Avea un comportament rău famat şi se părea că şi în această seară se plimba cu trupul, parcă târându-se, prin cartierul acela periculos. Ţigara o avea între buze şi trăgea destul de des din ea, lăsând fumul să îi sufoce plămâni. Voia să se aburească, să pice lată la pământ şi să creadă că a fost împuşcată. Filmele de acţiune nu au dus-o într-un loc prea fericit. Acum o oră a bătut-o pe sora ei şi nici nu a încercat să o pirvească în ochi, măcar să fie sigură că mai respiră. Dar "căţeaua" aceea, aşa cum o numea, nu murea atât de repede. Ironic, era că de genul acesta de oameni cu greu puteai săîi scoţi din viaţa ta, iar ea se afla în mai mari poziţii decât a ei soră cu facultate. 

Luminii oraşului o ameţeau, o stare de euforie o cuprinsă. Mergea legănat, precum o raţă, lumea o privea cu nişte ochi iscoditori, însă ea închidea ca întotdeauna cortina, ca nu cumva să fie atacadă de o minte lucidă. Era beată, alcoolul o dărâmase într-un final la pământ aşa cum îşi dorise. Zilele din trecut nu se vor mai ridica să o ajute. Erau simple sclipiri, ruine prăfuite care zac într-un trup de copil rătăcitor.