El s-a întors înapoi spre mine. "Ascultarea  poate fi învățată."

Am râs , încet pentru că nu sunt în totalitate sigur dacă găsesc totul amuzant sau nu. "Serios tipule , nu sunt interesat de astfel de lucruri . Nici măcar nu sunt în...știi tu."

El și-a arcuit o sprânceană."În..."

Mă înșel? Cumva tot ce spune acest bărbat sună ...nu platonic. Felul în care o spune , vocea...Nu, sunt destul de sigur că știu unde vrea să ajungă."Știi tu, sunt.. mai mult în a fi top. Și îmi place vanilla în orice caz-"

E o sclipire de umor în ochii săi în timp ce și-a întors capul  înainte să vorbească cu încredere deplină. "Nu întreb. Soarta ta a fost decisă pentru tine. Dorințele tale nu contează."

M-am holbat la el, jumătate înghețat în surpriză iar jumătate în confuzie . "Eu-Ce?"

El a oftat , dar sunetul venind de la el sună ca un mârâit.

El s-a așezat lângă mine pe canapea și m-am îndepărtat încet de el pentru că nu contează cât de imposibil de sexy este acest bărbat , e de asemenea și al naibii de intimidant. Are ceva de a face cu încredera  confidence cu care vorbește fiecare cuvânt , sau faptul că e Moartea cu Coasa.

"Ai fost născut cu cealaltă jumătate a sufletului meu, și tu ai tot o jumătate de suflet. Moartea ta este nedeterminată  pentru că nu vei muri până eu nu voi înceta să exist iar o nouă Moarte e născută pentru a mă înlocui. Tu exiști pentru a mă servi. Eu sunt stăpânul tău."

Eu sunt stăpânul tău.

Cuvintele îmi sună în cap și am simțit ceva  deblocându-se în interiorul meu care mă face să mă simt agitat și prins. O parte din mine vrea să se apropie iar altă parte vrea să alerge și să ardă totul în spatele meu , o emoție dramatică de anxietate pe care nu-mi amintesc să o fi simțit înainte.

Mi-am ridicat mâinile. "Așteaptă."Am luat o respirație adâncă."Explică...totul. Am nevoie de context pentru tot ce ai spus."

"Îngerii au fost născuți ori fără suflet sau o jumătate de suflet iar cei sortiți lor , cei născuți pentru a-i servi și a fi pentru ei sunt născuți cu cealaltă jumătate a sufletului lor sau cu întreg sufletul."

Doar m-am holbat la el.

Nu sunt lent. Înțeleg  ce spune. Spune că am fost născut cu cealaltă jumătate a sufletului său și prin urmare trebuie să îl servesc pentru un anumit motiv.

Să servesc Moartea?

Nici măcar nu am cuvintele în mintea mea pentru a răspunde la acest lucru. E atât de absurd încât pot răspunde  doar cu- Slabe șanse.

Am pufăit. "Scuze prietene. Cred că voi sări peste acest efort."

El s-a holbat la mine surprins. "Ce?"

Mi-am mișcat mâinile . "Mă refer, am un loc de muncă și prieteni și toate cele , chiar nu am timp să fiu sclavul tău sau ceva. Scuze pentru asta. Nu sunt prea sigur că vreau să fiu în jurul oamenilor în descompunere oricum."

El și-a îngustat  ochii  și am văzut ceva întunecat apărând în privirea sa.

"Deja ești atras de ei. Cum crezi că m-ai găsit în beznă în mijlocul unui cimitir? Ce făceai, culegeai margarete?"

Mi-am scuturat capul încet. "Eram beat. Am mers acolo pentru că eram beat și... nu știu, eram la colindat."

El a râs un râset   sarcastic. "Nu am văzut nici un prieten. Doar dacă nu te referi la corpul în descompunereal lui Prewett. Erai singur , singura persoană pe care să o găsești în cimitir , sau în orice caz singura persoană care a rămas. Și când mi-ai văzut forma   în distanță, ai alergat, te-ai ascuns? Măcar te-ai îndepărtat?"

M-am simțit înghițindu-mi limba în timp ce vorbește pentru că știu că spune adevărul. Am gravitat spre el . Dar...asta poate fi mereu explicat de curiozitatea mea bețivă! Am fost mereu ciudat când sunt beat.

Din felul în care mă privește pot spune exact ce gândește, că încerc să găsesc un motiv  oricât de mult pot. Ochii săi întunecați mă examinează și a continuat. "Poți fugi de asta dar mereu te vei găsi în calea morții. Va fi mai ușor să te supui."

M-am uitat urât la el. "Cum ar fi să mă lași pe mine să fac ce vreau eu , iar tu ce vrei. Îmi pare rău că locul tău de muncă e nașpa și al meu nu."

L-am văzut încordându-se . "Ai nevoie să înveți câteva maniere."

Simt  furie fierbând în interiorul său care mă face neliniștit  dar mă face și nervos. Chiar încep să devin iritat. De ce sunt iritat? Nu am nici o idee. Asta e aproape o nouă experiență pentru mine . Sunt investit emoțional în această interacțiune pentru un motiv anume.

Ce e asta? În mod normal sunt cel logic , cel care încearcă să rezolve orice argument pentru că sunt total imparțial. Brusc e ca și cum mi-ar păsa. De ce îmi pasă?

"Tu ai nevoie să înveți câteva maniere , normal oamenii ar întreba înainte să apară pe acoperișul cuiva,"Am argumentat. "Și apropo, îmi datorezi o țigară."

"Nu vei mai fuma de acum în colo ,"El m-a informat. "Să te vindeci de la răul  pe  care ți-l faci singur va fi neplăcut. Desigur , vei învăța asta pe cont propriu."

M-am simțit înroșindu-mă. "Nu încerca să-mi spui ce să fac tipule."

El s-a uitat la mine , neplăcere  pe fața sa , în timp ce încet își dă jos pelerina. Poartă o bluză pe gât subțire și neagră pe dedesubt , pare  mătăsoasă , și o pereche de pantaloni negri. Cureaua are un mic craniu complex   atașată de ea  învelită în argint .

El și-a pus pelerina  pe brațul canapelei.

"Stai jos."El mi-a ordonat.

Mi-am încruntat ochii. "Simt că nu mă asculți."

El și-a îngustat ochii ,"Te ascult , dar te ignor,"Bărbatul a răspuns în timp ce testează o pernă a canapelei care era așezată lângă el între degete înainte să o arunce  pe podea sub el. "Îngenunchează"El a ordonat, vocea sa joasă.

Nu am gândit , nu am  fost în stare , vocea a sunat în mintea mea și doar am căzut în genunchi imediat. Genunchii au lovit perna în locul podelei și brusc  aici sunt , în genunchi în fața sa, practic între picioarele sale.

Respirația mi-a scăpat pe gât sub forma unui gâfâit surprins. E ca și cum  blocajul  mental din mintea mea  a fost convins că asta e imposibil , a fost ridicat. Felul în care  m-am supus fără să mă gândesc , un fior a traversat prin mine știind că are puterea să facă asta.

"La naiba,"Am exclamat.

Poate că nu ar fi trebuit să mă surprindă. Poate e faptul că nu mi-am asumat că bărbatul care își spune Death are mai multă putere decât un om obișnuit.

E un mic zâmbet pe buzele sale , unul pe care ochii săi l-au urmat scurt. "Am fost creați din aceeași respirație ...nu-mi pot imagina cu adevărat dar nu pot spune că sunt nefericit. S-ar putea să fiu la fel de surprins ca și tine..."

El și-a întins mâna. Am tresărit.

El doar s-a întins în continuare . Un deget lung și elegant atingându-mi gâtul, de la mărul lui Adam până în sus spre bărbie. Unghiile sale sunt lungi , mereu au fost atât de lungi? E o scânteie de excitare  înăuntrul meu în timp ce le simt atingându-mi delicat pielea , unghii lungi și frumoase care cumva se simt atât de ascuțite încât se simt ca niște cuțite. Sunt sigur că ar fi trebuit să îmi fie teamă.

Capul mi s-a dat mai pe spate în timp ce s-a mișcat , înghițind agitat  în timp ce degetul său lasă în urmă  o dâră de piele sensibilă , corpul meu tremurând în ciuda  încercării de a rămână nemișcat. "Da..."El a murmurat. "Nu eram sigur ce să cred despre tine . ...dar crede-mă că sunt încântat.."El a zâmbit, dinți albi arătându-se în timp ce zâmbește. Gene groase întâlnindu-se în colțul ochilor în timp ce îi îngustează , o fâșie de roșu fiind vizibilă  , culoarea sângelui de-oxigenat.

Nu pot spune dacă îmi îmaginez asta sau dacă am dreptate în a spune că acest demon periculos de atrăgător din fața mea face aluzie la altceva. 

E imposibil... Nu sunt așa. Asta nu e tipul meu măcar...eu.. Cum naiba mă potrivesc în situația asta? Sunt înalt , sau cel puțin peste înălțimea obișnuită , relativ în formă și... e greu să exprim unde ajung aici.... dar nu te gândești la tipul meu când te gândești la astfel de situații. Sau eu nu gândesc. Cineva mai drăguț, cu buze pline ...mai slab. Păr castaniu scurt , creț și suficient de lung încât să îl poți trage înainte ca mâinile să treacă prin el. 

Ah, la naiba. Mă gândesc la Zack.

Și nu e adevărat? Dacă mi-aș imagina această scenă din nou aș putea foarte ușor să mă înlocuiesc și să îl văd aici , stând în genunchi  în fața Morții  , de bună voie  în mintea mea .... am simțit sentimentul de furie strângându-mi pieptul înainte ca fețele din mintea mea  dispară  pentru a mă uita la acea furie șocat și îngrozit.

Am înghițit. Nu contează ce fel de cocktail de emoții sunt amestecate în interiorul meu. E un mod în care se fac lucrurile  și forțându-mă să îngenunchez la picioarele sale după ce a intrat cu forța în apartamenul meu nu e nici una din ele.

Salvându-te de la a cădea de pe acoperiș și a intra cu forța.

Vocea mea interioară a oferit.

Ah , taci ,"Am răspuns înapoi. El ar fi putut la fel de ușor să inventeze asta și-"

"Nu am făcut-o"El a răspuns.

M-am uitat în sus surprins.

La naiba. Îmi poate citi mintea.

"Nu pot, "El a răspuns , mâna sa înfășurându-se încet în spatele  capului meu , trecând prin părul meu abia tuns.

"Ei bine nu am spus asta cu voce tare,"M-am uitat urât la el.

"Nu,"El a încuviințat."Nu ai făcut-o,"Cu un zâmber rece el m-a examinat atent. "Mi-ai spus asta...în capul tău."

Am înghițit. Deci aparent pot vorbi telepatic cu el acum. Vreau să îl pocnesc pentru că aruncă toate astea spre mine dintr-o dată.  E prea mult , e mult prea mult pentru mine . Am nevoie de cel puțin cinci sesiuni cu un  psiholog  între toate lucrurile pe care le  dezvăluie.

"Nu ți-am spus nimic,"Am scuipat.

"El a zâmbit,"Dacă dorești să vorbești cu mine încet, poți. E simplu."

Trebuie doar să fii conștient de ele.

Am sărit. Vocea sa e brusc mult mai aproape decât înainte. M-am uitat în sus la el cu ochi largi, frecându-mi urechile ca și cum ar schimba într-un fel ceea ce tocmai am auzit.

Concentrează-te pe mine. Orice gândești și stă în fața minții tale  va fi împărțit cu mine.

Am înghițit. "Ei bine, clar nu am avut nici o problemă cu a practica acel truc magic..."

El a zâmbit, dar arată  extrem de întunecat , ca și cum dinții săi arată mai ascuțiti de data asta.  "Ai vrea să înveți să o controlezi totuși."

Strânsoarea sa s-a întărit în părul din spatele capului meu , nu suficient de lung încât să îl apuce  totuși felul în care îmi ține capul mă face să mă simt ca și cum mă trage de păr într-un fel.

M-am dat pe spate și m-am uitat la el surprins.

"Cine e băiatul pe care ți l-ai imaginat?"El a spus cu un ton scăzut , periculos și nemulțumit. "Buzele lui , mâna ta în părul lui... Pe care ți l-ai imaginat în timp ce îngenunchezi pe podea în fața mea."

---