Trăiesc într-o lume neagră
Într-o lume a umbrelor praxisă, 
Acolo unde soarele se-arată, 
Doar pentru a-mi face în ciudă.

Zac într-un sicriu de sticlă
Într-un sicriu ce-mi ascunde fața,
Pentru ca cei din jur, 
Să îmi vadă doar masca.

Urlu-n gând șoapte sparte
Ce sunt prinse-n uitare,
Și din sufletul meu prăfuit, 
Arunc minciuni pline-n adevăr.

Aștept în tăcerea asurzitoare
Un ajutor străin de afară,
Care ar putea să îmi alunge, 
Goliciunea din amara mea dorință.

Respir iertare și inspir durere
În timp ce inima-mi zboară-n depărtare,
Într-un loc cu nuanțe vii și colorate, 
Care să-mi reaprindă flacăra din inimă.

____

Cuvinte posibil necunoscute
praxis= gol, curat

----

Cine s-a prins de ideea centrală?:) Despre ce credeți că e vorba?

Also, știu că nu prea e rimă, dar nu toate poeziile sunt menite să aibă rimă, bănuiesc:)