Merg pe aleea principală a orașului, alături de Henry ce își ofera brațul său pentru a mă conduce spre un restaurant unde să luăm prânzul împreună. Accept timidă să îmi încolăcesc brațul de al lui, îmi zâmbește satisfăcut și îmi ridică degetele să mi le sărute. Îmi înmoaie inima alintul său.

     — Mai ușor cu tandrețea în public, Henry. Nu se știe cine ne poate vedea.

     — Pornirea mea a fost spre buzele tale, dar m-am gândit că vei spune asta.

     Râd amuzată cum întoarce situația în favoarea lui.

     — Ce vrei să mănânci?

     — Am pofta de pește. Hai să intrăm aici, am mai mâncat cu colegele și mi-a plăcut mult.

     — După tine, Maddy.

     Cerem o masă pentru două persoane și suntem îndrumați spre un loc retras și intimp. Restaurantul e mai liber acum că ora prânzului a trecut. Eu comand somon cu legume la abur, iar Henry orez cu fructe de mare.

     — Deci... acum că ai obtinut ce ai dorit, care este planul?

     Zâmbește relaxat și se joacă cu tacâmurile pe șervețel.

     — Este doar începutul, draga mea. Am avut abia un sărut.

     — Și va rămâne numai un sărut până ce decid în ce direcție s-o iau. Dacă ești dispus să ai răbdare cu mine, minunat, dacă nu, atunci mi-a părut bine.

     — Nu plec nicăieri, nu scapi de mine așa ușor, scumpo.

     Mă privește cu ochii îngustați și cu buzele arcuite într-un zâmbet subtil, pe când mie începe să îmi bată inima mai cu putere.

     — Mă temeam că vei spune asta.

     — Ba eu cred că asta îți și doreai să auzi.

     Surâd timidă și îmi feresc privirea înainte de a citi o imensă satisfacție pe chipul meu.

     — Ce anume vrei de la mine, Henry?

     — Nu mă pot decide pe un singur lucru, categoric. Vreau timpul tău, mintea ta, dorința ta, trupul tău, emoțiile tale, tot ce face parte din tine. Te vreau pe tine și tot ce înseamnă ființa ta.

     — De ce eu?

     — De ce nu? ridică o sprânceană jucăuș.

     — Hm, știi bine la ce mă refer, Henry.

     — Dacă ți-aș spune că nu am nicio explicație logică și că nu pot gândi limpede în prezența ta probabil nu m-ai crede.

     — Ai dreptate, nu te-aș crede, chicotesc fericită.

     — De aceea nu îți voi spune asta.

     — Iar eu mă prefac că nici nu am auzit asta defapt.

     — Minunat! își descoperă zâmbetul de milioane.

     — Dar atunci? întreb curioasă.

     — Pur și simplu te vreau! M-am gândit mult la situația asta. Știu că nu va fi ușor, dar nu am puterea să îți dau drumul, Madeline. Am încercat să te uit și parcă mai mult te visam. Am lăsat timpul să treacă crezând că poate îmi va trece și uite că nu mi-a trecut deloc. Vom decide împreună încotro ne îndreptăm și sub ce formă. Vreau o șansă. Tu ce îți dorești?

     — Îți voi spune mai degrabă ce nu-mi doresc: nu vreau să îmi înșel soțul, Henry. Nu merită asta. Nu avem o căsnicie de vis, dar n-am cum să-i fac asta. Vor urma consecințe dureroase pentru toți. Știu ce s-a întâmplat între noi, nu regret nimic fiindcă aș fi ipocrită dacă aș face-o. Te-am dorit la fel de mult cum și tu m-ai vrut. Dar nu pot să merg mai departe de atât. Este greșit. Fie divorțez și poate atunci, daca vei fi dispus și tu, încercăm o relație, fie ne oprim aici fără resentimente.

     „Oare Alexander ar accepta divorțul? Ar putea vreodată să mă înșele? Nu vreau ca eu să cad drept veriga slabă. Dar oare Henry vrea să construiască o familie cu mine dacă ar avea ocazia? Ar putea fi un tată pentru Darius?”

     — Ai dreptate. Sunt prea egoist și nu vreau să văd suferința ce aș putea-o cauza în jur. Nu vreau să îți mai dau drumul odată ce te-am gasit, Maddy!

     —  Nu vreau o noapte, o săptămână, o lună. Nu îmi doresc ceva care știu din start că va fi de durată scurtă. Nu sunt fana aventurilor, ci a relațiilor de cursă lungă. Nu caut doar un corp gol care să mă satisfacă, am asta și acasă sau pentru asta sunt și jucării. Caut ceva mai mult, nu mă mulțumesc cu puțin sau cu jumătăți de măsură. Totul sau nimic.

     — Sunt perfect de acord și rezonez cu ce tocmai ai zis. Este valabil și vice-versa.

     — Am nevoie de timp. Gândește-te că am un copil pe care îl voi îndepărta de tatăl său și încep o viață nouă. Îi voi frânge inima bărbatului care a fost și la bine și la greu alături de mine. Îi datorez totul. Nu am cum să îl abandonez pentru o aventură. Tu nu ai nimic de pierdut, în schimb la mine miza e mare. Ești un bărbat minunat, sunt convinsă că ești, dar nu sunt dispusă să pierd totul pentru o noapte cu tine. Sunt sigură că vei merge mai departe și îți va fi mai bine fără mine.

      — Pentru numele Lui Dumnezeu, oprește-te! Nu vreau doar o noapte, Madeline!

     Se ridică din locul său, se așează lângă mine pe scaun și îmi cuprinde mâinile.

     — Nu mai sunt un puști ca să nu îmi dau seama ce vreau de la viață. Vreau mai mult. Mult mai mult de atât. Îmi doresc să fim împreună.

     „Asta am vrut să aud! Că ar fi dispus să mă accepte cu un copil, că ar vrea o relație cu mine. Dar nu pot să mă las păcălită de niște promisiuni. Vorbele fără fapte sunt o amăgire.”

     — E prematur să vorbim despre asta. Nu mă cunoști, nu știi mai nimic despre mine.

     — Un lucru mi-e cât se poate de clar: vreau să fii a mea! Te voi aștepta. Chiar dacă este cel mai insuportabil lucru. Te voi lăsa să decizi când ești pregătită. Sunt mereu aici când ai nevoie de mine. Dacă mă vei alege pe mine îți voi fi alături cu tot ce ai nevoie. Îmi doresc să te fac fericită.

     Rămân tăcută să procesez spusele lui. „Insistă cu înverșunare și asta îmi place. Știe să se impună și parcă îmi spune exact ce am nevoie să aud. De unde nu știu eu că după trecerea în timp relația cu Henry nu va ajunge în același punct în care sunt cu Alexander acum? Îl doresc ca bărbat, dar până într-un punct. Eu căsătorită nu mă culc cu el.
Cum aș putea să cer divorțul? Pe motiv că nu face sex cu mine? Sau că nu mă satisface în deajuns? Despart familia din cauză că vreau să mi-o trag cu altul? Chiar nu pot trăi și fără orgasm? Ba pot, dar ce plăcere în viață aș mai avea? Nu domnule, eu trebuie să fiu o soție fidelă și nesatisfăcută, decât o femeie fericită.”

     Îmi mângâie obrazul cu degetele lui lungi și delicate, la contactul cu acestea pielea mea se înfioară, iar corpul meu tânjește după mângâierea lui. Îmi duc mâna mea peste a lui s-o mai opresc o clipă. Atingerea lui e ca o hrană pentru sufletul meu. Se apropie și mă sărută pe frunte, iar eu închid ochii să mă bucur de moment.

     Terminăm de mâncat și decidem că ne-ar prinde bine niște desert. Alegem tort de ciocolată cu înghețată de vanilie. Savurând tortul, lui Henry îi rămâne puțină cremă de ciocolată în colțul gurii.

     — Stai o clipa.

     Mă întind și îl șterg cu degetul, apoi îl sug.

     — Nu putem irosi nicio picătură de ciocolată, e prețioasă pentru mine.

     Mă privește amuzat cât de pofticioasă sunt de ciocolată și continuă să mănânce.

     — Ei bine, știu ce să fac ca să vii singură la mine.

     — Tu deja ești delicios, dacă mai ai și ciocolată pe tine, atunci ești criminal de bun.

     — Merită încercat.

     Îmi face din sprâncene jucăuș în timp ce mai ia o gură de tort și chicotesc amuzată. Mă uit la ceas și văd că mi s-a terminat pauza.

     — Trebuie să mă întorc la muncă. Îți mulțumesc pentru prânz.

     Îmi iau geanta, el se ridică și îl sărut pe obraji.

     — Pe curând, Henry.

     — Pe curând, Maddy. Sună-mă. Oricând dorești.

     Îi zâmbesc și mă îndrept spre ieșire cu încredere. Nu vreau să întârzii la muncă.