ㅡ Ai grijă de ea, îi spun lui Seb în timp ce îmi caut cheile de la mașină.

       Puteam jura că le-am pus pe masă. 

       ㅡ Stai liniștit. Am eu grijă de iubita ta, răspunde și eu doar îmi dau ochii peste cap. 

       ㅡ Nu am nicio treabă cu Lia. Doar ți-am spus să ai grijă de ea, atâta tot, comentez și mă felicit în gând pentru prostia mea, atunci când realizez că am cheile în buzunar.

     Vreau să văd ce face Lia, dar probabil ar fi mai bine să nu o fac. Sebastian ar exagera din nou și nu aș obține nimic altceva decât niște bătaie de cap.

     Este adevărat faptul că simt ceva pentru brunetă, însă până nu îmi dau seama cât de puternice îmi sunt sentimentele cu privirea la ea, aș prefera să nu îi spun nimic lui Seb. Dacă nu voi fi pregătit să o iau de la capăt, nu voi încerca să îi mai dau semnale false Liei. Nu aș vrea să o rănesc și mai mult decât am făcut-o deja. 

     Ies și închid ușa cu grijă în urma mea. Probabil bruneta încă doarme, și nu aș vrea să o trezesc. 

     Mă apropii de mașină, dându-mi seama că nu i-ar strica o vizită la spălătorie. Nu îmi amintesc ultima dată când am fost pe acolo, dar oricum, nu a fost de curând. 

     Casc și îmi notez în minte să dorm câteva ore, după ce ajung de la liceu. 

     Nu prea am dormit noaptea trecută. Nu fiindcă nu am avut somn, ci fiindcă brunetei i-a fost frică. Am vrut să stau lângă ea aseară, dar m-a respins. Probabil era încă afectată de discuția noastră. Seb i-a propus să doarmă lângă el, dar ea a refuzat. Și spre surprinderea mea, am simțit un fel de ușurare. Nu e ca și cum ar face ceva, doar că... dacă Lia va începe să nutrească sentimente pentru Sebastian? Aseară nu a fost singura dată când m-am gândit la chestia asta. Știu că prietenul meu nu o vede pe brunetă decât ca pe o prietenă bună, sau ca pe sora lui mai mică, însă nu am de unde să știu ce se petrece prin mintea Liei. Dacă ea nu îl vede doar ca pe un prieten? 

     Da, au fost momente când am putut jura că bruneta simte ceva pentru mine, dar dacă e doar o simplă iluzie de a mea? Dacă este doar un simplu joc de-al minții mele, menit să mă inducă în eroare și să îmi ofere speranțe deșarte? 

     Aș fi vrut să stau lângă ea. Știu că nu a putut ațipi mai deloc. Îi puteam auzi suspinele din camera alăturată, și nu doar o singură dată m-am trezit ridicat în picioare, cu gândul de a pleca la ea și de a o lua în brațe. Dar m-am oprit de fiecare dată exact în fața ușii. Mi-am dat seama că are nevoie de spațiu, mai mult decât de o companie. Mai ales de compania mea. În cele din urmă am decis să mă așez pe canapea, așteptând ca ceasul de pe perete să arate naibii odată că e dimineața. Iar atunci când dimineața a venit, Seb mi-a reamintit că este rândul meu să plec la cursuri.  

     Dacă i-aș fi spus că vreau să rămân eu cu ea ㅡdin nouㅡ ar fi născocit din nou unele chestii care nu și-ar fi avut locul în momentul respectiv. A trebuit să cedez, și să plec fără să o văd înainte.

     Parchez mașina în fața liceului, și cobor fără mare tragere de inimă din ea. Mai câteva luni afurisite și scap de iadul ăsta.

     — Stați! țip la bărbatul de pază, care voia să închidă porțile.

    Trec pe lângă el și după moaca lui, pot pune pariu că m-a înjurat. De parcă aș fi singurul care întârzie.
  
    Abia aștept să termin cursurile pe ziua de azi. Primul lucru pe care îl voi face atunci când voi ajunge la apartament, va fi să dorm puțin. Bine, asta după ce o verific pe brunetă.

                             ***

     Intru și îmi arunc geaca pe undeva pe un scaun, trântindu-mă obosit pe canapea.

      — Ai venit? aud vocea lui Seb și îmi dau seama că e în bucătărie.

      — Nu! E doar fantoma mea! răspund ironic, ca mai apoi să aud pași.

   Credeam că e Lia, dar e doar Seb.

      — Suport destul un Arax. Nu i-aș suporta și fantoma, replică și se așează pe scaunul de lângă canapea.

       — Unde e Lia? întreb și mă ridic, vrând să îmi iau un pahar de apă.

       — A ieșit cu vărul meu, răspunde după câteva secunde, iar eu pun deoparte imediat paharul de apă.

     Grăbesc pașii înspre sufragerie și îl văd pe prietenul meu idiot, uitându-se plictisit pe telefonul lui.

      — Nu trebuia să stai cu ea? îl chestionez pe un ton mult mai amenințător decât aș fi vrut, iar el doar își ridică privirea la mine, zâmbind prostește.

      — Gelozia asta strică oamenii, comentează scurt, pe un ton amuzat.

      — Nu sunt gelos, dar știi bine ce s-a întâmplat. Trebuia să fie în prezența cuiva, spun și strâng din dinți; devenind din ce în ce mai nervos.

      — Păi este in prezența lui Kyle, replică ridicându-și sprânceana dreaptă mult prea tare.

      — Mă refeream la cineva matur, bolborosesc, dar brunetul mă aude.

      — Kyle e foarte matur, Arax. De ce nu recunoști că ești pur și simplu gelos? Nu este o crimă, replică din nou pe acel ton "superior", de parcă ar ști totul.

     Urăsc când vorbește astfel.

      — Nu sunt ge—

     Mă opresc atunci când aud ușa de la intrare deschizându-se; dându-mi seama că trebuie să fie bruneta și nesuferitul ăla blond.

    Amândoi intră în sufragerie râzând de parcă ar fi fost cu nu mult timp în urmă la cel mai amuzant număr de circ. Îmi dau ochii peste cap.

   Observ că bruneta ține în mâna dreaptă un trandafir, și înainte de a spune eu ceva, idiotul de Seb mi-o ia înainte:

     — Ți-a cumpărat o floare? Vărul meu a devenit un adevărat gentleman, comentează și Kyle doar îi zâmbește brunetei.

     — Da, ce buruiană drăguță! Din ce șanț ai furat-o? replic pe un ton ironic, apoi îl văd pe Seb cum se abține să nu râdă.

     Lia mă privește curioasă, iar nesuferitul de lângă ea, iritat.

     — Stai la prânz? schimbă subiectul prietenul meu, uitându-se la Kyle.

      — Normal că—

      — Nu, intervin și blondul mă privește amuzat. Mai mult ca sigur are alte treburi, continui și primesc un cot în stomac din partea brunetului.

      — Foarte subtil, șoptește și îmi dreg vocea.

      — De fapt, nu am nimic de făcut momentan. Oricum, după atâta plimbat, ne-a prins o foame de lup, replică și îi zâmbește din nou brunetei.

    Pot pune pariu că a spus chestia asta doar pentru a mă enerva, dar nu îi voi da satisfacție.

    Mergem cu toții în bucătărie și vreau să mă așez lângă Lia, dar măscăriciul ăla mi-o ia înainte. Accept și mă așez lângă el.

    Nu îmi dau seama când brunetul a pregătit tot ceea ce este pe masă, dar și -ar putea deschide un restaurant. Pe bune, a făcut mâncare cât pentru întreg blocul.

     — Sper să vă placă supa. Poftă bună! spune Seb, ca mai apoi să soarbă din preparat.

     — E fierbinte, ai putea să te arzi. Lasă-mă să o răcesc pentru tine, îl aud pe idiotul de lângă mine și îmi îndrept atenția înspre el.

    Îi suflă în lichidul brunetei, iar ea îl privește stânjenită. Îmi vine să râd la prostia lui. Unde dracu se crede? În filmele alea romantice de doi bani?

    Lia nu spune nimic, dar atunci când nesuferitul de Kyle vrea să o hrănească cu mâna lui, îi lovesc piciorul cu genunchiul. Nu are doi ani, poate mânca de una singură.

     Se întoarce la mine și mă privește de parcă ar fi mult mai sus decât mine. Își cere un topor în bostan numaidecât.
 
     — Ce dracu e cu tine? mă întreabă, iar eu pufnesc într-un râs scurt.

     — Cu mine nimic, dar despre tine nu știu ce să zic, îi răspund și observ cum Lia mă privește într-un mod pe care nu îl pot citi.

   Prietenul meu doar își vede de supa lui, în timp ce încearcă să nu se înece cu ea prin râsetele subtile.

     — E vreo problemă fiindcă am vrut să îmi hrănesc iubita? mă chestionează apoi și preț de câteva clipe nu spun nimic, neînțelegând prea bine ce dracu tocmai a spus.

      — Iubita?

   Întrebarea mea sună mai mult ca o șoaptă, dar atunci când îi observ grimasa sfidătoare a blondului de lângă mine, realizez că s-a auzit destul de clar.

      — De când? De ce nu mi-ați spus? îl aud pe Seb și îmi dau seama că are vocea plină de regret.

      — De astăzi, comentează vărul brunetului, iar eu doar înghit în sec.

   Mă ridic de pe scaun de parcă m-ar fi trăsnit un fulger, atrăgându-le atenția celor trei.

    Probabil Seb crede că am intenția să îi fac niște ,,tatuaje'' vărului său. Mai mult ca sigur și Kyle crede asta, dar nu. Vreau doar să vorbesc cu Lia.

      — Putem vorbi între patru ochi? o întreb privind-o adânc în ochi.

    Pare că blondul ăla idiot vrea să se ridice, dar Lia îi atinge umărul încet, iar eu doar strâng din dinți.

      — Bine, replică și se ridică de pe scaun, îndreptându-se înspre ieșire.

   
     Trântesc bucata de lemn în urma mea, nepăsându-mi de cei doi care sunt încă în bucătărie. 

     Lia pare grăbită, iar eu o urmez în liniște. Ajungem în câteva minute afară, iar ea se întoarce pentru a mă fixa cu marea din ochii săi.

       — Te ascult, spune, replică pe un ton care denotă în mare parte dispreț.

    Ce dracu i-am făcut din nou?

       — E adevărat?

     Este singurul lucru care mi se pare potrivit de aflat.

     Râde scurt, în timp ce eu simt cum îmi pierd mințile. Probabil nesuferitul ăla a glumit pe seama mea, iar ea râde din cauza prostiei mele.

        — Da, este.

    Uit câteva clipe să respir. Credeam că totul poate fi o farsă, dar se pare că nu totul este așa ușor.

      — Nu îl cunoști nici măcar de o lună! Cum naiba? De ce el? izbucnesc și sunt la fel de surprins, precum pare și fata din fața mea.

     Chiar dacă pare pierdută câteva clipe își reia poziția fermă.

       — Am vorbit foarte mult prin mesaje. A fost acolo după... M-a ajutat mult, spune și simt cum sângele îmi fierbe în vene.

        — El a fost acolo? Știe măcar ce s-a întâmplat?
    
        — Nu, dar știe că aveam nevoie de cineva lângă mine. Mi-a ridicat moralul și m-a făcut să simt că nu sunt complet singură.

    Simt mare nevoia să dau cu pumnii de un perete, deoarece realizez că discuția asta nu va aduce nimic bun.

      — Tu te auzi ce vorbești? Te-a făcut să simți că nu ești complet singură? Dar cu Seb cum rămâne? El nu a fost acolo când aveai nevoie? Nu e aici de fiecare dată? comentez pe un ton aspru, iar bruneta doar privește în gol.

      — Nu asta voiam să—

      — Și eu? Eu nu am stat lângă tine? Nu eu am fost cel care a stat pe jos lângă tine noaptea, fiindcă îți era frică? Tu... tu chiar nu îți dai seama de ceea ce spui?

     Încerc să mă calmez, dar nu reușesc. Cum poate spune că nenorocitul ăla a fost acolo pentru ea, atunci când avea cea mai mare nevoie? Nu el e cel care lipsește de la cursuri, doar pentru a nu o lăsa singură. Eu și cu Seb facem asta. Nu el e cel care pregătește mâncarea preferată a ei, ci Seb e. Nu el e cel care stă lângă ea pentru a adormi, ci eu sunt.

      — Nu înțeleg de ce, dar ești mai complicat decât orice problemă de algebră, o aud și nu îmi dau seama dacă glumește sau vorbește serios. Uneori ești mai rece decât gheața, iar alteori... te comporți de parcă ți-ar păsa de mine mai mult decât îi pasă și lui Seb. Eu... eu nu mai vreau să fiu așa confuză. Până la urmă, tu ai vrut să păstrăm distanța, nu? Atunci, cu ce drept te amesteci în viața mea?

     Vreau să mă apropii și să o iau în brațe, fiindcă știu că un astfel de gest ar spune ceea ce cuvintele nu pot, dar nu mă lasă. Se dă cu doi pași în spate, și îi observ irișii umezi.

      — Dacă ai aflat tot ceea ce voiai să afli, eu voi pleca, comentează și trece pe lângă mine.

    O privesc atent cum aleargă înspre apartament, și acum pricep cum s-a simțit atunci când am rănit-o la restaurant. Acum nu a făcut nimic altceva decât să ridice niște ziduri mult mai înalte decât cele pe care le-am ridicat eu înainte.

    Plec înspre mașină și deschid portiera, dar nu înainte de a da câțiva pumni în tabla acesteia.

    Nu mai îmi pun centura, ci doar pornesc rabla asta nesuferită, neștiind unde mă îndrept, dar știind că în momentul de față, oriunde e mai bine  decât lângă brunetă.

     Nu am iubit pe nimeni altcineva în afară de Iza. Asta până la Lia. Am fost destul de credul încât să cred că viața îmi va oferi o a doua șansă. De fapt ea doar încerca să se răzbune. Voia doar să îmi servesc inima și sufletul unei alte persoane în afară de cea pe care am distrus-o, ca mai apoi să îmi fie sfâșiate fără milă. Probabil merit asta. Și eu am rupt în bucățele inima brunetei. Nu doar o dată, spre rușinea mea.

     Nu înțelegeam înainte de ce mama spunea că inima este cea mai ușor de rănit. Nu se referea neapărat la durerea fizică, ci mai mult la cea sufletească. Acum înțeleg. Pricep exact la ce se referea.

      Deci așa se simte o inimă frântă?

______

    Un capitol nou:)) Nu mă omorâți vă rog:)
      Vă aștept spamul de comentarii și ne citim la următorul capitol^^♥️

    ✨~secundar account:Solar_taekook ~✨