— Haide odată! urlă fraierul de Seb, împingându-mă de la spate.

        — Nu te mai agita atât! Nu se va întâmpla nimic dacă întârziem!

        — Avem prima oră cu doamna Margaret. Nebuna aia de istorie! Are ciudă deja pe mine de la faza cu grajdul, spune, în timp ce coborâm scările.

        — Ce fază? întreb, total nedumerit.

        — Păi m-a enervat într-o zi. Mi-a pus doi degeaba! Așa că am spus că noi stăm într-o clasă, ci nu într-un grajd și că animalele ca ea, nu au ce căuta aici, replică și deschide mașina, urcându-se rapid la volan.

         — Ia stai... tu ai făcut-o animal? întreb, încercând să procesez, ceea ce tocmai am auzit, și abținându-mă să nu cad pradă unui râs prostesc.

          — Păi așa e! Rage precum o vacă! completează brunetul, iar de data asta nu îmi mai pot astupa râsul.

       Nu îl credeam pe Sebastian în stare de așa ceva. Mereu a fost respectuos cu cei din jur, mai ales dacă erau mai în vârstă. Din câte am înțeles, profesoara de istorie are în jur de patruzeci și ceva de ani, iar eu unul, nu prea pot crede că Sebastian, poate să se enerveze în așa hal. Ce tot spun aici? Ba pot crede! E dracu în picioare când cineva îl calcă pe coadă!

          — Arax, ai văzut ceva schimbat în comportamentul Liei?  mă întreabă deodată brunetul, atrăgându-mi atenția.

           — De ce întrebi?

           — Păi în ultimele zile, nu prea am vorbit. Am tot văzut-o cu Jacob și cu prietenii lui, dar nu cred că au o influență prea pozitivă asupra ei, afirmă lucrul pe care și eu l-am observat.

           — Cred că vrea doar să încerce lucruri noi, spun uitându-mă absent pe geam.

            — Da, probabil ai dreptate. 

        Se pare că nu sunt singurul care și-a dat seama de influența nefastă, pe care slăbănogul o exercită asupra Liei. Nu am nicio treabă cu Lia, dar știu câte a îndurat, iar acest lucru, mă ,,împinge" să o ajut. Poate am și eu partea mea de vină. Dacă nu am fi avut acea ,,ceartă", poate bruneta nu s-ar fi apropiat așa puternic de Jacob. 

          — La dracu! țipă deodată Sebastian, punând o frână bruscă.

           — Ce s-a întâmplat? întreb, uitându-mă la grimasa sa plină de îngrijorare.

           — Am uitat proiectul de istorie acasă, replică plin de nervozitat Seb, scărpinându-și ceafa.

           — Nu-i bai. Îl vei duce ora viitoare, spun oarecum amuzat de agitația sa.

           — Nu am cum! Nebuna aia îmi va pune doi direct și voi rămâne dracu corigent! 

           — Nu prea cred că are voie să facă asta.

            — Ea se pare că are voie. E o vrăjitoare, pe bune! Nu m-ar mira să zboare cu vreo mătură până acasă! 

            — Atunci sun-o pe dirigintă și învoiește-te prima oră, spun, ridicând din umeri.

            — Își va da seama doamna Margaret, care apropo, ar trebui să aibă numele ,,Rose", la câte înțepături știe să ofere. Asta doar dacă nu o suni tu pe diriga și îi spui că mi-e rău, continuă acesta. Mă va învoi la toate cursurile de azi, iar profa de istorie, nu va avea ce să îmi reproșeze, dă glas Seb, ideii sale strălucite.

          — Rămânem amândoi acasă, spun la rândul meu.

           — Arax, tu nu mai poți lipsi. Trebuie să ai note pentru a trece clasa, iar acest lucru e posibil doar dacă ești prezent la cursuri.

            — Bine, cum spui tu, cedez, neavând chef de o ceartă, asupra unei teme penibile, precum prezența la cursurile alea idioate.

         Nu înțeleg de ce sunt așa de importante notele. Acestea nu îți arată cunoștiințele acumulate, ci doar le arată profesorilor, ce am ținut minte, din tot ceea ce ne-au predat. Pe viitor, vom rămâne cu niște cunoștiințe, nu cu niște note, deci nu prea văd de ce se pune un așa mare accent pe ele.

            — Haide, sun-o acum, spune brunetul, arătând cu mâna spre telefonul său.

            — Bine, bine! cedez, dându-mi ochii peste cap, și apucându-i telefonul.

            — Să îl pui pe difuzor, completează brunetul.

       Sună câteva secunde, ca mai apoi, vocea, nu prea familiară a dirigintei să răsune în mașină. 

        ,,Alo, Sebastian?"

        ,,Bună ziua, doamnă dirigintă, nu sunt Sebastian, ci Arax. Ați putea vă rog, să îl învoiți astăzi pe Sebastian?"

         ,,S-a întâmplat ceva?"

       ,, Da, el... nu se simte foarte bine. A mâncat aseară ceva stricat, iar de dimineață se plângea din cauza durerilor de st9omac." spun prima minciună care îmi trece prin minte.

         ,,Bine, păi sper să se facă bine. Îl voi învoi astăzi, dar să nu își facă vreun obicei din asta. Iar tu, domnule Jared, ar trebui să mai vizitați școala, dacă nu doriți să repetați anul" mă mustră, făcându-mă să îmi pară rău că am sunat.

         ,,Da, așa voi face. Mulțumesc. La revedere." replic și închid apelul.

          — Vai, dar ce domnișor politicos avem noi aici, mă tachinează brunetul, întorcând mașina.

          — Nu mă duci prima dată pe mine ? întreb, fără vreo mare tragere de inimă.
  
          — Dacă mă vede cineva, vor ști că i-am fraierit. Mergi singur, replică, iar eu mă așez mai comod pe scaun.

***                                     

          — Ora viitoare veți da lucrare din ultimele cinci lecții. Cei care nu au adus astăzi proiectul, veți primi un doi. Domnule Jared, pe lângă faptul că trebuie să învățați pentru a vă scoate nota căpătată astăzi, aveți sarcina și să îl anunțați pe colegul dumneavoastră de test, spune profesoara, apoi iese pe ușă.

        Sebastian are dreptate. Ființa asta e un monstru! Mi-a pișcat un doi fix din prima oră! Se pare că Seb nu va mai fi singura sa țintă de acum înainte. 

         Cred că înțeleg acum de ce o urăște brunetul pe doamna blondă. Eu am venit doar la o singură oră de a sa, dar săracul Seb, o îndură de câțiva ani.

         — Nu prea știu, Jacob, aud de undeva din apropiere, vocea cunoscută a Liei, și tresar subtil, dintr-un motiv complet străin. 

       Mă ridic din bancă, iar pe hol dau de slăbănog și de brunetă, la câțiva metri depărtare de clasa mea. Stau față în față, iar acel Jacob are mâna stângă plasată pe undeva pe fundul Liei. Ea pare deranjată, însă nu face vreun efort pentru a-i arăta acest lucru.

         — Jacob, suntem la școală, spune la un moment dat Lia, încercând să îi îndepărteze în același timp mâna de pe fundul său.
 
        Prostănacul ăla nu pare a înțelege— sau se preface că nu înțelege— faptul că fata din fața lui se eschivează, deoarece următoarea clipă, își pune ambele mâine pe posteriorul ei.

        Lia pare că încearcă să plece, dar Față-de-mort nu o lasă.

       Mă simt a naibii de ciudat și nu înțeleg de ce. Până la urmă, nu am nicio treabă cu bruneta, dar chiar și așa, simt nevoia să o ajut.

        — Haide scumpo, nu se uită nimeni. Și chiar dacă s-ar uita, nu e nimic ieșit din comun, replică idiotul, provocându-mi o stare de nervozitate. 

         Nu prea pricep de ce mă îndrept spre cei doi, dar după ce o eliberez pe Lia din strânsoarea scheletului ăluia, primesc un pumn zdravăn în față, dându-mi seama că Față-de-mort, chiar a avut tupeul să mă lovească.

         — De ce dracu te bagi? Vrei să îți sparg moaca aia? întreabă plin de sine băiatul de lângă mine, făcându-mă să zâmbesc.

         — Singura moacă spartă va fi a ta, dacă mai îndrăznești să o atingi pe Lia, răspund serios, acum fiind rândul lui să zâmbească.

         — Ce treabă ai tu cu ea? Ești cumva iubitul ei? Sau vrei să i-o tragi tu primul? îmi spune ultima parte la ureche, pentru a nu auzi bruneta.

        Probabil nervii pun stăpânire pe mine, fiindcă următoarea clipă, pumnul meu face contact la rândul său, cu moaca prostului, spărgându-i buza de jos, și provocându-mi satisfacție. 

         — Jacob! țipă bruneta, plecând lângă schilod pentru a vedea dacă e bine. Ce naiba e cu tine? mă întreabă apoi pe mine, pe un ton răstit.

          — Lia eu-

           — Tu nimic! De ce te-ai băgat? Tu ești cel care voiai să fim doar niște necunoscuți unul pentru celălalt, nu? Atunci ce îți pasă ție?

          — Eu doa—

          — Tu nimic! Nu te cunosc, nu mă cunoști și punct.

     Nu mai apuc să spun ceva, deoarece directorul apare, făcându-și loc printre mulțime—  care s-a strâns imediat— privindu-ne de parcă mai are puțin și ne ia el la bătaie.

          — În biroul meu amândoi! Și tu domnișoară Smith! se adresează mai apoi Liei, aceasta mai mult ca sigur, înjurându-mă în gând. 

       Mergem toți trei în urma directorului, iar după ce ajungem în biroul său, acesta închide ușa în urma noastră. Bărbatul trecut de prima tinerețe, se așează pe scaunul din fața unui pupitru înalt, și își încrucișează mâinile.

         — Deci? începe bărbatul cărunt. Ce s-a întâmplat pe hol?

          — Doar am vorbit, îi răspund non-șalant, privindu-l subtil pe prostănacul din stânga mea.

          — Doar ați vorbit? Atunci de ce Jacob își șterge sângele de pe față cu mâneca hanoracului?

          — Domnule director, eu vorbeam cu Lia, iar el, a venit și a început bătaie, spune scheletul ambulant, arătând înspre mine.

          — Tu o atingeai pe Lia împotriva voinței sale! mă răstesc fără să îmi dau seama. 

           — Gata! e rândul brunetei să intervine. Domnule director, el s-a băgat fără ca măcar să îl rog eu, replică bruneta, uitându-se urât la mine. 

           — Deci dânsul a început? o întreabă pe fata din dreapta mea.

            — Da, replică Lia, făcându-mă să îmi strâng pumnii.

            — Tu și Jacob puteți pleca, spune directorul, iar după câteva clipe, rămân singur cu bărbatul cărunt.

            — Arax, nu? mă întreabă, iar eu afirm. Ești nou, de aceea voi fi indulgent, însă nu pot trece cu vederea un asemenea act. Școala noastră este una dintre cele mai respectate școli din oraș, întocmai pentru lipsa asemenelor acte. 

            — Dar eu—

            — Nu vreau să mai aud nimic, mă întrerupe. Vei avea trei ore de detenție. Data viitoare nu voi mai fi la fel de culant, așa că, ai grijă ce vei face pe viitor. Orele de detenție vor fi realizate după terminarea cursurilor obișnuite, în clasa doamnei Margaret. 

            — Stați... doamna Margaret mă va supravegea? întreb, în timp ce inima îmi bate de nebună. 

             — Depinde de programul celorlalți profesori. Acum, ziua bună și poți pleca înapoi la ore, încheie micul său ,,discurs", iar eu ies fără ca măcar să îmi iau la revedere.

       Ce aș putea să îi spun? Mulțumesc pentru cele trei ore de detenție, căpătate pe nedrept?

        De ce dracu trebuia să o ajut pe Lia? Trebuia să îmi dau seama că nu îmi va mulțumi. Știu că eu i-am cerut să stea departe, dar astăzi, doar am vrut să o ajut.

         Ea chiar m-a băgat în belele din cauza băiatului cu față de mort?

        Toate astea se întâmplă din cauza a ceea ce am spus. Nici nu îmi pasă de Lia în vreun fel anume, însă știu că Sebastian ține mult la ea. Dacă prostul de Jacob va merge ceva mai departe, iar asta fără consimțământul brunetei, Sebastian ar intra mai mult ca sigur la închisoare, iar eu nu pot permite una ca asta.

       Totul e din vina slăbănogului!

        De ce naiba trebuia să îl cunoști pe scheletul ăla?

____

   Pam-pam-pam! Capitolul 14 este aici! Aș fi putut să mai lungesc puțin capitolul, dar am multe pe cap:)

   Sper să vă placă și vă aștept comentariile!