Arax

•••

      — Arax, ce dracu se întâmplă? Până acum două zile mă enervai din cauza veseliei tale idioate, iar azi arăți de parcă ai aflat că ești pe moarte.

      Nu prea arăt niciun fel de reacție la auzul cuvintelor sau a tonului sarcastic folosit de șaten. Încerc din răsputeri să îmi adun gândurile și să par cât mai relaxat (măcar pe exterior), deși mai mult ca sigur, nu prea îmi iese.

       — Sunt... sunt bine. 

     Ciudat cum folosesc atât de ușor, cuvintele pe care le urăsc cel mai mult. Probabil este din obișnuință, ținând cont de faptul că nici măcar nu a durat o secundă, pentru a lăsa aceste cuvinte să îmi părăsească gura. 

      — Bine pe dracu, replică Adam și apoi se așează pe canapea, lângă mine. Pe cine încerci să minți mai exact, dintre noi doi?

     Oftez și inspir adânc. Nu prea am idee dacă ar trebui să îi spun sau nu ceea ce se petrece. Este legat de Lia și de viața sa de dinainte de accident, de ceva ce nu își amintește momentan. Și sincer să fiu, aș face orice să nu își amintească toată viața, deși este imposibil. Începe să își recapete tot mai multe amintiri în ultima vreme, încetul cu încetul. Este evident că va ajunge și acolo. 

      Nu am dreptul să vorbesc despre un subiect atât de sensibil privind-o pe brunetă, mai ales în absența sa. Dar faptul că ea nu își amintește nimic, și gândul că poate Adam m-ar putea ajuta cumva, mă împing să iau o astfel de decizie. Am încredere în șaten enorm de mult. Știu că va încerca să mă ajute și nu va spune nimic, nimănui.

      — Adam, ceea ce urmează să îți spun este extrem de important și sensibil, mai ales pentru Lia. Nu vreau să aduci în niciun caz vorba despre asta, în prezența ei. Ai înțeles?

      Prietenul meu aprobă din cap, cu o privire confuză. Își lasă telefonul pe canapea, iar eu îmi dreg vocea. Nici măcar nu știu cu siguranță că ceea ce am văzut este ceea ce cred eu, dar nu pot da la o parte suspiciunea și intuiția pe care o simt.

       — Spune o dată! Parcă deții un secret de al lui Hitler sau ceva de genul, încearcă să glumească, dar acum, glumele sunt ultimele de care aș putea avea nevoie.

      Poate dacă voi vorbi cu el, voi reuși să găsesc o rezolvare.

      — Ieri am... am ieșit cu Lia până la un restaurant, încep și mă opresc puțin, pentru a îmi da seama cum ar trebui să continui mai departe.

       — Așa și? Ești bosumflat fiindcă nu ai primit niciun pupic? glumește din nou și îmi face cu ochiul, iar eu îi dau o palmă peste cap.

       — Nu e de glumă, Adam, la naiba! ridic tonul și el își dă ochii peste cap. După ce am ieșit din restaurant, în drum spre mașină, am... am văzut pe cineva cunoscut atât mie, cât și Liei. Nu l-am recunoscut din prima, dar după ce l-am mai privit puțin, mi-am dat seama cine era.

      Simt deja cum maxilarul începe să mi se încordeze, iar sângele să îmi fiarbă din cauza sentimentelor care mă încearcă în acest moment. Credeam că dacă vorbesc cu el despre asta, mă voi simți mai bine, dar se pare că nu am avut dreptate. 

       — Cine era? Pe cine ai văzut, Arax?

     Câteva secunde trec în care îmi aud bătăile inimii și respirația. Sunt nervos, mi-e teamă și vreau să greșesc. Vreau să greșesc când spun că pe el l-am văzut. 

       —  L-am văzut pe Stan, pe nemernicul de Stan.

     O liniște se lasă din nou în încăpere. în timp ce Adam încearcă să descifreze probabil cine naiba e acest Stan despre care vorbesc. Nu știe absolut nimic despre ceea ce i-a făcut Liei, nu știe cât de mult a greșit față de ea.

      — Stan? Cine e maimuțoiul ăsta? Un alt Isaac? întreabă și brusc rânjesc slab.

     Măcar a nimerit prima parte.

      — Unchiul Liei. Stan este unchiul Liei.

    După felul în care mă privește, mai mult ca sigur se întreabă ce pisici încerc să explic aici. Nu prea am habar cu ce ar trebui să încep. Tot ce îmi amintesc despre acel animal, sunt doar lucruri rele și lucruri extrem de rele.  

        — Unchiul ei? Ok, și care ar fi marea problemă?

     Îmi place felul în care șatenul intră subtil într-o conversație și află informații într-un mod oarecum... prietenos. Este genul de persoană care te ajută cu plăcere, atâta timp cât poate. Este... un al doilea Seb pentru mine.

       — Părinții brunetei nu au fost mai deloc prin zonă. Mama ei a murit la nașterea sa. iar presupusul tată, a fugit cu o altă femeie, chiar înainte ca Iliana să o nască. Cum ea încă avea o rudă apropiată, și anume fratele Ilianei, s-a decis să fie dată în grija acestuia. Doar că pe atunci, nu se știa cât de mult înseamnă băutura pentru Stan. Mult mai mult decât propria lui nepoată, oricum.

      Presupun că are o vagă bănuială în ce direcție va merge această conversație. Își strânge pumnii, iar eu încă o dată, îl văd pe Seb. Îmi e dor de el, dar gândul că șatenul este cumva pe aceeași undă de gândire ca și el, mă încălzește puțin.

       — Spune-mi te rog că nu a fost bătută.

    Dacă ar fi fost doar atât, poate nu aș fi ținut cu disperare ca bruneta să nu afle. 

       — Nu e vorba doar despre asta. Da, o bătea. O bătea mai mereu, atunci când era într-o toană proastă sau când era într-o toană bună. Atunci când era beat, sau când era treaz. A devenit un fel de obișnuință la el, chiar dacă loviturile deveneau din ce în ce mai accentuate.

      Mă doare deja sufletul și nici măcar nu am ajuns la partea cea mai rea. Trecutul Liei este unul a naibii de dureros, și aș vrea pur și simplu, să dau acea durere la o parte. Dar nu pot. Nimeni nu poate. Trecutul nu poate fi schimbat, oricât de mult presează prezentul, sau amenință viitorul.

       — Cum poate cineva să îi facă asta propriei sale nepoate? Nu are deloc inimă? bolborosește și nici nu vreau să mă gândesc cum va reacționa, când va auzi care este cauza principală, pentru care vreau să nu se întâlnească cu Lia.

        — Ar fi fost mult mai bine dacă totul s-ar învârti doar în jurul loviturilor pe care le-a primit, șoptesc și înghit în sec, simțindu-mi stomacul cum se îndoaie deja.

      Mi-e atât de greu să vorbesc despre asta cu voce tare, încât am impresia că e mai bine să mă opresc aici. Dar vreau să îi spun, simt nevoia să o fac. Ceva îmi spune că mă va ajuta. Sau că va încerca măcar.

        — Arax, ce vrei să spui? Ce i-a făcut?

     O răceală stranie se așterne pe lângă liniștea deja prezentă. Poate pare mult prea exagerat felul în care mă străduiesc să îi povestesc ceea ce s-a întâmplat, dar este greu. Este greu să vorbești despre un astfel de incident, care i s-a întămplat celei mai importante persoane din viața ta. 

        — A violat-o, Adam. Nemernicul ăla și-a violat propria nepoată.

     Deschide gura pentru a spue ceva, dar renunță. Îl văd mai rigid ca niciodată, își strânge pumnii până observ că degetele i se albesc, iar o venă de pe gât este mai vizibilă ca de obicei. Da, probabil și el a ajuns să țină la brunetă într-o oarecare măsură, dat faptul că a fost mereu aici, lângă mine, atunci când simțeam nevoia să vorbesc despre ea, sau să mă descarc. 

     Adam nu e doar un prieten bun, ci și o persoană sufletistă, cu toate că la prima vedere, nu pare astfel. Îi pasă de cei din jur, încearcă să îi ajute cum poate el. Mai mult ca sigur ar fi reacționat în același mod, chiar dacă era vorba despre o străină. Iar Lia nu este chiar o străină pentru el. Este fata care a reușit să mă țină în viață în tot acest timp. 

       — Tu... tu glumești acum?

     Cum dracu aș putea glumi pe o temă de genul ăsta? Doar Domnul știe ce nu aș da pentru ca asta să nu se fi întâmplat. 

        — Ești nebun? Chiar crezi că aș glumi cu așa ceva?

     Se ridică în picioare și începe să se învârtă de parcă nu ar mai avea stare. Nu prea pricep de ce pare atât de afectat, totuși.  

        — De ce dracu nu e în închisoare? De ce dracu e viu, în primul rând? întreabă pe un ton plin de repulsie, iar eu doar ridic din umeri.

      Sunt total de acord. Ar fi trebuit să moară. Nu sunt sfânt nici pe departe, poate sunt chiar și mai rău decât el. Dar măcar eu îmi admit vina. Știu că am distrus vieți, dar încerc să repar altele. Pot jura că el nu încearcă, și nici nu o va face în vreun viitor apropiat.

       — A fost în închisoare, iar din câte îmi aduc aminte, sentința lui era mult mai mare. Nu am habar dacă i-au dat ei drumul de bunăvoie, sau dacă a evadat el. 

       Dacă a evadat el, ar fi mult mai bine, fiindcă va fi prins, mă voi asigura eu. Dar dacă a fost eliberat dintr-un oarecare motiv, atunci nu știu ce voi face. Și încă o dată, voi fi mai mult decât dezamăgit de justiție. 

       — Și Lia nu își amintește nimic de el? Adică... știe că are un unchi sau că a stat cu el de când era mică?

      Aprob din cap, apoi îmi scot telefonul din buzunar. Am primit un mesaj de la brunetă, dar nu am de gând să îl verific încă. Vreau să termin de discutat mai întâi cu Adam.

        — Crede că Stan este mort. Seb i-a spus asta pentru a o proteja, gândindu-se că un astfel de șoc ar putea fi mai ușor de digerat, ținând cont de faptul că bruneta își aducea aminte tot ceea ce a îndurat, în afară de viol. 

      Pare să se gândească din nou câteva clipe, apoi mă privește.

       — Crezi că ieri a fost o coincidență? Sau voia să vorbească cu Lia?

       Tocmai de asta îmi este frică.

      — Cred că a urmărit-o. L-am văzut încercând să se apropie de ea, dar am reușit să pornesc mașina și să plec înainte ca el să se apropie prea mult. Îmi este teamă ca șocul ar putea fi prea mare, pentru brunetă. Ea știe că e mort, iar pe deasupra, nu are habar ce i-a făcut.

       Iar asta nu e nimic. Ieri, Lia a primit din nou un apel. Din nou de la un număr necunoscut, cu toate că și-a schimbat numărul, din câte știu. Și toată prostia asta enervantă cu apelurile necunoscute au început după ce Stan a fost închis. Nu am habar cum a făcut rost de un telefon în închisoare, dar pot jura că el este în spatele apelurilor. 

        — E psihopat sau ceva? Chiar dacă a fost eliberat, am putea obține un ordin de protecție. Dacă se apropie prea mult de Lia, va fi luat de autorități din nou.

        —  Da, m-am gândit și eu la asta, dar nu prea am găsit opțiunea asta ca fiind cea mai optimă. Eu nu vreau ca acel nemernic să apară deloc în peisajul brunetei, și chiar dacă obținem un ordin de restricție, ar fi ceva ce ar ajuta doar temporar.

        — Atunci ce ai de gând să faci? Dacă vrei, pot da niște telefoane, iar de data asta, chiar îl pot face pe nemernic să dispară de-adevăratelea. 

       Știu că Adam are ceva legături pe care le poate folosi să mă ajute. Dar nu vreau să îl pun în niciun fel de situație care i-ar putea creea probleme. Eventual, voi cere un astfel de ajutor, doar dacă nu mă pot descurca eu. 

        — Momentan nu am nevoie de asta. Trebuie ca înainte să fac orice în privința acestui animal, să vorbesc cu cineva.

      După privirea lui, îmi dau seama că suspecteză deja persoana cu care vreau să vorbesc.

        — Sebastian?

        — Seb, da.

     Chiar dacă nici măcar în ziua de astăzi nu știe că Stan chiar... a reușit să o violeze pe brunetă, ci nu doar că a încercat, este momentul să afle. Știu cât de greu îi va fi să accepte, știu cât de mult ține la Lia. Dar este cazul să dezgrop trecutul, pentru a putea face pace cu prezentul. Are dreptul să știe, înainte ca eu să acționez în vreun fel.

      Știu că împreună cu el, voi găsi neapărat o cale prin care să îl ținem pe Stan departe de Lia și de viața ei. Și da, știu că acum mă urăște, dar ura lui față de mine, nici nu se compară cu iubirea pe care i-o poartă brunetei. Voi face orice, nu contează cât de greu va fi. 

     Nu am de gând să las ca prezentul și trecutul brunetei, să se întâlnească. Îi voi salva viitorul, chiar dacă eu i-am distrus trecutul.

____

Ghiciți cine a reușit să posteze și aiciii:))

Poate nu v-ați așteptat ca Stan să reapară în cadru, dar surprizăăăă:)))

Sper că v-a plăcut câtuși de puțin și ne citim cât de curândddd(sperăm) Scuzați greșelile, nu am corectat capitolul

Apropo, o întrebare:) Știe cineva ce anotimp este în prezent, în această carte?:) Am cam uitat tot firul narativ, și aș vrea să fac un capitol mai special de Crăciun, dar nu prea am habar dacă pot fi flexibilă pe această parte:) Am nevoie de răspunsuri, mulțumesc în avans^^