Sunt îmbrățișată și încălzită de un trup solid și gol, brațele sale îmi mângâie spatele dezgolit, pe piept mă mângâie cu părul său ondulat și negru ca abanosul, obrazul îi este lipit de sternul meu, cu buzele îmi alintă sânul drept, iar picioarele ne sunt împletite. Îi simt mirosul proaspăt de șampon și a pielii lui, îi îmbrățișez capul și încep să mă joc cu degetele în părul său vâlvoi. Îl sărut pe creștet și îl îmbrățișez cu și mai multă putere. Sunt atât de fericită în liniștea noastră, în brațele lui puternice, mă simt protejată și iubită, apreciată și alintată. Își ridică bărbia zâmbitor și îmi studiază trăsăturile.

     — Pe tine ce te face fericită?

     — Pe mine mă face fericită să îi văd pe cei dragi mie bine și fericiți în jurul meu, norii pufoși și albi de pe cerul azuriu. Atenția productivă și sănătoasă a celor din jur îndreptată spre mine. Sunt fericită când munca mea dă roade și îi pot ajuta pe ceilalți. Atunci când ascult muzica favorită și mă face să mă mișc și s-o fredonez. Când îl aud pe Darius râzând și îl văd cu crește. Sunt fericită când văd bunătate în jurul meu, când mănânc un desert bun și sunt înconjurată de iubire.

     — Doar atât?

     — Sunt fericită alături de tine, iubirea mea! Credeai că am uitat să te menționez?

     — Huh, mă speriasem, imită cum s-ar șterge de sudoare pe frunte, iar eu îl ghiontesc, tachinându-l.

     — Dar pe tine?

     — Fericirea mea cuprinde tot ce ai spus tu deja și chiar mai mult. Privindu-te pe tine deja îmi văd fericirea cu ochii.

     — Ești atât de dulce! mă apropii să îi sărut vârful buzelor.

     — Când erai copilă, ce voiai să devii când vei crește.

     — Visam să fiu artistă. Să compun, să scriu, să cânt și să văd doar zâmbete în jurul meu.

     — Ai făcut ceva în direcția asta?

     — Mi s-au tăiat aripile din fașă. Nu am fost încurajată de nimeni și nici resurse pentru a da la un liceu de arte nu am avut. Am urmat o cale mai aproape de visele mamei, simplă și sigură. Am urmat liceul teoretic, iar cum am ieșit de pe băncile școlii m-am măritat cu „iubirea vieții mele” de atunci. Mă rog, ce înțelegeam ei din iubire pe atunci. Alex nu m-a susținut, ba chiar râdea de mine când mă auzea. Timp de scris n-am avut, căci am început să muncesc și mă împărțeam între casă și muncă. Și uite așa, sunt încă o asistentă în vânzări la un atelier de modă masculină.

     Îmi ia mâna și mi-o sărută.

     — Mi-ar plăcea să te aud cântând. Și promit că nu voi râde.

     — Sunt prea emotivă să fac asta.

     — Te rog! își ridică capul de pe pieptul meu și face ochii blânzi ca de cățeluș.

     — Nu pot! Te rog nu mai insista. Voi cânta când mă simt pregătită. Dar acum nu!

     — Of, așa rău te-ai dezamăgit? Îmi pare rău. Promit să am răbdare.

     — Așa să faci! Vino cum eram, îmi era atât de bine să te simt la piept.

     Expresia i se schimbă de la trist la calm și iubitor. Îmi presoară o sărutare pe piept înainte să se așeze la loc.

     — Nu te-am auzit să vorbești vreodată despre tatăl tău.

     — Nu prea am lucruri bune de spus despre el. A fost un alcoolic și era violent cu mama. Am asistat la multe certuri violente dintre ei, ba chiar mă băgam s-o salvez pe mama.

     Brațele sale mă cuprind mai strâns. Furia amintirii îmi provoacă tristețe, iar ochii mei se împăienjenesc de lacrimi. Una mai îndrăzneață alunecă pe tâmplă în jos. Îmi șterg ochii repede și îmi reiau povestea cu un ton mai tare.

     — Când în sfârșit mama s-a decis să divorțeze am fost ușurată. Se terminase șirul de înjurături, palme și țipete. Apoi am venit aici, în țara tuturor posibilităților, să începem o nouă viață.

     — Ce știi de tatăl tău acum?

     — A murit la șapte ani după.

     — Îmi pare rău.

     — Și mie. Indiferent cum a fost, era totuși tata.

     — L-ai mai văzut în viață?

     — Da. L-am îngrijit pe patul de moarte. Sunt singurul copil al familiei, era inevitabil. S-a îmbolnăvit de ciroză hepatică, care l-a măcinat pe interior pâna la ultima suflare.

     — Cred că ți-a fost foarte greu.

     — Chiar a fost! lacrimile îmi îneacă glasul amintindu-mi-l.

     — Scumpo, n-am vrut să îți creez starea asta. Îmi pare rău. 

     Se ridică pe genunchi și mă trage în brațele sale, unde îmi îngrop fața pe pieptul său și suspin ușor.

     — Șșșș, liniștește-te. A trecut. Ești mult mai puternică acum.

     — Ai dreptate! Sunt! îmi șterg din nou lacrimile și nasul umed.

     — Tot frumoasă ești! Cum reușești să mă absorbi chiar și când ești tristă?

     Râd ca să nu plâng.

     — Tu să îmi spui.

     — Sărută-mă.

      Îl sărut, apoi îmi odihnesc capul pe umărul său.

      — L-am iubit, indiferent de împrejurare. Deși mi-a cauzat atâta durere, moartea lui m-a afectat. Am suferit de depresie jumătate de an.

      — Micuța mea cu suflet mare! îmi mângâie spatele cu blândețe. Mama ta ți-a fost alături?

      — Nu! Ar fi fost gelos cel de-al treilea soț.

      — Și totuși nu înțeleg, dacă nu a fost împlinită în căsniciile ei, atunci de ce te-a îndemnat să te căsătorești de tânără?

      — Pentru că astfel ea scăpa de responsabilitate. Eram o grijă în plus pentru ea. Așa aveam un protector care să aibă grijă de mine.

      — Nu te supăra, dar cred că a fost cam egoistă.

      — Mi-a reproșat la supărare că am ținut-o pe loc și că viața ei probabil ar fi fost mai ușoară fără mine.

      — Nu îmi vine să cred! Ești sigură că îmi vorbești despre mama ta? accentuând pe „mama”.

     — Femeia care era să-și piardă viața la nașterea mea? Chiar ea.

     — Nu cred că a vorbit serios.

     — Aşa am crezut și eu în adolescentă, că mi-o spunea drept pedeapsă ca să mă facă să nu-i ies din cuvânt. Dar mi-a repetat asta și adult fiind, fără să mai depind de ea în vreun fel. Asta mă face să înțeleg că ea chiar crede ideea aceasta, iar acest fapt m-a întristat teribil.

     — Acum înțeleg de ce ai spus că Darius este singurul care nu te-a dezamăgit. Îmi pare tare rău să aud asta.

     — Să nu îți pară. Datorită loviturilor sunt cine sunt astăzi.

     — Exact. Femeia pentru care eu respir.

     Îmi înalț ochii spre el, mă sărută pe frunte și mă alint în brațele sale.

      — Dar tu? Care este povestea din spatele omului de succes, Henry Stone?

      — În spatele succesul stă foarte multă muncă și consecvență. După cum știi deja, am rămas singuri de pe vremea când aveam șapte ani, mama muncea enorm de mult, iar eu, cum am implinit cincisprezece ani m-am angajat cu jumătate de normă. La început doar cu banii în mână, apoi cu contract. Am fost de la spălător de vase, până la livrator de pizza și bucătar. Am adunat bani, am învățat pe brânci și mi-am urmat visul de a face dreptate și de a curăța reputația celor batjocoriți.

     — Un fel de supererou, cum ar zice Darius.

     — Da, un fel, râde el ușor.

     — Și ai venit în viața mea pentru a-mi face dreptate?

     — Așa se pare, și să te condamn la dragoste necondiționată până la sfârșitul vieții.

     — Adjudecat! râd eu voioasă.

     Se apleacă peste mine și mă afundă în pernă, sărutându-mă din ce în ce mai pasional.

     — Aș da orice să știu unde este locul meu, în inima ta sau în mintea ta?

     Zâmbesc ușor și îl împing pe spate, urcând pe el, mă așez în poala lui și îmi pun palmele pe pieptul său, aplecându-mă ușor să îl privesc în ochi.

     — Ești în mintea mea când îmi zboară gândul la tine, fără să îl pot opri măcar. Ești pe buzele mele când te sărut.

      Îmi lipesc ușor buzele de ale sale și se ridică în capul oaselor, mă cuprinde de mijloc și continuă să îmi soarbă fiecare cuvânt. 

     — Când îți gust fiecare bucățică a corpului tău. Ești în ochii mei, căci în afară de tine eu nu pot vedea pe altceva, îi cuprind fața în palme. Când îți oglindești chipul minunat în ei și mă poți citi ca pe o carte deschisă. Inima mea e plină de iubire pentru tine. Prin vene îmi curge dorința de tine și sunt flămândă de tine ca de aer. Mirosul pielii tale e tot ce vreau să respir. Vocea ta este tot ce vreau să aud.

     — Te adoră ochii mei cu atâta dorință, te vrea inima mea cu atâta ardoare, te vrea corpul meu cu patos, continuă el. Te iubesc atât de mult încât niciun cuvânt nu poate descrie în totalitate sentimentul suprem ce m-a cuprins. Zâmbetul tău mă face cel mai fericit om. Tu ești cea la care am visat mereu. Iartă-mă că uneori greșesc, dar gelozia mă omoară. Îmi este frică să te pierd.

     — E bine să mă iubești ca și cum ți-ar fi frică să mă pierzi, dar totuși să știi că așa ceva nu se va întâmpla.

     — Clipele în care îmi ești alături le ador și tot ceea ce ne desparte urăsc. Te iubesc cum nu mă credeam capabil să simt vreodată. Așa cum nimic nu poate trăi fără lumina soarelui, așa nu pot trăi eu fără căldura atingerilor tale. Îmi luminezi viața, mă faci să nu pot rezista în absența ta. Am devenit dependent de iubirea ta, de surâsul tău. În fiecare clipă petrecută cu tine mă simt iubit și simt în sfârșit că viața mea are sens. Ești singura femeie la care îmi zboară mintea nouăzeci și nouă la sută din timp. Mi-ai schimbat viața într-un mod necunoscut de mine până acum.

     Îmi strivesc buzele de ale lui într-o încercare de a face ca tot spațiul dintre noi să dispară, limba lui își face loc în gura mea și mă domină ușor și sigur. Nerăbdarea conectării noastre a pus stăpânire pe simțurile mele și îl vreau cu toată ființa. Îmi mișc șoldurile în poala lui, iar el geme înăbușit. Înăuntrul meu imploră după plinătatea oferită de el. Îl simt cum a prins viață sub feminitatea mea pofticioasă și lacomă.

     Ne desprindem din sărut cu mușcături ușoare și tachinări suave. Ne privim în ochi excitați, vrăjiți, trăind la unison iubirea. Ne auzim inimile bătând cu putere în piept și respirația fierbinte ce ne mângâie pielea.

     — Te iubesc... șoptesc și ne pecetluim din nou buzele într-un sărut prin care ne spunem și fără cuvinte ce nu s-a spus și nici nu poate fi exprimat, doar simțit. Ai apărut în viața mea când am renunțat să mai cred că cineva mai este capabil să-mi dăruiască muntele de iubire cum am sperat mereu. Că cineva poate să mă privească cu atâta iubire încât nu știu ce să fac cu ea. Când te primesc în ochi uit de toate fricile mele și complexele mele, mărturisesc.

     Duc mâna la spate și îi poziționez membrul erect la poarta strâmtă a trupului meu, ce îl așteaptă cu ardoare. Mă las ușor pe el și simt cum lacrimile mi se adună sub pleoape, mă copleșesc atâtea trăiri intense ce mă leagă de el, suntem un singur trup, un singur suflet ce trăiește în două trupuri, o singură dragoste ce dăinuie peste noi.
 
     Simt o plinătate copleșitoare, iar lacrimile îmi curg lin pe obraji, el mi le observă și mi le sărută înainte să ajungă pe bărbie, mă cuprinde mai strâns în brațe și continuăm să facem dragoste încet și cu multă pasiune. Face dragoste nu numai cu trupul meu, dar și cu sufletul meu, ce era atât de însetat să simtă. Îmi închid ochii și îmi dau capul ușor pe spate, el continuând sărutările pe gât, spre ureche, și mă umple de fiori dulci, făcându-mi pielea de găină.

     — Te rog, privește-mă în ochi, vreau să văd ce simți!

     Îl ascult și ne intersectăm din nou privirile, urc și cobor pe el într-un ritm lent și senzual, mă umple și mă face să îmi pierd aerul din piept. Respir cu gura deschisă și gem ușor, nepierzând contactul vizual.

     — Spune-mi că ești doar a mea.

     — Nu trebuie să îți spun, o știi deja. Vei simți asta zi de zi până la ultima.

     — Dăruie-mi-te și vei fi cea mai iubită femeie.

     — Deja sunt, șoptesc.

     Tot sângele mi s-a urcat în obraji și simt că pălesc, mâinile mele îmi sunt în părul său și îl trag ușor. Gura mea e ca un magnet de a lui, ce se caută necontenit. Apropierea dintre noi e divină și mă simt ca-n Rai.

     Mă ține blând de spate și ne răsucim, ajungând să fiu pe spate cu trupul lui puternic peste mine, mă umple delicios de mult și mă face să gem înnebunită.

     — Ador să te aud. Trăiesc pentru clipele astea cu tine.

     Îi cuprind spatele în brațe și îl zgârii ușor, făcându-l să mă posede și mai înverșunat.

     — Am atâta nevoie de tine, iubire. Promite-mi că nu-mi vei lua asta niciodată, îi cer.

     Îmi cuprinde palmele și ne împreunăm degetele pe cearșaf.

     — Îți promit.

     Îi caut gura și îl ademenesc într-un sărut blând și plin de emoție.

     — Jur că te iubesc! Ce simt acum nu vreau să cunoască sfârșitul, îi mărturisesc.

     — Ai încredere în mine, te rog! Nu vreau să existe vreo posibilitate să te pierd.

     — Dar nu mă pierzi. Sunt aici. Cu tine. Și promit să te iubesc fără margini.

     Îl privesc în ochi și văd nevoia de mine, văd teama, văd vulnerabilitate. E sincer și deschis în fața mea și mă roagă să îi fiu loială. În momentul ăsta poate să îmi ceară și inima din piept că i-aș da-o. Îl iubesc și mă iubește. Îl vreau pentru o veșnicie și sper ca dragostea sa să nu se termine nicicând.

     — Te rog, ai grijă de inima mea și de Darius.

     — Îți promit!

     Îi sug buza de jos și îmi răspunde cu dragoste la sărut. Îmi cunoaște deja corpul și stimulii, așa că schimbă unghiul de penetrare și mă face să mă apropii de punctul culminat.

     — Daaa! spun excitată și prinsă în mrejele plăcerii. 

     — Ce vrei, iubito? Spune-mi!

     — Pe tine! Doar pe tine! Pentru totdeauna!

     Își afundă capul în părul meu, mă sărută ușor pe gât și pulsează în mine înfierbântat, aducându-ne pe culmi. Mă cutremur și mă bucur de cel mai profund și mai savuros orgasm din viața mea. Căldura corpului său mă liniștește și  mă alintă cu mângâieri fine. Ne îmbrățișăm și ne calmăm suflul. Îl cuprind cu brațele și cu picioarele, îl sărut cu recunoștință și venerație.

♧♧♧

     Luni dimineață mă trezesc devreme și încerc să revin cu mintea la realitate. Mă ridic în capul oaselor și îmi masez ochii să mă pot trezi mai bine, să îmi fac curaj pentru o nouă săptămână ordinară, cu griji și probleme ce trebuiesc înfruntare. Observ pe mâna dreaptă un inel de aur alb, încrustat cu diamante mici pe exterior. Mă întorc surprinsă spre Henry și îl văd cum îmi studiază expresia. Îmi întind mâna și il întreb:

     — Ce semnificație are acesta?

     Râde ușor și întinde brațele să mă cuibăresc la pieptul său.

     — Nu e ceea ce crezi. Știu că e prea repede. E doar promisiunea mea pentru tine, că tot ceea ce ne-am mărturisit aseară este adevărat. Când îl vei vedea îți vei aminti de mine și de dragostea ce ți-o port.

     — Nu aș putea uita. Ne-am îndrăgostit prea repede și totuși lângă tine trăiesc la intensitate înaltă iubirea. N-am mai iubit așa până acum. Aș pune pauză timpului să nu se mai termine, să nu mai trebuiască să plec de lângă tine.

     — Îngeraș, nu ai cum să pleci, ești în inima mea clipă de clipă.

     Îl sărut și ne rostogolim în așternuturi. Mă gâdilă, iar camera se umple de râsete și țipete amuzante.

♧♧♧

     M-am îmbrăcat într-o salopetă verde-smarald de stofă, în partea de sus cu corset dantelat, un sacou negru, stil captain, cu butoni argintii și pantofi silver, parul mi-e întins pe spate și mă machiez simplu și natural. După ce am terminat de aranjat, îl surprind pe scumpul meu cum mă privește admirativ din spate, intersecându-ne privirile în oglindă.

     — Mereu atât de superbă!

     El poartă o cămașă neagră, ce i se muleaza frumos pe trunchiul masiv, o cravată de asemenea neagră și un costum gri deschis, cu sacoul pe umăr agățat de un deget. Îi zâmbesc în oglindă și simt cum îmi ia răsuflarea când îl văd așa elegant și chipeș. Mă întorc spre el și îl privesc cum se apropie încet.

     — Ești ilegal de atrăgător. Dacă n-aș fi pe fugă, mi-aș dori să te scap de haine, să te fac să transpiri și să te storc de puteri.

     — Îmi pare rău de rujul tău, dar nu mă pot abține.

     Îmi lipește bazinul de al lui, îmi ia cu asalt buzele și mi le devorează. Îl sărut cu poftă și îmi plimb mâinile pe corpul lui, să îi memorez fiecare curbă. Îi simt membrul întărindu-se și îl tachinez cu mișcări ale șoldurilor. Mârâie și mă înfior. Mă ridică în brațe cu picioarele depărtate și mă așează pe comodă. Imi presoară sărutări pătimașe pe gât și în spatele urechii. Amândoi fierbem de dorință.

     — Henry! Chiar trebuie să plec.

     Se retrage de pe pielea mea și îl văd cum se luptă cu instinctul de a mă poseda.

      — Data viitoare mă revanșez.

      Îi ating bărbăția îngroșată, ținută captivă în materialul de stofă. Îl sărut scurt și gem de satisfacție, apoi îl împing ușor și mă dau jos de pe comodă. Mă privește cu ochii întunecați și primejdioși. Mă aplec după geantă, iar el se lipește de fundul meu, frecând membrul gros de fesele mele. Mă ridic încet, îmi întorc capul să îl mai sărut o dată și spun:

     — Îți doresc o zi minunată, iubitule!

     — O zi minunată și tie, iubire! Te conduc.

     Ne zâmbim complice și îmi deschide ușile, inclusiv cea a mașinii.

      — Te iubesc. Să conduci cu grijă, îmi spune el blând.

      — Și eu te iubesc. Ne vedem diseară.

      Plec să îl iau pe Darius să îl duc la școală. Mi-a fost dor de puiul meu zilele astea, ne-am auzit la telefon, dar e printre puținele dăți când stau despărțită zile la rândul de fiul meu. Ne îmbrățișăm și pornim fericiți spre școală.

♧♧♧

     După ce parchez mașina în locul obișnuit în parcarea subterană din apropierea magazinului unde lucrez, blochez mașina și pornesc liniștită pe jos. Oprește o dubă mare, albă în fața mea,  iar șoferul mă întreabă:

     — Mă scuzați, știți unde aș putea găsi un buchet frumos de flori în orașul ăsta?

     — Cum ieșiți din parcare, faceți stânga și în capătul străzii dați de...

     Cineva mă cuprinde de la spate și îmi astupă nasul și gura cu o batistă. Sunt speriată și încep să mă zbat, să țip, dar fără vreun succes. Mă simt tot mai slăbită și mi se înmoi picioarele, mă simt tot mai amețită și lipsită de reacție. Acele brațe mă cuprind mai bine și mă iau pe sus. Mă așează grijuliu pe un scaun moale. Pleoapele îmi sunt prea grele să le mai pot ține deschise, ușa trântindu-se și un scârțâit de roți sunt ultimele lucruri pe care le mai aud...