Carson City, Nevada. 

Zgomotul unui blender se auzi dis-de -dimineață, iar Jake își puse o pernă pe față, țipând înăbușit în ea.

- WHAT THE FUCK? Țipă acesta, ridicându-se din pat și luând cearșafurile după el, ieșind val vârtej din cameră.

- Pe cine moartea trabucelor găurești de dimineață, de-ți trebe burghiul? Strigă Jake, venind în bucătărie cu o pereche de cearcăne la ochi și cearșafurile înfășurate după talie și picioare, în care adormise după petrecerea anulată de Lary.

- Bună dimineața și ție, Jake, spuse Lary pe un ton sarcastic, indicând lipsa de maniere. Nu găuresc pe nimeni și acesta e un blender, folosit la dezintegrarea fructelor și legumelor și a le transforma în piureuri, spuse bărbatul, turnându-și un pahar din smoothie-ul verde proaspăt făcut, luând o gură sănătoasă, spre dezgustul tânărului din fața sa.

- Tu câți ani ai de bei așa ceva? Cinzeci? Întreabă Jake, mirat de alegerile colegului său de locuință.

- Nu, am treizeci și cinci, dar toată lumea îmi spune că arăt de douăzeci și sapte, replică bărbatul, uitându-se la ceasul de mână și își luă cheile de la mașină.

- Douăș' șapte de vaci, poate. La mutră mai puțin de patruzeci și doi nu ți-aș da, dar la cum vorbești și te porți, zici că ești bunica-miu de șaptezeci. Nici el nu s-ar scula la șapte dimineața, mai ales după un chef, spuse Jake total dezamăgit.

- În ce familie ai crescut tu? Întreabă Lary. Nu, stai! Mai bine nu-mi spune!

- În una în care lumea doarme la ora asta, replică Jake căscând fără filtru și întinzându-și brațele în aer, iar cearșaful pică jos de tot, lăsând la vedere splendoarea dimineții.

- Vrei să te îmbraci? Nu umbla gol prin casă, spuse bărbatul, acoperindu-și ochii cu mâna și se întoarse cu spatele. Mi se duce pofta de mâncare când te văd!

- De ce? Întreabă Jake, dând din umeri. Că doar nu bate vântu'! Oricum dimineața mănânci ouă și cârnați. Atât că ale mele-s nefăcute, comentă tânărul, urcându-se cu fundul pe blat și mirosi smoothie-ul lui Lary, apoi strâmbă din nas și apucă un baton de ciocolată din castronul de lângă.

Lary se întoarse și îl privi dezgustat și terifiat, strâmbându-se ca și cum ar avea o toaletă stricată în față.

- Eww! Ai contaminat bucătăria! Dă-te jos de lângă mâncare, strigă Lary, căutând în jurul lui după o sticlă de dezinfectant...sau clor pe care putea să-i toarne lui Jake pe gât.

- Cu ce? Și-n plus, batonul era ambalat, spuse Jake, mestecând și scărpinându-se cu cealaltă mână între vișini.

- Ce e în neregulă cu tine, copile? Strigă Lary, văzându-i gestul.

Bărbatul se aplecase și scoase o sticlă de dezinfectant, începând să dea cu el peste, inclusiv pe Jake, stropindu-l până pe piciore.

- Ce naiba faci? Ai înnebunit? Stai locului cu ăla, se apără tânărul, închizând ochii și tușind când un strop i-a intrat în gură.

- O să dezinfectez tot ce îmi iese în cale, spuse bărbatul, pulverizând în continuare.

- Ești dus cu pluta, să mor de nu, spuse Jake, tușind și dându-se jos de pe blat, luând-o în pas alert spre camera lui.

Tipul nu e sănătos la cap, spuse tânărul cu voce tare, trântindu-se în pat pe burtă.

Să dea el cu spray în toată casa pentru că m-am pus cu fundul pe blat, mormăi Jake, închizând ochii.

- Și adună-ți lucrurile de pe jos, strigă Lary, intrând în camera tânărului și aruncându-i cearșafurile în cap. Sunt ude leoarcă, ce-ai făcut cu ele? Întreabă bărbatul.

- N-am avut cu ce-mi șterg scula după folosire, spuse Jake de sub cearșaf, ridicându-se în genunchi cu fundul la vedere, spre oroarea celuilalt bărbat, care ieși val vârtej din încăpere.

- Măcar spală-le și tu, strigă Lary de pe hol.

- N-am chef, mama. Că tot se umplu la loc! Strigă Jake înapoi.

În ritmul ăsta, surzesc naibii vecinii din cauza noastră, spuse Jake cu voce tare, scărpinându-se în cap și scoase un fir de păr șaten deschis de sub unghie, ștergându-l de așternuturi, tresărind când auzi ușa de la casă trântită zgomotos.

Lary oftă și își luă cheile, intrand în mașină și după ce se asigură, porni din loc, sperând ca imaginea cu Jake să-i iese din cap. 

Băiatul ăsta are nevoie de consiliere serioasă. Dacă era copilul meu, îl băgam cu capul în mașina de spălat, își spuse bărbatul în mașină, oprind la semafor și pornind muzica de la radio, unde nu se auzeau decât cântece mainstream.

Cine naiba e Astrid S și de ce cântă despre primul iubit? Se întrebă Lary, așteptând să se facă verde la semafor și să ajungă o dată la muncă. Deja întârziase zece minute din cauza colegului său de locuință.

Bărbatul oftă ușurat când ajunse în parcare, ieșind repede din mașină și grăbindu-și drumul spre lift. În spatele lui apăru colegul și prietenul lui, bătându-l pe umăr și zâmbind până la urechi.

- Bună dimineața, Lars. Ce faci? Întreabă bărbatul, trăgând cu eleganță de costumul albastru închis pe care îl purta.

- Bună dimineața, Maurice! Nu prea bine, n-am putut să dorm azi noapte, relată blondul-argintiu, trăgându-și sevieta cu ultimele puteri, intrand în lift.

- De ce? S-a întamplat ceva? Întreabă Maurice, apăsând butonul din lift și uitându-se cu atenție la bărbatul de lângă.

- Păi...m-am mutat într-o casă închiriată și acolo m-am ales cu un tânăr pe cap căruia îi place să petreacă, povesti bărbatul, iar Maurice pufni în râs.

- Bărbate, ești culmea! Așa sunt toți tinerii. Tu nu ai fost la fel pe vremea lor? Serios, tu arăți tânăr, dar ți se cunoaște vârsta după personalitate. Și eu care m-am speriat că s-a întamplat ceva grav, continuă brunetul , râzând cu poftă.

- Am fost și eu la vârsta lui, dar nu mă puneam cu fundul gol pe blatul de la bucătărie, replică Lary, iar Maurice îl luă de după umeri, scuturându-i figura înaltă, dar mai firavă decât a lui.

- Eh, acum și tu. Lasă-i copilului timp până se obișnuiește cu tine. Gândește-te că ai un fiu de vârsta lui și trebuie să interacționezi cu el, sugeră brunetul, înainte ca liftul să se deschidă.

- Cu un fiu ca el, nu-mi mai trebuie călău. Mă duc și mă decapitez singur, murmură Lary, făcându-și prietenul să râdă.

- Da, da. Acum lăsând colegul la o parte, cum merg lucrurile cu Gloria? Întrebă Maurice, iar expresia se schimbă într-una serioasă.

- Nu prea bine. Procesul o să înceapă curând și încă nu am obținut aprobarea pentru testul pe care l-am cerut.

- Îmi pare rău să aud. Dar vorbește cu judecătorul, poate ține cont de poziția ta la firma de avocatură.

- Să sperăm că ține. Altfel Gloria o să mă jupoaie de viu, murmură bărbatul cu o urmă de tristețe în glas, iar un tunet se făcuse auzit pe fundal, dând startul unei ploi de vară. 

O ploaie care spălă regrete...