ㅡ Deci? Ce ai de gând să faci? mă întreabă brunetul, turnându-și niște suc. 

       ㅡ Nimic Seb. Ți-am mai spus. Nu am absolut nicio treabă cu ei, replic, ca mai apoi să iau o gură de suc la rândul meu, doar că direct din sticlă. 

       ㅡ Nici nu mă mai obosesc să îți spun că există pahare, spune și își dă ochii peste cap. Dar dacă vor fi împreună peste câteva zile? 

       Îl aud și rămân câteva secunde cu sticla de suc in mână, oferindu-i o nouă portiță prin care să mă tachineze. Îmi dreg vocea, adoptând o expresie indiferentă.

       ㅡ Nu. îmi. pasă, fac pauză între cuvinte, pentru a evidenția ideea.

       ㅡ Tu. chiar. ești. un. idiot, spune la rândul lui. Pe cine dracu încerci să minți acum? Pe mine, sau pe tine? Fiindcă te anunț... nu îți iese niciuna dintre cele două, termină și apoi pleacă în camera lui.

       Nu încerc să mint pe nimeni. Lia și acel pămpălău, n-au decât să fie împreună. Dacă va fi cazul, le voi boteza și plodul!  

        Vor să iasă la întâlnire? Nu am absolut nicio problemă. 

***

       Tic-tac. Tic-tac. Tic-tac. 

        Nenorocitul ăla de ceas nu știe decât să mă scoată din sărite. 

       Din clipă în clipă Lia și Kyle trebuie să vină aici, iar ceasul parcă le oferă o intrare mai specială. Nu că ar conta, dar m-am oferit să stau după program, doar pentru a-l ajuta puțin și pe domnul Peterson. 

       Lia a venit cu o oră mai devreme azi, pentru a putea pleca cu jumătate de oră, de dinainte de a se încheia programul. Ce pot să zic... Să se aranjeze pentru Kyle. Nici zece kilograme de glet nu o vor ajuta să arate mai bine.

       Un alt client pleacă, lăsând în urma sa o mizerie de zile mari. Inspir frustrat și încep să curăț masa. 

        Aud ușa deschizându-se și îmi îndrept atenția înspre aceasta. Îmi dau ochii peste cap când dau de netotul de Kyle, urmat îndeaproape de brunetă. Blondul are o cămașă albă și niște pantaloni de costumㅡde parcă ar merge la nuntăㅡ în timp ce Lia este îmbrăcată ca de obicei, într-un hanorac larg și o pereche de blugi. Îmi dau seama cine e mai entuziasmat dintre cei doi.

      Se așează amândoi, și tot nu îmi vine să cred cât de proastă poate fi uneori Lia. Dintre toate restaurantele din oraș, ea s-a gândit să vină la întâlnire, exact la locul de muncă. De ce dracu s-a gândit la o pizzerie ca fiind cea mai optimă variantă, nu am vreo idee. Cert este că va trebui să îi servesc; fapt care nu îmi face deloc plăcere. 

       Nu știu de ce, dar nu îl agreez pe vărul lui Seb. Nu este absolut nimic ciudat aici. Există persoane și persoane. Cu toții au persoane pe care nu le suportă. 

       Mă dezmeticesc de cap, atunci când cineva îmi atinge umărul, atrăgându-mi atenția. Mă întorc, dând de boul pe care nu îl sufăr. Când pisici a ajuns în spatele meu?

       ㅡ O dar vai! spune și îi observ rânjetul. Dacă nu este chiar ,, Față vânătă" în persoană! Mi-a plăcut tatuajul! completează, iar eu îl privesc fără vreo mare tragere de inimă.

        ㅡ Dacă dorești să îți fac și ție unul, trebuie să aștepți după ce termin lucrul, îi răspund și observ cum zâmbește prostește. 

       Ăsta e drogat sau ce?

        ㅡ Poate altă dată. Acum, după cum vezi... nu am timp de așa ceva, replică și arată cu privirea înspre Lia.  

       ㅡ Ce dracu vrei? îl întreb, vocea mea sunând mult mai plată decât am intenționat. 

       ㅡ Ușurel tăurel, replică și râde scurt. Vreau doar să dau o comandă, continuă și cască plictisit.

      Înghit în sec, ca mai apoi să îmi afișez cel mai fals zâmbet disponibil. 

       ㅡ Ce doriți să comandați, domnule? îl întreb, ironia din glasul meu, făcându-l să mă privească perplex. 

       ㅡ Păi aș vreo o pizza Sopressante Picante, iar... iubita mea, o pizza Anchovi, spune, iar eu strâng cu putere pixul printre degete. 

       Nu mai spun nimic și plec după comenzile cerute. 

      Cică ,,iubita mea". Măcar a întrebat-o dacă îi poate spune așa? Sau presupun că știe doar să se dea mare când nu e cu ea. Oricum... nu am nicio treabă cu felul lui de a o numi, dar nu cred că ei i-ar conveni. 

      După ce i-am dat comanda domnului Peterson, decid să curăț locurile libere.

      Arunc fugitiv câte o privire la masa Liei, și îmi vine să râd. Din exterior pare că blondul se strufocă să discute, însă ea nu știe cum să se eschiveze de la conversație. Îi zâmbește, dar nu este zâmbetul ei real. Este acel zâmbet forțat, pe care îl folosește când se află în situații stânjenitoare sau deloc pe placul ei.   

      Dacă i-aș spune asta lui Seb, m-ar lua la mișto, spunând ceva de genul: ,,Acum știi și ce fel de zâmbet folosește!" Ar primi în schimb doar o înjurătură subtilă, sau niște ochi peste cap, ca mai apoi să facă iar pe Budha cu mine. 

     Da, am ajuns să îi recunosc expresiile faciale, câtuși de puțin, dar doar din simplul fapt că am stat pe lângă ea destul de mult.

     Clopoțelul din spate sună; pesemne că ultima comandă cerută este deja gata. Iau ambele pizze și îmi dreg vocea. Mă apropii, iar Kyle mă observă, ca mai apoi să rânjească subtil. 

      După ce ajung aproape de masa lor, bruneta își intersectează privirea de a mea; preț de câteva secunde. Imediat după aceea, se poziționează mai în dreapta, nevrând să fie așa aproape de mine, chiar dacă am venit doar să le servesc comanda. Nu te mănânc, stai liniștită. 

      Nici acum nu mi-am dat seama de ce este iar supărată pe mine, dar sincer să fiu, nici nu prea îmi pasă. Dacă nu am făcut nimic greșit, nu am de ce să mă simt vinovat. 

      Vreau să mă întorc pentru a prelua și celelalte comenzi, dar idiotul de Kyle mă strigă; eu văzându-mă nevoit să îi ascult cererea.

       ㅡ Da? întreb plictisit, mutându-mi ochii din stânga în dreapta parcă cu încetinitorul. 

       ㅡ Aș vrea și un suc natural de portocale. Tu vrei ceva de băut? o întreabă mai apoi pe fata din fața lui, iar aceasta doar dă negativ din cap.

      Da Lia, vezi că dacă vorbești, îți ia limba foc!

       Mă întorc pe călcâie, înjurându-l în gând. Te-ai gândi că un papițoi precum el, ar avea maniere, dar se pare că și le-a uitat pe drum încoace. 

      Nu mă cred superior față de el în această privință, dar tocmai fiindcă ne asemănăm la acest punct, îmi vine să îi dau un pumn în moacă. Poate sună ciudat, dar e adevărat. 

       Aduc sucul de portocale, ținând în cealaltă mână un pahar. Nu am habar când blondul ăla prost s-a mutat lângă brunetă, dar îi șoptește ceva la ureche. Lia nu mai pare atât de deranjată, ba din contră. Pare din ce în ce mai dezghețată, vorbind la fel de mult ca de obicei, și râzând la glumele luiㅡ care nu sunt deloc bune, în orice caz. 

       Îmi vine o idee strălucită, și mă felicit în gând pentru momentele de genul. 

      Ajung la masa lor ㅡdin nouㅡ și deschid sticla, ca mai apoi să mă apropii mai mult de Kyle, iar dintr-un ,,moment de neatenție" să îi împroșc cămașa. Se ridică imediat, inspirând nemulțumit, iar eu mă abțin din greu să nu zâmbesc satisfăcut. 

        ㅡ Vai! Ce neatent pot fi câteodată! Mă scuzați, domnule, replic și sarcasmul din tonul meu, îl face să forțeze de data aceasta el, un zâmbet fals.

        ㅡ Nu-i nimic. Se mai întâmplă, comentează și se îndreaptă după aceea spre baie.  

        Încep să curăț locul, și ridic puțin privirea la brunetă. Nici nu mă bagă în seamă, ci doar înfulecă o bucată de pizza, uitându-se plictisită pe telefon. 

      Tușesc subtil, încercând să îi atrag atenția, dar fără vreun efect. 

      Mai tușesc încă o dată, iar de data aceasta, am câștigat o mică reacție din partea ei. 

        ㅡ Vrei te rog să mergi în spate? Încerc să mănânc și nu vreau microbii tăi pe pizza, spune, iar eu doar o privesc confuz.

       De ce vorbește așa de sictirit cu mine? Nu poate să îmi spună ce dracu am făcut? Trebuie să se comporte exact invers ca până acum?

       ㅡ Vezi să nu te îneci tu de la atâtea aere, bolborosesc și merg la următoarea masă pentru a lua comanda lor. 

      Nici nu îmi pasă dacă m-a auzit. Să își dea seama că nu e singura care poate să se comporte așa de enervant. 

      Îl zăresc cu coada ochiului pe Kyle, așezându-se din nou lângă ea. Își scoate telefonul, ca mai apoi să își facă niște poze cu Lia. Îți trebuie materiale pentru diseară?

      Nu îmi dau seama că am fost mult prea concentrat pe ce fac cei doi, decât atunci când cineva se împiedică din cauza podelei recent șterse. 

        ㅡ Băiete! Ar trebui să avertizezi lumea! țipă cel care a căzut, privindu-mă nervos. 

       ㅡ Mă scuzați. Nu v-am observat, răspund, încercând să îmi păstrez calmul.   

      Nu a fost vina mea. Mulți alții au plecat și au avut grijă. Se vede destul de clar că este șters pe jos, dar după cum m-a instruit domnul Peterson, clientul are întotdeauna dreptate.  

       ㅡ Scuza nu rezolvă nimic! Dacă mi-aș fi spart capul? ridică vocea, atrăgând privirile celorlalți clienți. 

       ㅡ Nu cred că v-ați fi spart capul, domnule, replic, simțind cum toată calmitatea mi se scurge printre degete.

      Niciodată nu mi-a plăcut să fiu călcat în picioare, mai ales dacă nu e vina mea. Răbdarea nu se află printre atuurile mele, și de multe ori, acționez impulsiv. 

      ㅡ Cum îndrăznești să mă iei în râs? întreabă bărbatul, iar eu doar strâng din dinți. 

       ㅡ Nu asta fac, comentez scurt și sper să vină mai repede domnul Peterson, altfel, nu promit că netotul din fața mea nu va pleca cu un tatuaj gratis acasă ㅡ după cum preferă Kyle să spună. 

       ㅡ Îmi vreau banii pe care i-am dat! Plus, o compensație!

     Nervii îmi bat în timpane, îndemnându-mă să îi dau una și să nu mai îl aud plângând. Cu toate astea nu apuc, căci Lia intervine, făcându-mă să mă mai relaxez. 

      ㅡ Domnule, faptul că dumneavostră nu ați fost atent, nu este vina acestui angajat, începe, arătând înspre mine. Pe lângă asta, dacă dramatizați și cereți bani degeaba, voi chema chiar personal poliția pentru șantaj și prefăcătorie, continuă, iar bărbatului din fața noastră, pare-se că i-a mai scăzut din tupeu. 

       ㅡ Nu e nevoie, spune sictirit, ca mai apoi să plece.  

       Mă uit la brunetă, neveninându-mi să cred de calmitatea de care a putut da dovadă. Se pare că nu e tot timpul imatură și copilăroasă. 

       Lumea s-a întors la mâncarea lor, și mă uit după Kyle, dar nu îl văd. 

         ㅡ Mersi. Dacă nu erai tu, probabil i-aș fi dat una peste bot, replic înainte ca Lia să plece. 

      Se întoarce spre mine, privindu-mă amuzată. 

         ㅡ Nu am făcut asta pentru tine. Dacă săreai la bătaie, ar fi venit cu adevărat poliția. Nu aș fi vrut să îmi risc locul de muncă, replică, ca mai apoi să își dea ochii peste cap. 

         ㅡ Poți dracu să îmi spui de ce te comporți așa? șoptescㅡ chiar dacă pot jura că m-a auzitㅡ fiind săturat până peste cap de atitudinea asta idioată a ei. 

         ㅡ Te prefaci că nu știi? 

        Îmi strâng pumnii și o trag într-o parte, pentru a putea fi feriți câtuși de puțin de privirile curioase din jur. 

         ㅡ Chiar nu am idee, recunosc după aceea, făcând-o pe fata din fața mea să îmi analizeze grimasa. 

          ㅡ Păi ar trebui să te gândești, spune și dă să plece, dar o opresc, spunând primul lucru  care mi-a trecut prin minte. 

          ㅡ Ești pe ciclu?

     Cu toate că am întrebat destul de încet, faptul că Lia mă privește de parcă aș fi spus cea mai mare prostie din lume, îmi confirmă faptul că a auzit. 

           ㅡ Tu chiar ești un idiot mai mare decât credeam, spune și se smuncește, iar apoi pleacă spre ieșire. 

      Ea cumva m-a făcut ,,idiot"?  Nu îmi amintesc să mă fi insultat înainte, cu toate că meritam, dar acum, fără să îi fi făcut ceva ㅡsau cel puțin așa credㅡ m-a insultat. 

       Ce naiba i-am făcut încât a devenit așa rece și rea cu mine? Nu că mi-ar păsa, dar nu suport să se comporte cineva așa cu mine, fără să știu motivul.

       Ar trebui să mă gândesc, dar nu îmi vine absolut nicio ideea despre ce ar putea fi vorba. Nu poți spune ce dracu ți-am făcut și să terminăm cu misterul ăsta?

     Nu ești pe roșu, atunci ai doar chef de mișto?

______

     Capitol nou hehe:) Nu este așa de lung sau interesant, dar mai sunt și astfel de capitole:)

       Un Arax puțin gelos nu este ceva mult prea amuzant de privit?❤😂

      Vă aștept spamul de comentarii și steluțe, iar noi ne citim la următorul capitol^^❤❤