Lia

•••

     — Sigur ești bine, Smith? Arăți ca și atunci când Hailey a tras pârțul ală silențios, îl aud ca prin vis pe Beck și înainte de a putea măcar să îi răspund la glumă, primește un bobârnac peste fruntea din partea blondei de lângă el.

     O merita de data asta. În plus, nu cred că mă voi sătura să îi văd vreodată cum se tachinează. Niciunul nu are răutate la mijloc sau ceva de genul, ci e doar... modul lor mai ciudat de a se iubi unul pe celălalt ( prietenește, chiar dacă brunetul ar vrea să fie vorba despre mai mult).

      — Tu ai tras "pârțul ăla silențios", prietena mea se revoltă fără să îi pese că ne aflăm în cafenea, unde da, mai sunt și alte persoane. Și ca să știi, nu a fost deloc silențios. Pun pariu că s-a auzit până în Antartica, mai mult ca probabil ai provocat o avalanșă sau ceva, bombănește după aceea și obrajii lui Beck devin imediat puțin mai roșii decât de obicei, în timp ce își drege vocea.

      — Da, mai bine închidem subiectul ăsta, spune și se întoarce din nou cu privirea la mine. Dar acum pe bune, Lia. Pari mai abătută deccât de obicei, ce s-a întâmplat? întreabă pe un ton mult mai serios de data aceasta, iar eu doar încerc să zâmbesc slab.

     Nu prea știu ce aș putea să le spun mai exact. În ultimele zile se întâmplă multe lucruri care îmi cam dau rutina peste cap. Începând de la Isaac, continuând cu Seb, mai apoi sfârșind cu Arax. De fapt, dacă stau să mă gândesc mai bine, Arax este mult mai responabil pentru starea mea din ultima vreme.

    De la acel apel pe care l-am primit acum câteva zile de la el ( mai exact acum vreo patru zile), nu am mai primit nimic de la el. Nici un mesaj. Nici o altă vizită sau pur și simplu... ceva care să îmi arate că el chiar este atât de important pentru mine precum simt, deși nu îl cunosc mai deloc. Nici măcar nu mai am habar ce aș putea să fac în continuare. Devin obsedată de străinul ăsta dintr-un oarecare motiv, iar ăsta e ultimul lucru care mai îmi lipsește acum.

    "Am vrut doar să verific dacă mai îmi recunoști vocea. Mă bucur că nu ai uitat-o. Asta mi-a confirmat că orice s-a întâmplat după accident, ceea ce noi doi am avut, este mult mai puternic." 

     Da, o altă chestie de adăugat pe lista misteriosului Arax. Din nou niște cuvinte care să mă bage adânc pe gânduri, din simplul fapt că simt — la naiba, pot jura!— că acel blond ciudat a cărei existența nici nu o știam acum câteva săptămâni, a fost cu adevărat special pentru mine, înainte ca eu să am acel accident. 

       — Lia! Mai ești cu noi, sau te-ai rătăcit iar prin mintea aia goală? Hailey mă zguduie slab, aducându-mă cu picioarele pe pământ.

     O da... sunt încă la cafenea. Din nou m-am lăsat purtată mult prea departe de toate treburile ciudate din viața mea.

     — Da, scuze, spun și apoi iau o gură de cafea din fața mea, strâmbându-mă subtil.

     Am cerut fără zahăr? 

     — Deci? Ne poți spune și nouă ce s-a întâmplat, sau vrei să ghicim în stele? Beck insistă și apoi mă privește încruntat, iar eu râd slab.

     Da, se pare că nu prea am cum să mă ascund de ei. Iar de data asta, chiar nu vreau să aștept ca brunetul să plece, pentru a avea șansa să îi povestesc doar lui Hailey. Și el merită să afle ceea ce mă deranjează. Știu că se îngrijorează, cu toate că încearcă să glumească pentru a masca asta. 

     Exact, o altă chestie pe care urăsc, dar totuși o fac în ultima vreme: îi îngrijorez pe cei dragi mie. Chiar nu vreau să o fac, dar am unele momente în care nu vreau nimic altceva decât... să simt că am control asupra propriei vieți. Fiindcă în majoritatea timpului, nu simt că e așa.

      — Adevărul e că... mă tot gândesc la acel prieten de a lui Seb. Bine, cunoștiință de a lui, fiindcă nu prea cred că este un prieten de al lui, dat faptul cum deveni oarecum defensiv în preajma lui, încep să spun, iar brunetul își ridică sprânceana dreaptă, într-un mod ridicol.

     — Adică tipul blond cu nume ciudat? vrea să se asigure și eu doar aprob scurt.

     — Arax, da.

      — De ce te-ai gândi la el? Adică... bine, arată destul de okay, dar știi că dacă ar afla Isaac nu ar fi tocmai fericit, nu? întreabă mai apoi Beck și Hailey doar îl săgetează din priviri, de parcă ar vrea să îl împuște.

      Da, normal că știu asta. Normal că nu prea i-ar conveni ca iubita lui să se tot gândescă la un alt bărbat, pe care nici măcar nu prea îl cunoaște, dar de care simte o oarecare atracție, pe care nu are habar cum să o explice. În niciun caz nu mă gândesc la Arax în vreun mod în care l-ar putea trăda pe Isaac (îmi respect principiile, iar eu nu sunt astfel). Dar vreau doar să aflu mai multe despre acel blond, pentru că da, pot jura pe orice, că face parte din trecutul meu. 

     Iar eu nu mai vreau să colind precum o fantomă în propria-mi viață. Vreau să îmi aflu treptat trecutul, pentru a putea să îmi văd de prezent și să îmbrățișez fericită viitorul. 

      — Știu, de aia nici nu i-am spus lui nimic. Dar nu e cum crezi tu, nu îl văd într-un oarecare mod, ci doar... de fiecare dată când vorbesc cu el sau când îl văd, simt ca și cum... ca și cum l-am cunoscut înainte ca totul să devină în ceață. Poate pare exagerat și copilăresc, dar simt că îl știam de dinainte. Vreau să aflu de la el ce mi s-a întâmplat mai exact. Seb nu îmi spune mai nimic.

     Prietenii mei împart niște priviri puțin mai private, întrucât nu prea le pot citi. Iar asta este destul de ciudat, fiindcă puteam să jur că devenisem mult mai bună la asta.

      — Lia, nu crezi că mai bine ar fi să lași toată povestea asta deoparte? blonda întreabă și nu îmi dă ocazia șă spun și eu ceva, căci continuă: Nu mă înțelege greșit, înțeleg că ești curioasă și ai dreptul să știi, dar nu ar fi mai bine să trăiești în prezent? Chiar crezi că ți-ar face bine să afli ce s-a întâmplat?

      — Exact, nu crezi că ar fi mai bine să continui exact ca până acum? Adică... de ce ai vrea să afli dintr-odată tot ceea ce s-a întâmplat, doar din vina unui necunoscut? Beck îi susține ideea blondei, în timp ce eu îmi mut privirea către cafeaua din fața mea.

      Știu. Știu că atât Hailey, cât și Beck, nu îmi doresc nimic altceva decât binele. Dar de data asta chiar nu mă pot înțelege niciunul dintre ei. Nici nu îi condamn, adevărul este că, nici măcar eu nu prea mă pot înțelege. Simt o mie una de lucruri contradictorii, fără ca măcar să știu din ce parte să ascult, sau pe cine. 

      Dar dacă știu ceva sigur, este că totul va putea deveni mult mai bine pentru mine, dacă voi afla anumite părți din trecutul meu, dacă voi îndepărta acea ceață care îmi stă de ceva timp legată de ușa amintirilor.

      Îi privesc și zâmbesc din nou. De data asta puțin mai mult. Nu vreau să creadă că m-am supărat din cauza a ceea ce tocmai au spus.

       — Voi credeți că ați putea trăi în prezent, dacă trecutul nu vă este nimic altceva decât un joc de puzzle, a cărui piese le-ați pierdut? Nu prea cred, fiindcă oamenii de natură sunt curioși, dar acum, nu e vorba doar despre asta. Nu vreau să vorbesc cu Arax doar pentru a afla ce reprezenta el pentru mine, cum s-a întâmplat de fapt accidentul, sau alte lucruri pe care le vreau cu disperare să le știu. E vorba de mine. E vorba despre faptul că mă simt oarecum incompletă, oarecum... stricată? Ca o jucărie care obișnuia să fie perfect funcțională, însă care a fost aruncată la coșul de gunoi. 

      Nu îmi amintesc ultima dată când am vorbit atât de deschis despre ceea ce simt. Nici măcar cu cei doi din fața mea nu obișnuiesc să vorbesc astfel. Nici măcar cu Seb sau Isaac. Nu prea îmi place să îmi împart gândurile sau ceea ce simt, mai ales dacă este vorba despre ceva negativ. Dar astăzi vreau. Vreau ca ei să priceapă cum este să fii înconjurat de întuneric, deși te prefaci că totul e lumină.

      — Lia, noi... nu aveam habar că simțeai asta. Nu ai spus nimic de genul până acum, Hailey reușește să replice, în timp ce pot citi din privirea brunetului din dreapta mea, o slabă compasiune; ceea ce îmi cam taie din elan.

      Urăsc asemenea priviri, mai ales dacă vin din partea persoanelor pe care le iubesc enorm de mult. Pur și simplu mă forțează să mă simt a naibii de vulnerabilă. Ceea ce urăsc, de asemenea.

      — Nu vreau milă, Hailey, spun și îl privesc scurt și pe Beck. Vreau doar să pricepeți cât de important este pentru mine să aflu câte ceva despre ceea ce s-a întâmplat cu adevărat în ziua accidentului, sau înainte de acesta. Știu că este ceva mult mai mult decât îmi tot repetă Seb. Chiar... chiar știu, chiar dacă nu pot explica cum. 

       Sunt ca acele momente în care știi cu siguranță că vei pica la un test, cu toate că ai învățat ca nebunul. Pur și simplu știi. 

      — Te susțin, Smith. Dacă chestia asta e chiar atât de importantă pentru tine, atunci te voi ajuta cum pot, intervine și brunetul.

       Hailey aprobă în câteva secunde, în timp ce eu nu pot decât să le mulțumesc din priviri. Chiar aș vrea ca și Seb să mă înțeleagă, să îmi spună mai multe lucruri despre ceea ce s-a întâmplat. E a naibii de ciudat, cum de fiecare dată când vorbesc cu el despre asta, nu face altceva decât să se eschiveze cât mai subtil posibil, în timp ce încearcă să îmi vândă aceleași gogoși iar și iar.

     Până să intre Arax în peisaj, am fost nevoită să mă mulțumesc cu realitatea pe care Seb mi-a conturat-o. El era cel care părea să știe ce s-a întâmplat, așa că nu aveam încotro, decât să îl cred (cel puțin să mă prefac, mințindu-l atât pe el, cât și mine însămi). Dar asta s-a schimbat, cu fiecare pas pe care Arax l-a tot făcut. Fiecare mic pas care mi-a consolidat ideea, că el mă cunoștea de dinainte. Fiecare cuvânt, fiecare propoziție. 

      Și nu mai am de gând să las ca lumea mea să fie înconjurată de pereți plini de amintiri albe. Am de gând să readuc acele amintiri la viață, dându-le culori sălbatice. Cu ajutorul lui Jared Arax ( chiar e un nume a naibii de comic).

      — Ai vorbit cu Seb despre el? Cu siguranță știe ceva despre el, dacă spui că era mai mult ca sigur, cel puțin o cunoștiință de a lui, Hailey replică și eu ridic slab din umeri, luând o altă gură din cafeaua mult prea amară.

       — Tot schimbă subiectul. Știu că nu îmi va spune nimic, oricât de mult aș insista. E mai încăpățânat și decât mine, spun la rândul meu, iar Beck zâmbesște slab.

       — Atunci ce ai de gând să faci?

      Deja m-am gândit de câteva nopți încoace la următoarea mea mișcare. Nici nu mai are rost să mă gândesc din nou și din nou.

        — Trebuie să aflu unde locuiește. Vreau să îi fac o mică vizită, fără știrea lui Isaac sau Seb, desigur. 

     Nu prea știu dacă prietenii mei sunt cu totul de acord la ideea mea, dar nici nu prea îmi pasă. Nu au cum să mai mă oprească. Trebuie să vorbesc cât mai repede cu Arax. Fiindcă știu...

      Știu că el e cheia trecutului meu.

_____

Aveam de gând să scriu capitol nou la "Kenrad" prima dată, dar am văzut că erau mai mulți doritori aici:))

Poate este plictisitor, dar încet, va intra niște acțiune hehe:))

Întrebare: care este părerea voastră per-total, în legătură cu noile personaje apărute?