Epilog


Mă simt viu din nou, prima dată în atâția ani. Mi-e greu să-mi imaginez cum îmi voi trăi viața de acum înainte, căci să mă simt vinovat și să îmi distrug propria viață e tot ce știu.

E incredibil cum s-au așezat toate lucrurile în ultima lună. Am fost târât prin atât de multe stări încât pot spune că le-am trăit deja pe toate.

Mă apropii ușor reținut către mormântul ei. Ar fi deja a doua oară când îi apun adio, însă de data aceasta este un adio pe care îl merită pe deplin.

— Iată-ne din nou aici, dragă Eve. Am aflat ce-ai făcut, mi-au luat șase ani, dar am înțeles în sfârșit cât de prost am fost. Mai ții minte cum urlam la tine pe balconul acela ca să îmi spui cu cine mă înlocuisei, iar tu plângând jurai că nu înțelegeai despre ce vorbeam? Este incredibil cât de mult ai putut să mă calci în picioare fără motiv! Când ne-am făcut tatuajele acelea ai spus că așa cum cerneala se imprimă permanent pe piele așa va fi și iubirea ta pentru mine, eternă. Ce stupid... Copilul acela Eve, cred că pentru el îmi pare cel mai rău în ecuația asta, nu merita să sfârșească în pântecele unei femei ca tine. Ești în locul unde meriți să fii. Acolo la doi metri sub pământ banii nu mai pot avea vreo valoare. Obișnuiam să cred că balustrada aceea a fost una blestemată, acum înțeleg că a fost mai degrabă una norocoasă. E ultima oară când te mai vizitez. Nu pot să cred că am fost atât de aproape să îmi petrec atâția ani din viață în închisoare drept pedeapsă pentru ceva ce ai fost îndreptățită să primești. Adio etern Eve... de astăzi mă dezleg de tine!

Mă desprind cu mâinile de pe bara de metal a mormântului și mă îndrept spre stradă la mașina tatei.

— Ești bine? ma întreabă Sarrah îngrijorată.
— Acum da. Să mergem acasă!

În sfârșit, pot simți cum libertatea curge prin venele mele ca un râu revigorant. Cu mâinile ridicate către cer și inima plină de recunoștință, mă desprind de umbra acelui secret apăsător.

Azi, privind spre orizont, știu că povestea mea nu se mai scrie în dosare și acuzații, ci în zâmbete și oportunități neîntrerupte. Sunt nevinovat în ochii legii, dar mai important, sunt liber în propriii mei ochi. Sunt liber să trăiesc viața pe care am așteptat atâta timp să o recâștig și o pot face alături de femeia pe care o iubesc.

O balustradă mi-a răpit prima iubire și tot o balustradă mi-a adus-o pe cea de-a doua.

Cum lucrează destinul...

Bạn đang đọc truyện trên: AzTruyen.Top