Nu îmi găsesc starea și nu mă pot opri din a mă gândi la el. Amintirea lui îmi rămâne vie în minte și nu îl pot înlocui. Vreau să-l văd din nou. Vreau să îi simt aroma și să-l pot atinge. Vreau să-l privesc ore în șir fără să îi spun mare lucru, doar să fie aici, pentru mine.

     Îmi deschid telefonul și încep să îi caut numele pe rețelele de socializare, iar în scurt timp am succesul de a-l găsi. Profilul său îmi poate spune mai multe despre acest bărbat enigmatic și captivant. Are multe poze îmbrăcat oficial într-o postură dreaptă, cu un aer solemn, specific unui om care apără legea, deși în prezența mea este carismatic, ba chiar cu simțul umorului.

     Glisez printre poze și îmi mai astâmpăr dorul de el. Ochii lui parcă îmi vorbesc, iar buzele sale mă cheamă. Descopăr poze mai vechi în care este ceva mai lejer și relaxat, îmbrăcat într-un tricou albastru-gheață și pantaloni scurți de sport negri, în spatele său un peisaj verde și stâncos pe care îl recunosc, Beachy Head. Faleza, cea mai înaltă stâncă de cretă din Marea Britanie, ridicându-se puțin peste o sută șaizeci de metri deasupra nivelului mării. O altă poză îl situează în peisaj pe farul Beachy Head Lighthouse, situat în Canalul Mânecii, sub stâncile din Beachy Head din East Sussex și deține în jur de treizeci de metri înălțime. Știu toate astea deoarere am vizitat și noi acel loc minunat cu ani în urmă și mi-au rămas în minte toate acele peisaje minunate.

     Admir evoluția sa de-a lungul a câțiva ani, părul și l-a purtat de la foarte scurt la ușor lung, aranjat cu atenție, ondulat și vâlvoi în cadre neoficiale. Are un zâmbet cald și subtil, iar ochii... ca niște pietre prețioase ce lucesc a solicitudine și inteligență. Maxilarul puternic definit îmi dă impresia de putere și determinare. Brațele sale musculoase sunt încântător de privit și într-adevăr puternice, căci am simțit pe pielea mea cum e să fiu cărată pe sus și să mă simt protejată la pieptu-i tare.

     Pare pasionat de muncă și de plimbările în natură. Se pare că știe să călărească. Foarte interesant! Să mai vedem... O poză cu o femeie, presupun că e mama sa. Blondă, tunsă bob, firavă, medie ca înălțime asemini mie și mândră de tânărul la al cărui braț se află. Da, mai mult ca sigur e mama sa, observ mici asemănări, forma feței, nasul drept, fruntea înaltă, doar ochii îi sunt diferiți, de culoarea mahonului, calzi și blânzi, iar pomeții îi sunt mai înalți și rumeni. „Femeie dragă, și eu m-aș mândri cu un asemenea fiu!"

     Nu observ prezența paternă însă. Singur la părinți, crescut de o mamă singură, pledează acum să apere legea. Fără poze cu femei, hmm... Îi place intimitatea și este discret. Bărbatul ăsta fie își iubește slujba prea mult și nu mai are timp de o relație, de o familie, fie îi plac femeile prea mult și nu se poate decide la una.

     Stau și mă-ntreb, ce îmi place cu adevărat la el? Trebuie să-mi placă ceva mai mult la el decât doar aspectul fizic. Da, are control asupra vieții lui, pare să fie la comandă și știe ce vrea. Inteligența, un om fie inteligent, fie norocos poate dispune de confortul său.
Este educat și e un gentilom. Mereu am apreciat bunele maniere la un bărbat!

     De ce să mă dorească un bărbat ca el? O fi doar de moment?

     Din obișnuița mea naivă de a aprecia aproape orice de pe social-media, îi apreciez poza cu mama și o poză în care zâmbetul său este ceva mai vizibil. Nu mă pot abține, e prea plăcut să mă pot abține. Vorba aceea: „Ce-i frumos și lui Dumnezeu îi place". Nu durează mult și primesc un mesaj în privat de la el. Ups, deja a observat?

Sâmbătă • 23:56

Îți place ce vezi, doamnă?

     „Ce aș putea răspunde acum? M-a prins. Cum îmi scot eu cămașa acum?"

                   Bună seara și ție, Henry. De cum nu dormi la ora asta?

Mă mai uit peste niște dosare ce nu îmi dau pace. Dar tu? Încă te gândești la mine?

                   Voiam să văd cu cine i-am făcut astăzi cunoștință soțului meu. :)

Așa că faci săpături să te clarifici. Ai putea afla de la mine, dacă mă intrebi.

                  Nu vreau să-ți răpesc din timpul prețios. Și așa că lucrezi la ora asta.

Nu sunt deloc împotrivă să îmi răpești tu timpul. Ia să vedem. Ce ai aflat din auto-documentare?

             Am aflat că ești un om foarte atent cu viața ta personală și că nu o împărți cu ochii curioșilor.

Ai punctat bine. Este destul că despic firul în patru în sala de judecată, nu am intenția să împart cu social-media viața mea privată. Mă rog, ce a mai rămas din ea... În plus, cine este curios mă poate întreba personal dacă are vreo nelămurire. Iar curiozitatea te-a făcut să mă cauți.

           Tu mi-ai scris, eu nu aveam intenția să te întreb ceva.

Spune-mi, ce altceva ai mai aflat?

                Că îți iubești mama și că probabil te-a crescut singură.

Ești perspicace, doamnă White! Într-adevăr, am fost crescut doar de mama de la vârsta de șapte ani, după ce tata ne-a părăsit pentru o altă femeie.

     Îmi pare rău să aflu asta. Sunt convinsă că nu v-a fost ușor.

A trecut! Datorită încercărilor sunt bărbatul de astăzi. Dacă am fi avut o familie normală poate eram altfel acum.

                     Dacă tu ești mândru de cine ai devenit, atunci înseamnă că nu te-ai zbătut în zadar.

În fiecare zi încerc să fiu cea mai bună versiune a mea, sper că într-o zi să îmi și iasă.

     Zâmbesc.

                Nu înceta să speri! Sunt convinsă că vei reuși!

Ai tu convingerea asta?

                      Nicio strădanie nu se termină fără vreun rezultat. Așa că am încredere. Doar să nu te oprești!

Așa am să fac! Ce altceva au mai descoperit ochii tăi de expert? Căci văd că te pricepi.

           Dar de unde expert? Orice persoană și-ar fi dat seama de lucrurile acestea la o căutare mai amănunțită.

Mă simt flatat să aflu că am interesul tău, Madeline!

              Nu este nevoie, căci trebuia să știu cu cine stau de vorbă. Nu-i așa? Este din legitimă curiozitate.

Înțeleg. Ei bine, sunt impresionat! Nu am mai întâlnit persoane care să-mi facă o analiză atât de veridică, doar privind istoricul meu.

          Ar fi și păcat ca tu să le împărtășești pe platforme de socialozare, iar mie să-mi scape ceva.

Am devenit subiectul tău de studiu, Maddy?

     Se pare că nu sunt singura care își face temele, domnule Stone. Care ar fi  fost probabilitatea să ne întâlnim în această după-amiază dacă nu ne-am fi cunoscut înainte?

Cred că destul de mare, doar că nu aș fi fost atât de îndrăzneț să te invit la o cafea dacă nu-l invitam pe Alexander mai întâi.

     Chicotesc.

       A, nu? Nu vorbesc oare cu îndrăznețul care mă purta pe brațe prin oraș în căutarea unei perechi de pantofi?

Chiar el! Atunci n-a trebuit să cer nimănui altcuiva permisiunea decât ție. Și nu cred că am reclamații în sensul acesta, nu-i așa?

      Ba bine că nu! Dacă ar afla Alexander, probabil că ar sta altfel situația. În orice caz nu atât de prietenoasă ca și azi.

I-am văzut surpinderea. A fost amuzant să-l văd mirat de pe urma veștii. Ce te-a făcut să omiți acele detalii? Asta dacă nu sunt prea curios?

       Nu mi s-a părut relevant acest detaliu pentru el. În plus, nu m-am așteptat că va avea ocazia să îți mulțumească personal pentru ajutorul acordat.

Am înțeles, ții privată relația ta profesională în ce mă privește, fie și de soțul tău.

             Cred că este deja târziu și ar trebui să ne odihnim.

Niciodată nu este prea târziu pentru a vorbi cu tine. Ceasul este făcut să măsoare timpul, nu și interesul meu pentru o conversație cu tine.

„Deci ai chef de vorbă. Binee!”

                    Spuneai că sunt niște dosare ce nu îți dau pace.

Îmi voi arăta interesul pentru ele mâine, când voi fi cu mintea limpede după un somn bun. Să știi că nu ești singura care poate să deducă anumite lucruri doar privind pozele cuiva.

Chiar așa? Cine? :D

Hmm, lasă-mă să îmi încerc și eu talentul, te rog.

Să auzim!

Observ o tânără mamă, care se împarte între îndatoririle familiale și serviciu. O mamă minunată după felul în care își privește copilul și îi vorbește.

     Surâd fericită și îi trimit un emoticon zâmbitor.

Mai observ că ești o femeie frumoasă, rațională, responsabilă, dedicată, altruistă, cu un zâmbet minunat care ar putea topi și un ghețar.

     Chichotesc.

                    Sigur că da, am o torță la mine mereu! :))

Este aceeași despre care m-ai avertizat că m-ar putea arde zilele trecute?

Iar tu nu ai luat în considerare avertusmentul meu? Cred că da.

Cum aș putea? Tu poți? Înainte de a răspunde, adu-ți aminte că te-am surprins spionându-mi profilul. ;)

            Ți-am spus deja motivul meu... Cum poate un bărbat ca tine să își irosească timpul cu o cauză deja pierdută?

Unde alții văd o cauză pierdută, eu văd o oportunitate. Niciodată nu e prea târziu pentru o schimbare. Acum te întreb: cum o femeie ca tine se poate considera vreodată o cauză pierdută? Nici nu îți poți închipui ce diamant ascunzi sub această carapace impenetrabilă.

                       Iar tu ți-ai dat seama doar în câteva zile?

Diferența dintre noi este că eu vreau să descopăr diamantul, pe când tu vrei să îl ascunzi. Ai ceva special care nu mă lasă să păstrez distanța.

               Mă tem că va trebui să mai încerci să te împotrivești acestui avânt. Nu cred că mai e necesar să repet că sunt indisponibilă, iar o posibilă apropiere este de domeniul visării.

Atunci voi trăi un vis frumos!

Noapte bună, Henry Stone!

Noapte bună, Madeline White!

     Răsuflu prelung, închid ecranul telefonului și îl așez pe piept cu fața-n jos. „De ce eu? De ce el?” Îmi închid ochii și surâd amuzată și emoționată totodată. Redeschid telefonului să recitesc mesajele, rând pe rând. Să mai savurez o dată energia ce mi-o transmite. El s-a deconectat de câteva minute, dar deodată bulina din dreptul iconiței lui se face din nou verde. Închid repede aplicația și zâmbesc agitată. Ce puteam dormi până acum, să văd ce sorț de izbândă voi avea de acum...