Carson City, Nevada.

Lary se întoarse acasă după o zi obositoare la birou, iar imediat cum intră pe ușă, își lăsă geamantanul pe blatul de bucătărie. Desfăcându-și cravata mult prea strânsă, bărbatul își luă un pahar cu apă, potolindu-și setea și pregătindu-se mintal pentru încă o ceartă cu minunatul său coleg de locuință. 

Acesta trase aer adânc în piept și porni spre camera lui, unde se dezbrăcă de hainele formale, urmând să facă un duș și să se schimbe în unele mai de casă. Cu gândul acesta intră grăbit în baia pe care o împărțeau, împietrind la vederea dezastrului din ea.

 Hărtie igenică peste tot în jurul toaletei și nu părea prea curată, lenjerie pusă pe chiuvetă, săpun lichid împrăștiat pe oglindă, iar cabina de duș era plină de șampon. Lary strânse din dinți, aproape mușcându-și limba, încercând să nu țipe, călcând cu grijă prin haosul provocat de tânăr , până în dreptul dușului. Respiră adânc și numără în gând până la zece înainte să intre, dând drumul la apa fierbinte să spele mizeria din interior, înainte să-și clătească trupul.

Nu pot să cred că a lăsat până și șampon împrăștiat, spuse Lary cu voce tare, dând cu degetele de substanța albă și vâscoasă ce se prelingea pe pereții cabinei. Abia atunci realiză ce făcuse.

Asta nu e șampon! E...eww, tresărise blondul-argintiu, încercând să șteargă urma de pe mână.

- Hey moșu. Când faci duș, ai grijă la smântână. Mi-a scăpat când mă gândeam la Alexia, strigă Jake din hol, iar Lary se crispă, abținându-se să nu se ducă după el și să-i frece "smântâna" pe față. Așteaptă să termin cu dușul și atunci....o să vezi tu.

- Și o să cureți toată baia, inclusiv toaleta, iar după te duci și cumperi hârtie igenică. Fiindcă ai stricat-o pe toată, împrăștiind-o până și pe jos, spuse Lary, iar Jake pufni în râs la gândul că bărbatul e suficient de naiv să creadă că o morală o să-l îndrepte sau o să-l facă ascultător. - Da, sigur. Așteaptă tu până fac eu asta! Replică tânărul, stând în ușa de la baie și dând să plece.- Mă gândeam eu că o să spui asta. Tocmai de asta am făcut rost de numărul Alexei, spuse Lary, iar Jake se opri, întorcându-se pe călcăie spre bărbat cu o expresie surprinsă.

- N-are cum, spuse castaniul.

- Ia vezi, e aceiași fată? Întreabă blondul-argintiu, scoțând un telefon și arătându-i lui Jake o poză cu o brunetă ce zâmbea larg la cameră, iar tânărul mijii ochii.

- Dar de unde ai luat-..., voia el să întrebe, însă fuse întrerupt.

- Am sursele mele. Acum mă gândesc că domnișoara Alexa n-o să fie prea încântată să vină în vizită și să vadă dezastrul din baie, în special ce ai păstrat pentru ea, nu? Întrebă Lary, știind că și-a jucat bine cărțile de data asta.

-Hei, tu nu chemi nicio fată de-a mea fără acordul meu. Ai înteles , moșulică? Răbufni Jake în fața bărbatului mai slab, dar mai înalt.

- Serios? Cine spune asta, tu? Nici n-ai ieșit bine din scutec și ai impresia că poți să faci tot ce te taie capul? Întrebă Lary, ridicând nervos din sprânceană, înainte să-l prindă pe tânăr de ureche, trăgând în jos de ea.

Jake încercă să-i îndepărteze mâna, dar în ciuda diferenței de pectorali, bărbatul dovedi că are mult mai multă forță decât lasă la vedere, iar tânărul se dădu bătut, scâncind când își simți chiar și cercelul tras cu brutalitate.

- Și acum ascultă-mă bine. Baia asta o să strălucească! Ne-am înțeles, da? Întreabă Lary, făcând contact vizual cu Jake, dar tânărul se încruntă, fără să scoată un sunet.

Acesta îi dădu drumul la ureche, părăsind baia și închizând ușa după el. Jake își frecă locul vătămat, înjurând în gând și dând cu piciorul într-o bucată de hârtie umedă de pe gresie, aproape alunecând pe ea.

Cine se crede și ăsta? Când îi trag una... Comentă tânărul , scrâșnind din dinți, aplecându-se după o pereche de boxeri, aruncând-o nervos în coșul cu rufe.

Jake se încruntă pe tot parcursul "ședinței de curățenie", atât de mult că alese cu o durere de cap. Acesta își luă o pungă cu gheață din frigider și se trânti pe canapea, punându-și picioarele pe măsuța de cafea și ducându-și punga la cap, oftând obosit, închizând ochii pentru o secundă.

- Ce crezi că faci? Îl întreabă Lary, apărând brusc în fața tânărului, iar Jake tresări.

- Cum adică ce fac? Stau, nu vezi? Sau până și asta e interzis? Întreabă castaniul revoltat și abținându-se să nu arunce cu gheața spre bărbat.

- Poți să stai, dar cu picioarele jos, nu pe masă, replică blondul-argintiu, coborându-i picioarele tânărului cu vărful șlapului de casă pe care îl purta, înainte să se așeze lângă el pe canapea.

Jake nu putu să nu observe tricoul simplu de un roz pal și pantalonii gri pe care blondul-argintiu îi purta, in combinație cu șlapii negri care îi dădeau lui Lary un aer ciudat, diferit față de atunci cănd se îmbrăca pentru muncă.Bărbatul își luă laptop-ul în brațe și începu să tasteze ca un maniac sub privirea surprinsă a tânărului de lângă el.

- Nu căsca ochii așa. O să-ți sară din cap, mormăi Lary, iar castaniul se strâmbă drept răspuns.- Mie nu-mi sare nimic, dar ție o să-ți sară ori tastele, ori mâinile. Cine te aleargă așa? Întrebă castaniul, încercând să-și bage capul în ecranul bărbatului, dar se lipi accidental de pieptul acestuia.

Lary îl îndepărtă galant și plictisit, iar Jake își puse la loc punga cu gheață pe cap, lăsându-se cu spatele pe canapea și pufăi supărat.

- Termenul limită mă aleargă. Din cauza mutării și...a ta, n-am avut timp să-mi completez rapoartele cu ultimele cazuri ale clienților, răspunse blondul-argintiu, oftând când se gândi la dezinteresul tânărului.

- Dar tu ce naiba ești pănă la urmă? Că tot nu știu, răspunse Jake sincer, înfiorându-se când gheața începu să i se scurgă pe frunte.

- Avocat, replică bărbatul, oftând zgomotos.

- Wow, se vede că nu prea faci ceea ce -ți place, spuse tănărul.

- Dar tu ce ocupație ai? Întrebă Lary curios, ridicând din sprânceană.

- Pfft, eu lucrez la un atelier auto unde repar mașini de lux. E mai bine decât să stau ca tine sau ca taică-miu închis într-un birou și ștrangulat de o cravată, replică Jake, iar Lary se încruntă.

- De ce? Birourile sunt curate și au aer condiționat. E mai bine decât se te pătezi de ulei și să mori de cald în atelier. În special cu vremea din Nevada, răspunse blondul-argintiu, ca argument la remarca lui Jake de mai devreme.

- Eh , două pete de ulei nu strică. Prefer asta în loc să stau închis între patru pereți și să-mi bag capul în dosare. Pe când acolo, pot să văd și mașini frumoase, dar și fetele care le conduc, spuse castaniul, lingându-și buzele doar gândindu-se la toate întâmplările care au avut loc în atelier.

- Corect, mai bine îți bagi capul între picioarele uneia, răspunse Lary, oftând. De ce nu mă miră? Doar la asta îți e gândul, spuse Lary dezamăgit.

- Nu-i adevărat, mă mai găndesc și la altele, spuse Jake revoltat, voind să-și pună iar piciorul pe măsuță, dar se răzgândi când Lary se uită urăt la el.

- Cum ar fi? Întreabă bărbatul curios, deși nu avea speranțe prea mari.

- Cum ar fi..., la cât de tare îți batea inima. Err.. la când o să te muți de aici, spuse el în cele din urmă.

- Nu prea curând și cât o să stau aici, ai grijă să nu mai provoci niciun dezastru nuclear, altfel te bag cu fața în el, atenționă bărbatul, punând laptopul deschis pe masă, alături de mobil și se ridică să-și ia un pahar cu apă minerală din frigider.

- Asta o să mai vedem noi, șopti Jake doar pentru el însăși și profitând de atenția lui Lary, îi luă telefonul, zâmbind șiret când își dădu seamă că era deja deblocat.

Acesta își scoase propriul telefon, activând funcția de Bluetooth și trimise o poză cu o fată dezbrăcată complet, într-o poziție extrem de explicită, alături de încă una în care apărea el în boxeri foarte umezi și transparenți ce ascundeau o ercție majoră în ei. Castaniul zâmbi când se gândi la reacția bărbatului atunci când o să vadă aceste poze în telefonul său și întrebându-se dacă o să-și dea seama cine e băiatul cu fața decupată. 

 Jake făcu ultimele retușuri și puse telefonul bărbatului înapoi pe măsuță, stând cu punga de gheață pe față ca să-și ascundă ranjetul atunci când Lary se așeză la loc. Blondul-argintiu își luă telefonul, formând un număr și se ridică grăbit de pe canapea. Iar după ce își luă tenișii de la ușă, acesta ieși afară din casă, încă vorbind cu persoana din celălalt capăt al liniei.

- Se pare că are o întâlnire, de e așa grăbit, murmură Jake. Mă întreb cum arată cea cu care se vede...

- Și apoi și-a lăsat boxerii pe chiuveta și "smântână" în duș, povesti Lary, iar o voce izbucni în râs de la celălalt capăt al firului. - Smântână? Ce naiba mai e și....-Oh, te referi la...Hahaha, vai de mine. Puștiul îți dă bătăi de cap, nu glumă.

- Nu e amuzant, Maurice! Mă exasperează! Parcă aș locui în casă cu unul de doi ani, spuse bărbatul, exhalând zgomotos și aproape lovindu-se de un copac.

- Știu, știu. Stai calm, că vin și eu imediat, spuse brunetul înainte să închidă.

Lary se uită confuz la telefon, apoi întoarse capul spre un local recent deschis care servea șerbeturi și trecu repede strada, asigurându-se că nu vine nicio mașină. Bărbatul se așeză la o masă liberă de afară și stând picior peste picior, aștepta nerăbdător, tapând cu degetele pe masă sau uitându-se insistent la ceasul de pe mână.

- Ai întârziat zece minute, spuse bărbatul în cele din urmă, atunci când brunetul veni în spatele lui și voia să-l surprindă.- Ugh, cum ai știut? Întreabă Maurice, proptindu-se pe un scaun. - Ți-am auzit vuietul mașinii și ți-am văzut reflecția în geamul localului, răspunse Lary, stând cu coatele pe masă. Maurice râse scurt și îi făcu cu mâna unui chelner pentru a le lua comanda, știind exact ce ar vrea prietenul său din liceu să comande, iar după ce îi zâmbi galant tânărului, brunetul își întoarse atenția spre Lary.

- Dacă ai terminat cu flirtrul, pot și eu să vorbesc? Întreabă blondul-argintiu.

- Sigur, dragul meu. Dă-i drumul la moară, spuse Maurice. Măcar aici să vorbești, dacă acasă nu spui nimic.

- Acasă țip de mă surzesc singur, comentă Lary, ducându-și mâna la frunte. La birou sunt îngropat în rapoarte, la vechea casă , Gloria abia așteaptă să scape de mine și să fie pronunțat divorțul, iar acolo.....puștiul acela mă omoară cu zile.

- Of, of. Bietul de tine, chiar te compătimesc. Auzi, de ce nu încerci să te împrietenești cu băiatul? Măcar îți rezolvi una din cele 99 de probleme, sugeră Maurice, iar Lary ridică privirea și mijii ochii de uimire.

- Ți-ai pierdut și tu mințile? Cum să mă împrietenesc cu o asemenea....creatură? De fiecare dată când vorbesc frumos cu el, parcă port o conversație cu Bugs Bunny.

- Te face moș? Întreabă Maurice, chiocotind.

- Da! Moș și cu încă câteva alintări pe lângă. Data trecută mi-a spus că ar trebui să nu mă mai îmbrac ca de înmormântare, altfel or să dea vampirii năvală în casă.

- Păi ce-i drept, ai avut o fază goth prin clasa a opta, deci e posibil să aibă dreptate cu vampirii. Poate ar trebui să dormi cu o ghirlandă de usturoi, spuse bărbatul în glumă.

- Nu e amuzant. Eu vin aici să vorbim despre lucruri serioase, iar tu îi ți partea creaturii aceleia.

- Nu țin partea nimănui. Nu o lua și tu personal, îi spuse Maurice, trăgându-și scaunul mai aproape de al blondului-argintiu și îl bătu ușor pe umăr. Hai mai bine să facem un selfie. Așa Gloria o să crape în bucăți, iar tu uiți și de Bugs Bunny Junior, completă brunetul, luând telefonul lui Lary.

Bărbatul oftă, dar îi făcu placul lui Maurice și ținu o expresie cât de cât acceptabilă când brunetul le captură imaginea, zâmbind până la urechi când îl trase pe Lary de după cap.

- Să vedem cum ai ieșit, moșule, spuse Maurice în glumă, iar Lary îl călcă ușor pe picior, făcându-l să tresară și să se lovească cu genunchiul de masă.

- Glumeam, glumeam, se apără Maurice, înainte să verifice cât de bine a ieșit poza. Sau pozele...

Acesta strâmbă din nas când a văzut cum a ieșit ultima poză și intra la galerie pentru a le verifica pe restul. Așa a dat cu ochii de ...surpriză.

- Ce e...asta? Întreabă Lary dezgustat și confuz.

- Tu să-mi spui. Nu știam că ai așa ceva în telefon, replică Maurice privind la poza cu fata goală ce stătea pe burtă , cu fundul bombat la vedere și la poza băiatului cu partea din față expusă, chiar și prin boxerii albi extrem de transparenți.

- Nu am! Jur că nu știu când și de unde au apărut, spuse Lary panicat, voind să le șteargă, dar Maurice îi trase telefonul. - Hm, micuțul Lary are alte fantezii? Interesant! Ia spune, cine e băiatul din poză?

- Habar nu am, poate cineva de la petrecerea aceea stupidă mi-a făcut vreo farsă. Și nu am nicio fantezie, spuse Lary indignat, roșind la față de furie și strângând din pumni.

- Putem afla, aiuritul din poză n-a văzut că i se vede reflectia în oglinda din spatele lui, spuse Maurice, iar blondul-argintiu tresări ca ars, întorcând instinctiv capul spre ecran.

- Poți să-ți dai seama cine e? Și dacă da, îmi spui și mie? Întrebă Maurice, făcând cu ochiul, iar Lary se înfurie și mai tare.

Acesta își băgă capul cu totul în ecran, încercând să deslușească reflecția din imagine și să-și dea seama cine ar fi putut să-i umble în telefon. Bărbatul mai avea puțin și se dădea bătut, până când i se aprinse un beculeț cu detalii și momente , iar imaginea din oglinda din spatele tânărului deveni în sfârșit clară.

- Jake, strigă Lary, ridicându-se în picioare și smulgând telefonul din mâna brunetului ce îl privea confuz, dar și amuzat.

- Unde pleci? Îl întreabă Maurice, deși putea ghici răspunsul.

- Să redisciplinez un tânăr cu coarne în loc de creier, replică Lary, scrâșnind din dinți și porni cu pași apăsați înapoi spre locuință.

- Ai grijă! N-ai voie să-l violezi ca avocat. Altfel îți pierzi licența, strigă Maurice după el, făcându-i cu mâna, sub privirile mirate ale clienților.