Afară ploua de două zile, în casă aburi puseseră stăpânire pe dormitor, unde două siluete se conturau în mişcări frenetice, înduioşate de emoţii pline de dorinţe ascunse. Cu patos se mângâiau, fiind atât de conştienţi de crima pe care o comiteau. Trupuri sculptate în haosul erotic al unor imaginaţii bolnave. Inocenţa se prelingea în jos, smoala întunecată a indiferenţei acoperind ultimele rămăşiţe din deminitatea pe care  aveau. Câte gemete înfundate, ce mişcări nebune, ce şoapte perverse. Toate se contractau la unison. Cerul plângea, căci ştia cât de greu are să le fie celor cufundaţi în griji şi nesiguranţă.

Prihăniţi de iluzii deşarte îşi pierdeau sclipirea din ochi. Diavolul le-a furat sufletele. Ţigările şedeau într-o scrumieră înflorată. Tânărul privea ploaia, iar fata îşi relaxa trupul extenuat în pat. Aşteptau, aşteptau ca inimile lor să preia forma iniţială...