația nu este una tocmai manierată, așa că ai preferat să pleci ca și când nu ai fi fost niciodată aici? rostii Kylian amuzat.

Parcă îi citise gândurile fetei. Aceasta nu scoase un sunet. Stătea cu capul plecat în jos, conformându-se cu situația penibilă în care se afla. Se lăsase o tăcere sumbră peste cei doi, Oriana analiză fiecare cuvânt pe care voia să îl rostească. Formulă în gând propoziția perfectă, nu îi plăcea ipostaza în care era. Trebuia să preia cumva controlul.

— Te crezi cumva neprețuit? Ți-am atacat ego-ul cumva? Nu cred că ești obișnuit ca o tipă să plece așa de lângă tine ca și când ai fi un nimeni! rostii fata plină de sine.

Îi atrăsese atenția lui Kylian. Francezul își țuguiă buzele, înfruntându-se din ambele sprâncene. Asta a fost o lovitură dură la adresa lui. Nu putea contensta, fata avea dreptate. Îi juliese un pic ego-ul său imens.

— Încalță-te, te duc acasă! exclamă francezul clar și răspicat.

Fata se conformă numaidecât și se încălțară de îndată. Putea simții o umbră de nervi în glasul lui Kylian.

Cei doi coborâră scările direct în living, unde majoritatea dormeau pe unde apucau. Podeaua era lipicioasa de alcoolul vărsat pe jos. Oriana trecu cu grijă peste o fată goală care dormea pe ultima treaptă a scării. Se înceuntă spre Kylian care trecea fără niciun fel de stres, fiind familiarizat cu astfel de scene.

Drumul până la mașină a fost unul tăcut. Niciunul nu scoase niciun sunet. Liniștea dintre ei fiind spulberată de Kylian care apela pe cineva.

— Vreau ca toată lumea să dispară din casa mea! Și când mă întorc să lucească până și oglinda de pe tavan! rostii Kylian în telefon, autoritar.

Fata îl privii pe bărbat cum țipă în telefon. Mici vene se formaseră pe fruntea lui, pocnind scurt de fiecare dată când ridica tonalitatea vocii.

— Nu-mi pasă ce faci, dacă chemi o echipă de curățenie sau nu. Vreau doar să fie curat când ajung acasă! țipă acesta închizând apoi apelul.

Aruncă telefonul undeva prin spate și pornii mașina, plecând de pe loc într-un scârțâit. Tot ce își dorea Oriana era să ajungă cât mai repede acasă și să facă o baie lungă. Își aplecă capul pe spate, privind pe geam drumul.

— Să știi ghicesc în stele unde locuiești, o trezi Kylian din propriile gânduri.

— Pe bulevardul Montaigne, aproape de teatru, îi explică fata pe un ton cald.

Tot restul drumului a fost unul tăcut pentru cei doi. Niciunul nu scoase niciun sunet. Oriana era blocată în propria minte plină de gânduri sinistre. Oricând de mult își dorea să se scufunde în apa fierbinte din cada ei, se gândii doar la faptul că pe urmă va fi din nou singură. Era cel mai apăsător lucru pentru ea.

Printre gânduri, strecurându-se apoi Kylian. Faptul că a dormit în acealași pat cu designerul Dior nu mai părea un lucru uzual în capul ei cum i se păruse la început. Nu era cu mondenitățile, nu știa nimic despre el în afară de faptul că e o posibilă celebritate. Mici flashback-uri cu el îi acapară mintea. Felul în care îi zâmbea când se uita la el o făcea să tremure de emoție. Ochii lui mari care o priveau plini de dorință îi provocau fluturi în stomac. Nu mai găsise pe nimeni la fel de atractiv ca el, dar rațiunea îi șoptea să se calmeze. Tipii ca el seduc orice fată își doresc pentru o seară, era sigură de asta.

Mâna lui pe piciorul ei o făcu pe fată să tresare, trezind-o din propriile gânduri.

— La ce te gândeai atât de profund? întrebă Kylian nonșalant.

— La faptul că mai sunt două străzi și ajung acasă și că nu o să te mai văd! rostii fata tăioasă.

Kylian zâmbii, urcându-și mâna de pe piciorul ei încet. Atingerea lui o moleșii, simțea cum avea un nod în gât.

— Atunci de ce tremuri când te ating?

Oriana înghiții în sec. Încercă cu greu să își ascundă emoțiile de el, dar el vedea printre zidul pe care fata îl ridică în jurul ei.

— Știu că mă vrei la fel de mult precum te vreau și eu, dar n-ai decât să rămâi cu regretul după ce te voi lăsa acasă, spuse francezul cu voce tare.

           Îl privea în ochii adânc, cumva simțea că nu avea să îl privească în ochii lui mari și căprui pentru ultima dată. Kylian își dădu rapid cu limba peste buze pentru a le umezii. Nu își mută nici el privirea de pe ea. Machiajul ei îi era șters, întins prin prejurul ochilor ei mari. Doar conturul rujului ei roșu rămăsese pe buzele ei voluminoase, proaspăt înțepate cu jumătate de mililitru de acid hialuronic.

— Păi, cred că ar fi cazul să plec, rostii fata cu glas jos.

— Chiar vrei? întrebă francezul ridicându-și ambele sprâncene. Am o propunere, te las acasă să te speli și să-ți cureți frumoasa față de machiajul ăla întins și apoi vin să te iau. Mâncăm ceva, ne mai cunoaștem, continuă Kylian foarte șarmant.

Propunerea nu îi displăcea deloc tinerei, ba chiar o încânta extrem de tare. Fără a-și dea seama, pe fața ei apăru un zâmbet senin. Nu te duce! Ești impecilă? se auzii o voce iritantă ce îi șoptii în cap.

— Sună bine! Mă bag! rostii fata enuziasmată.