CAPITOLUL 3 : Doar o zi obișnuită...
Amsterdam, Olanda
NU IAR PISICA AIA, mormăi tânărul adormit, dându-și câteva fire de păr la o parte și încercând să se ridice din pat, să vadă ce s-a mai spart de data asta. Acesta își luă papucii de sub pat, împleticindu-se până la sursa zgomotului, iar la intrarea în bucătărie dădu peste vechea lui inamică, pisica vecinului, ce îi sparse vaza cu flori și îi mâncase caserola cu lassagna pe care o uitase pe masă noaptea trecută.
Tu! Creatură diabolică! Când pun mâna pe tine...., spuse el, încercând să prindă felina albă, dar acesta îi făcuse iarăși felul, sărindu-i în cap și ieșind pe geam, spre frustrarea tânărului.
Parcă îmi face în ciudă, spuse tânărul, vorbind singur și se așeză pe un scaun, proptindu-și coatele pe genunchi.
Acesta oftă dezămăgit, ridicând caserolă și când văzu că nu mai rămase nimic din ea, o aruncă în coșul de lângă.
Cu pisica asta îmi trebuie un bodyguard special, altfel mă nenorocește. Parcă aș hrăni un căpcăun!
Tânărul căscă larg și apoi se duse spre baie, lepădându-se de tricoul larg în care dormise și după un duș lung și relaxant, aruncă pe el un tricou roșu și o pereche de blugi rupți la genunchi, pregătindu-se pentru încă o zi obositoare și stresantă. Acesta își turnă o cană de cafea fierbinte , se așeză la masa de bucătărie acoperită de o față cu imprimeu floral și își deschise laptopul pentru a-și verifica conturile de social media.
Încă o nuntă, încă o logodnă, mormăi tânărul , căscând. Aștia n-au nimic de făcut în viață decât să plece la vânătoare de inele ? Cum clipesc, cum zboară câte unul la primărie și își schimbă statusul de la "singur" la "căsătorit".
Adoleșcentul voia să lase câteva comentarii, ironizându-i, dar se ridică atunci când auzi soneria de la ușă. Privi de două ori prin gaură, înainte să deschidă , fiind întampinat de o figură matură ce îi zâmbi cu gura până la urechi.
- Milan! Vai, cât ai crescut de când nu te-am văzut. Mama ta avea dreptate, spuse femeia, luându-l pe tânăr în brațe și strângându-i sufletul din el.
- Adică de trei săptămâni, mormăi el. Tușă Betty, când ai venit? Întreabă el cu greutate, încercând să se dezlipească de femeie.
- Aseară, puiule! Și voiam să vin de cum am ajuns, dar soră-mea a insistat să nu plec în toiul nopții.
- Mă mir cum te-a lăsat mama să stai la ea, răspunse tânărul.
- Mă-ta știe că dacă încearcă să scape de mine, o tund cheală și o arunc de pe balcon, replică femeia, iar tânărul clipi des, încercând să-și imagineze scena, dar nu reuși. Și apoi, nu stau mult la ea, fiindcă o să stau mai mult cu noul meu iubit, spuse femeia, dându-și o suviță blondă-roșiatică după ureche, prefăcându-se jenată, dar Milan știa că nu era cazul.
- Ce iubit? Cine te-ar lua pe tine? Întreabă tânărul confuz, luându-l gura pe dinainte, iar femeia îl prinse de părul lung și vopsit blond deschis, trăgându-l în jos până îl făcu pe Milan să strige.
- Auch, auch. Îmi pare rău, spuse tânărul, iar Betty îl trase după ea până în bucătărie, cunoscând deja drumul în apartamentul micuț al blondului deschis.
- Stai să-ți povestesc, rățușcă virgină, spuse femeia, așezându-l pe tânăr pe scaun și stând jos la rândul ei.
- Nu, nu e nevoie, interveni Milan, sperând să nu audă niciun detaliu picant din viața mătușii lui.
- Ba da, e. Tu ești prietenul meu cel mai bun, Pikachu mic, așa că trebuie să-ți spun.
- Alo, femeie! Tu nu ai alți prieteni de vârsta ta? Întreabă blondul deschis, frecându-și moalele capul.
- Pai întocmai. De aia te am pe tine, răspunse ea, scotându-și o țigare din poșetă și făcându-se comodă pe scaun, voia să o aprindă, dar își aminti că lui Milan nu-i place fumul, așa că o aruncă neatinsă în coș.
- Pe mine? Eu nu sunt de vârsta ta, comentă el. Între noi e diferență de treizeci de ani.
- Eh, dar la minte suntem la fel, spuse ea, amuzându-se pe seama nepotului ei, iar tânărul clipi surprins, dar oftă învins.
- Oh, las-o baltă. Stai să-ți aduc o cafea, spuse tânărul, ridicându-se și turnând încă o cană pentru mătușa lui dusă cu pluta.
- În sfârșit, puțină ospitalitate! Strigă ea în urma lui. Acasă la mă-ta a trebuit să-i spun în față, că ea nu s-a simțit să-mi ofere nici un strop de apă, spuse femeia, râzând zgomotos.
- Nu mai râde așa. Se scutură blocul, strigă Milan, făcând aluzie la silueta mătușii lui.
- Eu dacă îi scutur, nu le mai trebuie vibratoare. Deci ies mai ieftin! Glumi femeia, iar Milan pufni în râs.
- Chiar că! Replică el, venind înapoi cu o cană aburindă și un castron cu biscuiți cu ciocolată.
- Oh, ăștia arată bine. Când i-ai copt? Întreabă femeia, luând doi deodată și îndresându-i în gură, ajutându-i să alunece pe gât cu o gură de cafea.
- Ieri, alături de o caserolă de lassagna pe care mi-a mâncat-o pisica aia afurisită, spuse tânărul, amintindu-și și acum privirea felinei și satisfacția din spatele acelor ochi albaștri și mustăților pline de sos.
- E doar o pisicuță. Și iubitul meu are una și e o scumpă în fața lui, dar pe mine pare că mă detestă, spuse Betty, luând încă un biscuite, iar Milan își întinse brațele, căscând larg și căutând după propria cafea uitată.
Acesta se scărpină în cap, luând o gură din lichidul amărui și pufni când își aminti că era în întârziere.
- Femeie nebună, trebuie să plec la școală! Ne vedem după, când ies de la job, spuse tânărul, constatând că era mai târziu decât credea și fugi să-și ia ghiozdanul și cheile de la mașină.
- Încuie tu ușa când pleci, strigă în urma lui, iar mătusa îi făcu cu mâna, ducându-și apoi cana la buze și savurând gustul plăcut, bucurându-se că după atâtea zile avea și ea parte de o cafea bună.
- Soră-mea și iubitul meu ar trebui să învețe cum să prepare cafea de la Milan, spuse femeia, oftând adânc și privind pe geamul din micuța bucătărie la frunzele ce cădeau din pomi pe asfalt, decorându-l precum un tablou.
Ajuns la școală, Milan se pierdu prin marea de studenți ce treceau grăbiți spre clasă, iar el mări pasul, încercând să ajungă înainte să sune clopoțelul. Ocolind fete și băieți, profesori și profesoare , până când ajunse la locul său din bancă, Milan se propti jos, respirând sacadat de parcă tocmai venise de la maraton și așezându-și ghiozdanul la picioare, își scoase telefonul, trimițind un text scurt colegei de bancă. În mai putin de o secundă virtuală, primi și un răspuns, iar pe când se chinuia să-l citească, tresări atunci când cineva îi chiui în ureche.
- Milano! Strigă o fată , înainte să se arunce în brațele lui. Aici sunt, nu te mai chinui să citești, spuse tânăra,iar părul lung de culoare mov închis îl lovi peste față.
Apoi îl lipi pe blondul deschis de pieptul ei proeminent, ce lăsa la vedere un decolteu frumos în formă de V, accentuat de bluza gri pe care o purta.
- Bună Danika, spuse tânărul, încercând să nu se sufoce între sânii fetei și să nu se plângă de greutatea din poală.
- Hai să facem un selfie, spuse tânăra, ridicând telefonul, încercând să captureze momentul în care Milan nu se smucea de sub brațul ei pus strategic peste gâtul lui.
- Poate mai târziu, începe ora, reuși el să spună, împingând-o pe tânără pe scaunul de la perete și respirând ușurat când își simți picioarele lipsite de greutate.
- Chiar, ce oră avem acum? Întrebă tânără, fără să acorde atenție cu adevărat, făcând botic în fața camerei și prostindu-se în voie.
- Avem oră la materia " pune telefonul jos", răspunse profesorul de matematică care tocmai intrase, înainte ca Milan să apuce, iar tânăra îl privi pentru o clipă și după își băgă mobilul în geantă.
- Acum sigur o să ne bată la cap cu noua lui carte de algerbă, spuse Danika în șoaptă, iar Milan îi făcu semn să tacă.
- Shh, altfel iar ajungem în detenție. Știi că pe noi doi nu ne place, șopti blondul.
- Oh, da. Și nu vreau să pierd timpul azi, spuse tânăra, ascuțindu-și unghiile de genunchiul descoperit al lui Milan. Vreau să merg diseară la bowling, continuă ea. Vii și tu?
- Aș vrea, dar e mătușă -mea la mine și nu pot. Poate mâine seară, replică blondul, gândindu-se la ce o face femeia singură în apartament.
Sper doar să nu caute sub pat... Altfel, de la școală ajung direct la psiholog.
- Deci nu ne-am ales cu detenție, doar cu un proiect suplimentar despre rolul matematicii în protecția mediului, spuse Milan, privind mirat la cum s-ar îmbina cele două, încercând să-și imagineze cum ar calcula un gunoier traiectoria unei conserve până în coș.
- Yup, dar e bine și așa. Am o vară care a primit aceiași temă, deci putem copia totul de la ea, spuse Danika, țuguindu-și buzele în jurul unui pai, încercând să stoarcă și ultima picătură din cutia cu suc de coacăze.
- Perfect, spuse Milan, luând-o pe tânără de mână și trăgând-o de lângă geamul magazinului unde își aranja bluza gri, asigurându-se că lasă la vedere cât mai mult decolteu.
- Hai, regina frumuseții. Ne începe tura la cinema, spuse blondul, iar movalia închisă strâmbă din nas la gândul că trebuie iar să muncească, când ea abia aștepta să meargă la bowling.
Cei doi au trecut strada, intrând cu rapiditate în cinema-ul intitulat "The Groovies", trecând val vârtej pe lângă Dave, amețindu-l suficient cât să-și țină ochelarii. Cum au intrat în camera de schimb, cei doi au îmbrăcat uniformele de muncă, alături de o pereche de șăpci pe care le purtau din plăcere și accesoriu propriu, pregătindu-se de tura de astă-seară care, spre norocul lor, era destul de scurtă din cauza schimbărilor de program. Iar bietul bărbat era surprins de cât de repede reușeau să se schimbe ei doi, doar ca să plece acasă.
- Ce noroc cu Dave și noul lui proiect, altfel muream aici, spuse Danika la o oră și jumătate în tură, înmânând o cutie de popcorn unui client și punându-i restul pe tejghea.
- Cred și eu, spuse Milan, curățându-se de sucul pe care un bărbat intoxicat i l-a vărsat pe piept, încercând să nu facă o criză de nervi și să-i arunce bătrânului ceva în cap.
- Mergi la baie, te acopăr eu aici, spuse tânăra, iar blondul îi mulțumi din priviri, înainte să treacă val vârtej spre baie, sperând ca odată cu petele să-și spele și nervii în scurgere.
Răbdare, Milan. Doar câteva ore și apoi mergi acasă. N-o pot lăsa pe Danika singură cu clienții mereu.
Întors înapoi, Milan își reluă munca la tejghea, de data asta ferindu-se de persoane neîndemânatice sau împleticite și stând departe de sucuri după ce le înmână clienților.
- Abia aștept să se termine seara asta, spuse Danika, lăsându-se cu capul pe umărul lui Milan atunci când ghișeul se golise, iar blondul dădu afirmativ din cap, mângâind-o pe movalie pe mână.
- Dacă tot avem o pauză aici, ce spui să mergem în baie? Sugeră blondul, iar tânăra își ascunse fața în scobitura gâtului său.
Acesta o luă de mână și o trase după el într-una din cabine, încuind ușa și după ce trânti capacul de toaletă , se așeză pe el, iar tânăra se urcă în brațele lui, cu picioarele de o parte și de alta a bazinului.
- Dar să fie scurt, fiindcă mă văd cu Derek diseară și nu vreau să-și dea seama, murmură Danika, sărutându-l jucăuș pe blond pe buze, apoi coborî cu săruturile tot mai jos, în ritm fugitiv, grăbindu-se să deschidă poarta spre comoara interzisă.
Movalia îi sărută grăbit abdomenul, sărind peste orice pregătire și îi desfăcu șlițul tânărului, scoțându-i jucăria din pantaloni. Tânără își linse buzele seductiv, înainte să sărute cu blândețe capul instrumentului, sugând deasupra, iar blondul se înfioră, prinzând-o pe tânără de unul din sâni, mângâindu-l prin materialul uniformei. Danika se aplecă mai mult, lăsându-se cu gura până când aproape toată jucăria tânărului îi intrase, sugând cu poftă, cu mișcări de sus în jos, in timp ce cu o mână se juca cu testiculele blondului, iar acesta o prinse de păr, strângând ușor. Milan își lăsă capul pe spate din cauza vibrațiilor ce îi traversau corpul, închizând ochii când senzațiile îl copleșeau. Fata se agăță de părul lung al blondului, trăgând de câteva fire, pe când limba îi dansa în jurul instrumentului fierbinte. Milan începu să gâfâie audibil, iar vederea i se încețosă treptat din cauza plăcerii. Danika luă gura de pe jucăria tânărului, trecându-și fugitiv limba peste vârful umed, înainte să se ridice în picioare și să-și dea jos blugii și lenjeria, aruncându-i într-un colț.
Aceasta se așeză în poala tânărului, sărutându-l scurt pe buze, iar blondul îi ridcă tricoul de uniformă, lăsând la vedere sânii fără sutien și cu sfârcurile întărite. Movalia îi poziționă jucăria la întrarea ei, lăsându-se în jos pe ea, mușcându-și buza și lăsându-și capul pe spate din cauza senzațiilor în urma penetrării. Milan zâmbi, prinzându-i unul din sfârcuri cu dinții, înainte să-l sugă și să-l lingă ca pe o delicatesă, iar movalia îl prinse de gât, lipindu-l și mai mult de pieptul ei. Tânăra începu să se miște în sus și în jos, căutându-și singură punctul G, când Milan o prinse de șolduri, penetrând-o ușor brutal, știind exact unde era cel mai dulce loc al movaliei. Tânărul zâmbi când aceasta se topi în brațele lui din cauza senzațiilor, iar tremuratul ei îi trimitea fiori până în cele mai adânci locuri. Fiori de neuitat ale două trupuri care ardeau din dorința de-ași găsi partenerul...
După partida scurtă din baie, cei doi s-au întors la locurile lor, ocupându-se de clienți energici și dornici să vadă filme sau de persoane care nu voiau decât să-i scoată din sărite. Atât de mult, încât Milan își dorea să fie răpit de un extraterestru, în loc să-și piardă timpul cu ei, iar tura asta părea că nu se mai termină odată, spre frustrarea ambelor părți.
- Așa servești tu popcornul? Parcă ți-ai topit părul în loc de unt, strigă un bărbat brunet plin de tatuaje, aruncând cu floricele în tânăr și plecând val vârtej.
Milan se abținu să nu înjure și oftă resemnat, curtățând mizeria de pe jos, iar Danika nu putea decât să-l compătimească, având și ea propria listă neagră. Blondul simțea că o ia razna și era cât pe ce să izbucnească, când a intrat Dave pe ușă.
- Voi doi ce mai căutați aici? Valea acasă, vi s-a terminat tura, spuse bărbatul cu părul castaniu deschis și forme rotunde, zâmbind galeș, în timp ce își aranja ecusonul ca să se poată ocupa de noii obsedați de filme ce trebuiau hrăniți.
Blondul și movalia au făcut un schimb de priviri, înainte ca Milan să pună mătura la loc și să meargă să se schimbe de uniforme. Asta într-un ritm record, fiindcă tinerii au ieșit pe ușa cinema-ului înainte ca Dave să ajungă la casă, iar bărbatul îi privea uimit și amuzat în același timp.
Danika și Milan s-au despărțit la ieșirea din cinema, cu tânăra mergând la întâlnire și blondul înapoi acasă la mătușa lui care , încă spera el, să nu-i fi găsit teancul de reviste de sub pat.
Altfel ajung direct la clinica din Zurich!
Tânărul conduse cu grijă pe străzile aglomerate, iar când a reușit să parcheze, i-au trebuit câteva secunde bune de stat în mașină până să se decidă dacă vrea să intre sau nu. Acesta dădu cu un ban găsit in buzunare, ca să-l ajute să se hotărască. Cap pentru - nu vreau să merg acasă la nebuna aia și pajură pentru - e mai bine să intru, să văd in ce stare e garsoniera. Când îi pică pajura direct pe genunchi, Milan lăsă un oftat învins, pufăind și ieșind val vârtej din mașină, aproape alergând până înauntru, ca să nu se gândească de două ori.
Nu de alta, dar nu cred că Dani m-ar primi la noapte, dacă e cu Derek.
Acesta urcă scările până la etajul al doilea, intrând tiptil pe ușă și verificând în toate direcțile, înainte să sară în sus de spaimă.
- Salut,pui! Strigă mătușa tânărului, luându-l prin surprindere.
- Salut pe naiba. Era să fac infarct, spuse el, ținându-se cu mâna de inima, întrând înauntru și mergând direct la bucătărie, mai precis spre frigider.
- Ce avem de mâncare? Ai gătit sau ai mai lăsat ceva în frigider și pentru mine? Întreabă el, băgându-se cu capul între rafturi, sperând să găsească ceva bun și nedescoperit încă de mătușa lui.
- Am făcut salată de vinete, spuse ea mândră, iar Milan își scoase repede capul din frigider.
- Yum! Pune-mi și mie, mor de foame, spuse tânărul, trântindu-se pe scaun și asteptând cuminte, cu mâinile împreunate.
- Haha, dar știu că ești flămând, râse femeia. Imediat îți pun, până atunci încearcă să nu salivezi pe masă, glumi ea.
- Nu promit nimic, n-am mâncat prea mult azi și sunt lihnit. Și să nu uiți de roșii, tuși, spuse el pe un ton mieros.
- "Tuși"? Măi, măi. Ce se schimbă lumea la mâncare, râse ea cu poftă. Ia și mănâncă, spuse ea, venind cu un bol de salată, pâine feliată și un castron cu roșii tăiate.
Milan miji ochii de uimire și începu să înfulece, fără să-i mai pese de maniere sau de mizerie. Femeia începu să râda amuzată, trântindu-se pe scaun și scoțându-și telefonul din buzunar, tastând cu rapiditate, zâmbind cu gura până la urechi când telefonul vibră cu răspunsuri.
- Cu cine vorbești? Întreabă Milan cu gura plină, ștergându-se pe buze cu dosul palmei, înainte să ia încă o lingură.
- Cu iubițelul, spuse Betty, dându-și câteva fire blonde și degradate după ureche, iar Milan aproape că se înecă, tușind violent și aplecându-se după paharul cu apă.
- Eww, replică el, când se opri din tușit și mâncarea îi alunecă iar pe unde trebuia.
Femeia dădu din cap dezaprobator, rotindu-și ochii ca o marionetă stricată, înainte să se întoarcă cu capul în telefon, tastând în continuare și zâmbind de câte ori auzea tonul dragostei vibrând.
Bạn đang đọc truyện trên: AzTruyen.Top