A doua zi de dimineață, chiar înainte ca alarma să mă trezească, primesc un mesaj de la Sarrah, în care mă anunța că va întârzia astăzi la muncă, și că nu e necesar să trec pentru a o aduce.

     Îi dau toată dreptatea din lume în acest moment și sper din suflet să nu renunțe acum, când chiar am cea mai mare nevoie de ea.

    De când am intrat în viața ei, i-am provocat atâtea daune încât dacă m-ar da în judecată, i-aș fi dator vândut.

   Am coborât să beau o cafea pentru a mă mai trezi din starea asta de transă. Mama era deja în bucătărie, s-a întors cu spatele imediat ce m-a văzut pătrunzând în încăpere.

   Îmi continui activitatea liniștit, purtându-mă de parca nu ar fi acolo.

   — Aștept măcar un "scuze", neobrăzatule! se înfoaie și se răstește spre mine. Cum să ne jignești în așa hal pentru o cârpitoare de ciorapi?

   Îi arunc o privire disprețuitoare și mă întorc spre espressorul de cafea. I-aș fi aruncat cu drag câteva replici tăioase, dar eram deja epuizat psihic și sătul de jocurile ei de victimă.

   Văzând că o ignor cu desăvârșire, face câțiva pași și mimează o amețeală.

    — Vai... nu mă pot ține pe picioare! își duce mâna la piept și se așază.

     Îmi iau cafeaua și merg în living să o beau liniștit, fără drame de dimineață. Am ignorat-o mai devreme nu din nesimțire, ci din simplul fapt că știam că se preface. N-ar fi prima dată când se joacă așa cu nervii mei, apoi din senin o iau tot felul de stări pe care medicul le semnalează ca "alarme false".

     Înainte să-mi termin liniștit și ultima gură de cafea, mă întâmpină tata, cu același discurs. Dacă îl ia răul și pe el, o să încep să mă gândesc serios să mă mut de acasă.

  — Uite Eithan, înțeleg că poate am fost cam dur, dar nu poți să te comporți atât de imatur la muncă!
  — Dur? Așa descrii tu mascarada de aseară? Asta crezi tu că m-a deranjat?

  — Eu n-am zis nimic să o jignesc... se scuză inutil, referindu-se la Sarrah.
  — E prima dată în ani de zile când într-adevăr îmi pasă de o femeie, iar tu și mama știți cât de greu mi-a fost să ajung măcar în acest punct, căci am detestat fiecare femeie vreme de șase ani iubind o mumie... așa că nu mă lua cu "dur"!

   Îmi iau servieta și mă ridic nervos, trântind ceașca de cafea.

  — Eithan, doar nu te-ai...
  — Ba poate m-am...! țip și ies imediat pe ușa.

    Asta mă durea cel mai mult la ceea ce s-a întâmplat aseară, e Sarrah, iar faptul că tocmai ea, din mii și poate chiar milioane de femei, mi-a dat lumea în așa hal peste cap încât să-mi doresc să renunț la propria familie, atunci nimeni din lumea asta nu are voie să îi facă vreun rău, fără a-mi face indirect rău și mie.

     Ajuns la birou, m-am scufundat din nou în rapoarte și planuri de vânzări. M-am obișnuit atât de mult să am succes la muncă, încât m-am împotmolit de-a binelea cu problema aceasta căreia nu-i găsesc o soluție.

     N-am să uit niciodată ziua și circumstanțele în care am întâlnit-o pe Sarrah. E imposibil ca o balustradă să-mi răpească prima dragoste și tot o balustradă să mi-o aducă pe a doua.

     Aproape de ora douăsprezece, văzând că Sarrah nu mai vine, i-am cerut Amandei să păstreze mâncarea comandată și să o împartă cu oricine ar fi vrut ea. Să mănânc singur n-ar fi avut farmec...

    Mi-am stors creierul în așa hal încât mă gândesc să-mi iau o pauza, pentru a mă mai limpezi puțin și pentru a face o scurtă plimbare.

    Imediat ce mă ridic de pe scaun, ușa biroului meu se deschide, iar într-o fugă, Sarrah pătrunde și mă asaltează cu o energie inimaginabilă.

— Bine ai revenit! o întâmpin confuz, speriat și totodată fericit că era în fața ochilor mei.
— Vino și miroase-mă! îmi zice parcă pe grabă.
— Ăm... pardon?
— Vinooo!

Mă apropii de ea să fac întocmai cum a zis. Credeam că glumește, căci jur că n-am înțeles prea bine de ce, sau pentru ce mi-a cerut asta.

Îmi face semn să mă apropii de gâtul ei, o împresor cu mâine și îi adulmec încet gulerul bluzei. Un parfum extraordinar de puternic și îmbietor mi-a gâdilat simțurile în cel mai plăcut fel posibil. Având-o atât de aproape de mine, aș minți că prin capul meu n-a trecut ideea unui sărut, însă m-am abținut ușor, și m-am îndepărtat cu ochii înscriși.

— Este incredibil! De unde...? o întreb confuz, fără să-mi mai termin propoziția.
— Ți-am zis că pregătesc ceva unic!
— Da-mi voie să mai miros o data...

Mă apropii și o miros iar. Dacă ajunge și asta la tatăl meu, fie demisionez eu fie concediez pe cineva!

Mirosul îmi era familiar, dar nu puteam numi exact din ce fusese făcut. Vede instant că ceva nu-mi iese exact la socoteală. Zâmbește și îmi zice:

— Miere de albine, lavandă și mentă. Acum uite la ce m-am gândit, dacă aceasta combinație ar fi parte din rețeta unui sortiment nou de ciocolată? Și mai ales, după investigațiile mele, compania încă nu are un sortiment de ciocolată cu numele familiei. Ce-ar fi dacă s-ar numi ciocolata Moretti?

Ascultam mirat și nu-mi venea a crede cât de bună era ideea pe care tocmai mi-o pusese pe tavă. Am rămas pe gânduri preț de o secundă și am răbufnit de fericire.

— Dar, sortimentul gândit de tata... ce facem cu el?
— Îl vindem cu un preț mai mic magazinelor din zonele rurale. Rețeta gândită de tatăl tău este aproape similară cu alte produse existente deja pe piață, de asta au fost refuzate atâtea loturi!
— Nu pot să cred, Sarrah, ești genială!

Mă apropii să o îmbrățișez, în culmea fericirii îi cuprind capul și o sărut pe frunte, apoi mă așez imediat la birou pentru a nota tot ceea ce mi-a povestit.

Am stat împreună la birou până la ora unsprezece seara, pentru a pune la punct rețeta, strategia de producție și planul de marketing.

Imediat ce totul fusese pregătit, am trimis rețeta către ciocolatierii noștri pentru a o verifica și a comanda ingredientele necesare.

Două luni de zile am lucrat cot la cot cu ea pentru a pune ideea în aplicare. Am mers împreună și am asistat la prepararea rețetei, pentru care Sarrah a primit "drepturi de autor" în companie. Am testat compoziția și asistat împreună la crearea ambalajelor.

În curând, totul avea să fie gata pentru a lansa produsul pe piață. Lucrurile s-au mișcat atât de repede cu ea alături, încât nici n-am realizat cum treceau zilele una după alta.

În tot acest timp, mi-am concretizat sentimentele față de ea, și aș fi putut spune oricui, tare și răspicat, că sunt îndrăgostit nebunește de Sarrah Alonso, mai puțin ei...