Un gând morbid părea a se aşterne şi lanţurile atârnau grele pe lângă al său corp. Pierdut în stele, căuta cu privirea luna, spera ca măcar o rază să-l ghideze. Era departe de casă, departe de prieteni, departe de petrecere. Nu voia să îşi întoarcă capul, neoanele şi luminiţele multicolore ale vilei îl îmbolnăveau. Îşi simţea stomacul cum se strânge treptat, o durere înţepătoare străbătându-l precum un şoc electric. Făcea paşi din ce în ce mai mărunţi, căuta luna, însă nu prea avea noroc în seara aceasta. 

Ochii îi jucau feste, nu voiau să stea ochiţi doar pe o cărare imaginară, delimitată de o minte destul de îngustă. Simţea cum întreaga vlagă se risipeşte şi devine moale şi se prăbuşeşte. Îşi aduce aminte că doar fumase puţin şi băuse două pahare de whisky... Apoi negura îi înceţoşă raţiunea, simţurile.