Timpul a trecut. 

Timpul a trecut constant încă din noaptea în care s-au despărțit, dar cuvintele lui de despărțire îi rămăseseră ca un ecou în ureche.

'Ai grijă de tine.'

Din plictiseală, bărbatul i-a spus rămas bun. A fost un adio atât de egoist și romantic.

După despărțire, ea avea să petreacă zile, poate chiar luni, gândindu-se la trecutul lor.

Mergea singură prin memoriile pe care le-au creat împreună. În realitate, din păcate, nu putea scăpa din această rutină monotonă. A fost ocupată toată ziua iar noaptea nu a putut să doarmă din cauza memoriei celor 5 ani și separarea de fostul ei iubit care îi făceau viața și mai dificilă.

'Sunt nebună, acest sentiment nebun.'

Era agitată când ajunsese lângă o clădire, cărând o geantă plină. Când intrase în studio programul era deja început.

"Bună ziua."

"Da, bună ziua."

După ce a salutat toți membrii personalului, femeia s-a așezat la masa din studio cu o ceașcă de cafea.

Ea e un reporter iar azi are un interviu cu un idol ce revenise cu o piesă nouă. (comeback)

'Ai un chestionar aici... un magnetofon... aici... lipsește ceva?'

Începutul zilei era destul de bun pentru femeia ce pregătea masa pentru interviu.

"Vă mulțumesc de ajutor."

Programul se sfârșise. Celebritatea principală a interviului dăduse mâna cu tot personalul. Avea să fie rândul ei curând.

"Bună ziua. M-am bucurat de show. Apreciez faptul că îmi dați voie să vă iau acest interviu." 

"Da, desigur." Zâmbi acesta radiant.

"Ar trebui să începem?"

Ea și-a pornit laptop-ul și magnetofonul începând să pună întrebări cu calm. Idolul, care lansa un nou album, avea toate răspunsurile gata pentru interviu. Ea a observat că el era într-adevăr plin de iubire și pasiune pentru munca sa creativă. După ce au vorbit despre album, ea a schimbat subiectul întrebându-l despre viața sa în general.

"Acest lucru ar putea părea prea pripit, dar ce faceți de obicei atunci când programul dumneavoastră se încheie?"

"Lăsați-mă să mă gândesc. Lucruri normale."

"Da, dar faceți ceva în particular?"

"Păi... odată ce introduc parola de la ușa casei mele și o deschid, văd coada unui ghem numit Ru."

"Ru?"

"Ah, câinele familiei. Un teckel cu multă carismă. Când ajung acasă după un show radio, e în jurul orei 2:30 noaptea așa că în afară de Ru, mama și sora mea dorm profund."

El a făcut un gest al mâinii iar cu expresia sa calmă a vorbit despre finalul unei zile normale de-a sa.

"Doar cățelul, nu e puțin cam trist?"

Ea a continuat să-i adreseze întrebări pentru a schimba starea de spirit.

"Ha ha, nu mă deranjează deoarece încă sunt multe alte lucruri care să mă întâmpine."

"Ce altceva mai e?"

"Când ajung acasă, mă simt singur și mă întind în pat. Când mă întind pe stomac, Ru se urcă mereu pe spatele meu ca să se joace. Ea calcă pe umerii mei și pe spate simțindu-se aproape ca un masaj. Nu cred că mai există un alt masaj ca acesta. După aprind lumânările și pornesc casetofonul."

Ea a început să noteze totul mai repede.

"Lumânări parfumate și un casetofon.... aveți un hobby drăguț."

"Nu știu. Îmi plac căldura și întunericul. Pentru mine, lumânările ce ard și pornirea casetofonului e ceva ce fac fără să-mi dau seama, ele îmi spun 'Azi e finalul zilei'."

"Deci încheiați ziua ascultând muzică?"

"Nu. Fac o baie prima dată. Am cumpărat niște săruri de baie cu indulgență dar cred că am fost păcălit. Oricum, atunci când cada e plină cu apă, e absolut perfect."

Un cățel, lumânări, muzică și o baie. Ea credea că el ar putea fi un romantic. Apoi din nou, altcineva îi acaparase gândirea iar aceasta nu mai putuse vorbi pentru un moment.

"Lumânări, muzică și săruri de baie pentru cadă... Puneți și petale de flori în cadă de asemenea?"

Ea spusese asta cu un zâmbet pe față și cu un râs ciudat.

"Ha ha, o singură explicație e mai mult decât de ajuns dar nu e destul de comun să pretinzi că ești rafinat? Îmi plac melodiile vechi, vinile. Muzica de la Julie London, James Brown, și Donny Hathaway."

"La ce vă gândiți în timp ce sunteți în cadă?"

"Ah.... Mă gândesc la faptul că sunt singuratic. E 2:30, prea târziu ca cineva să fie treaz să vorbească cu mine."

Femeia a început să-l compătimească puțin.

"Acesta este dezavantajul unui superstar?"

"Ha ha, ați omis două aspecte cheie din întrebare. Eu nu sunt un superstar iar singurătatea nu e un lucru trist pentru mine. Îmi place să fiu singuratic."

"Vă place să fiți singuratic?"

Ea a continuat să tasteze cu ochii fixați pe monitor, iar ochii bărbatului priveau în distanță.

"Singurătatea, nu cred, că e un simplu lucru ce dispare odată ce o accepți. E ca o umbră ce te urmărește pe parcursul unei vieți întregi. Simt nevoia ca ceva să mă mângâie dar așa cum am menționat mai devreme despre lucrurile care mă țineau strâns. Trec printr-o 'singurătate sănătoasă' chiar acum."

După răspunsul său clar și concis, ea s-a oprit din a mai scrie și s-a uitat la el, ochii lor s-au întâlnit.

Ochii lui erau neclintiți și plini de încredere. Ea a continuat să vadă imaginea unui alt bărbat suprapus celui de dinaintea sa. Voia să știe mai multe despre ce însemna singurătatea pentru persoanele ca el.

"O singurătate sănătoasă. Un mod interesant de a o spune."

"Așa e? Eu cred că e necesar. E o alinare pentru mine pe care nimeni altcineva nu o poate înțelege. Într-o zi, mă simt singuratic. În altă zi, mă simt obosit iar în unele zile, încep să mă simt stupid si patetic. Desigur, există multe zile bune între ele. Ceea ce e important e că din moment ce zilele rămase ale vieții noastre se întind atât de mult încât par să nu mai aibă un sfârșit, trebuie să existe ceva ce poate ține în echilibru orice emoție pe care o avem. Chiar dacă ziua mea e una fericită sau tristă, nu neglijez niciuna dintre ele. Odată ce emoțiile mele amestecate încep să dispară, nivelul condiției mele din acea zi revine la normal. Îmi place drama, dar începutul și finalul sunt probabil cele mai simple trasee de urmat. Nu trebuie să fiți atât de complicată ca mine. Oricare ar fi metoda, dacă reușiți să vă încheiați ziua într-un mod asemănător de fiecare dată, vă va ușura mintea."

Ea a trebuit să se gândească un moment. Pentru că el a răspuns atât de sincer la întrebare, ea a dorit să continue să îl întrebe cu aceeași seriozitate. Știa din experiență că ar trebui să vorbească cu sinceritate fără să ia în calcul poziția celuilalt. A decis să continue.

"Sunt de acord că avem nevoie de ceva care să ne balanseze emoțiile. Vă rog să recomandați o melodie celor ce se simt singuratici, obosiți, stupid sau patetic."

"În momentele în care vă simțiți singuratici, obosiți, și aveți o perioadă grea.... bine, ador melodia asta. Vă mulțumesc că ați vorbit cu mine despre asta astăzi. Una dintre melodiile mele se numește "End of a Day" (=Finalul unei zile). Aș fi fericit dacă cineva și-ar încheia ziua ascultând asta."

Interviul a luat sfârșit cu melodia recomandată de către acesta, dar ea devenise chiar și mai curioasă. Fiind un reporter, a întâlnit o mulțime de oameni dar a luat interviul foarte rar unei persoane din pură curiozitate. Cu cât vorbea mai mult cu el, cu atât dorea să știe tot mai multe.

După încheierea interviului, femeia s-a oprit la cafeneaua de lângă clădire. Când a ajuns acasă era deja miezul nopții. Corpul ei suferea încă după despărțirea sa recentă așa că dorea doar să doarmă. Și-a întins corpul extenuat pe pat și a privit la tavan când brusc, își aminti cuvintele bărbatului.

"Într-o zi, mă simt singuratic. În altă zi, mă simt obosit iar în unele zile, încep să mă simt stupid și patetic."

Semăna cu povestea sa. Ea era singură la masă și atunci când ieșea să se plimbe iar faptul că nu era nimeni în jur care să râdă cu ea sau să se enerveze pe lucruri nedrepte și amuzante. Alte ori se simțea patetic și prostesc iar nimeni nu era acolo să o țină în brațe și să-i spună să lase totul deoparte. Se simțea emotivă și sensibilă de mai multe ori pe zi.

"Trebuie să existe ceva pentru a trece peste aceste emoții. Oricum, mă simt confortabil terminând ziua în același mod de fiecare dată."

Exact așa cum spunea, trebuia să treacă peste aceste sentimente amestecate.

Femeia și-a ridicat corpul obosit și a luat lumânările din sertar pe care le-a primit ca și cadou. A lăsat apa să curgă în cadă. În timp ce cada se umplea cu apă, ea și-a zâmbit singură deoarece în casă nu existau câini sau oameni care ar putea să-i ofere un masaj.

"Niciun casetofon."

După un moment, a găsit melodia pe telefonul ei fără prea multă dificultate.

"End of a Day... găsit."

A ascultat melodia pe care el a recomandat-o. Sunetul vocii sale și pianul de pe fundal umpleau baia de ecou. Într-un fel, se simțea ca și cum nu mai era singură. Și-a dat jos halatul de baie cu o mișcare relaxată verificând temperatura apei.

Apa era călduță dar nu prea fierbinte.

A ezitat dar după și-a introdus încet piciorul în cadă.

------------------------------

P.S: Gata și al doilea capitol. Eu am terminat de citit cartea și sper să vă placă și vouă. Toate capitolele poartă numele melodiilor sale așa că dacă vreți să le ascultați le aveți sus la început.
Dacă vreți să înțelegeți ce înseamnă melodia și nu știți engleza, vă stau la dispoziție.