În dimineața următoare, se trezi gândindu-se că universul trebuia să fie cumva împotriva ei, din moment ce o și visase pe prințesă. Aruncă cât-colo o pernă ca mai apoi să își treacă nervoasă mâinile prin părul încâlcit. I se încurca atât de repede, încât chiar o enerva acest lucru. Se gândea serios să îl tundă chiar mai scurt decât îl tunsese acasă la Mike și Josephina. Poate chiar complet scurt, asemenea bărbaților. Asta dacă nu cumva ar fi fost aruncată într-o temniță pentru că a îndrăznit să facă o asemenea oroare, o insultă la adresa bărbaților. Pufni apoi se dete jos din pat. Corpul ei încă protesta la mișcările pe care le făcea, dar Scarlett se încăpățână și își zise că nu putea sta în pat întreaga zi. Și oricât de mult ar fi stat, tot nu i-ar fi trecut dintr-o dată ca prin magie.
Deschise dulapul și, spre marea ei dezamăgire, era plin cu rochii și haine de domnițe împopoțonate. Oftă apoi se întoarse cu fața către ușă. Nu știa numele niciunei servitoare de la palat, dar erau atât de multe, încât putea striga orice nume și cineva tot ar fi venit. Își aminti totuși numele bătrânei servitoare care o dezbrăcase înainte de a intra în sala de băi. Maseuza zisese că o chema Aurora.

-Aurora!

Nu se gândise vreodată că avea să cheme o servitoare. Mai ales țipând așa. Însă femeia putea fi oriunde în palat, iar palatul era foarte mare. Trebuia să se asigure că avea să o audă. Asta folosi ca scuză în mintea sa, și asta se gândea să le spună și celor care aveau să o întrebe de ce a țipat de parcă viața îi era în pericol.
Nimeni nu răspunse, iar Scarlett se gândi că cel mai probabil femeia nu o auzise. Era ori într-o încăpere îndepărtată de cea a ei, ori în afara palatului. Oftă și se uită încruntată la rochiile înghesuite unele lângă altele. Mai bine ieșea goală decât să poarte una dintre chestiile acelea din nou.

Ușa se deschise și, în locul bătrânei servitoare, intră o Zarya ce o privea foarte confuză. Scarlett se încruntă și mai tare și îi întoarse spatele. Avea de gând să o ignore și ea, așa cum Zarya o ignorase în sala de băi. Ba chiar o lăsase singură acolo, știind foarte bine că abia dacă putea să se miște folosindu-și propriile picioare.

-Ești bine Scarlett? Te-am auzit țipând și...

-Sunt bine. Aveam doar nevoie de Aurora. O poți chema tu?

-Sigur că da, dar ce s-a întâmplat? Poate te pot ajuta eu.

-Nu mulțumesc Alteță, este de ajuns să o chemați pe Aurora.

Prințesa oftă și își masă exasperată tâmplele. Scarlett îi dădea dureri de cap cu atitudinea ei, cu siguranță. Se îndreptă către aceasta, o apucă de umeri și o întoarse cu fața către ea, ca mai apoi să o pună pe pat și să se așeze lângă ea.

-Spune-mi care este problema.Te rog.

Scarlett arătă cu degetul către dulapul plin cu rochii, iar Zarya își dete seama ce anume voia să zică. Nu o văzuse purtând rochie decât prima dată când se cunoscuseră, având forma sa de cal de foc. Arăta bine în rochie, însă se vedea clar că nu îi plăcea. Se ridică și ieși din încăpere, ca mai apoi să se întoarcă cu haine curate pentru Scarlett, luate chiar din propriul ei dulap. Nici ei nu îi plăcea să poarte rochii, chiar dacă uneori era nevoită să o facă. Avea însă un stil diferit și spera numai ca Scarlett să nu facă o scenă văzând hainele.
Erau negre, pantaloni strânși pe picior din piele, iar bluza îi lăsa la vedere gâtul, o parte din piept, o parte din talie și mâinile, fiind foarte strânsă pe corp.

-Ce sunt astea? întrebă Scarlett fără o expresie anume.

-Hainele mele, îi răspunse prințesa.

Acum nu mai era de mirare că hainele miroseau atât de frumos. Scarlett se îmbujoră, apoi se încruntă.

-Sunt... puțin cam îndrăznețe pentru mine, dar sunt drăguțe. Mulțumesc.

Încercă să și le pună, dar corpul ei părea să se încăpățâneze asemenea ei. Zarya oftă din nou și îi desfăcu nasturii cămășii sale de noapte. Scarlett făcu ochii mari pentru o secundă, dar apoi își zise că nu era mare lucru, deoarece deja o văzuse. Rămasă doar în lenjerie în fața ei, prințesa îi scana cu privirea arsura. Ba chiar își plimbă degetele peste aceasta, iar Scarlett nu putea să nu observe cât de calde îi erau degetele pe suprafața pielii sale reci.

-Flăcările ți-au făcut asta, însă nu toate flăcările sunt rele. Sper că acest incident nu te-a făcut să urăști focul.

Nu îl ura. Nu îl ura întocmai datorită ei. Văzuse cât de bun putea fi focul și cât de grijuliu și dulce putea fi în unele momente. Dete din cap negativ, iar Zarya zâmbi, uitându-se în continuare la cicatricea de pe corpul lui Scarlett. Cumva, fetei nu îi mai era rușine. Ba chiar se bucura că, măcar odată, cineva nu era îngrozit de acel lucru care îi rămăsese ca o amintire. Zarya părea să o fi acceptat într-un timp atât de scurt, cât nu reușise Scarlett să o facă în atât de mulți ani, de când se alesese cu ea.

-M-am ales cu asta când am încercat să îmi salvez verișoara. Din păcate, nu am reușit să o fac... Am fost egoistă și m-am salvat pe mine, lăsând-o pe ea în urmă!

Înainte de a începe să plângă, Zarya o apucă într-o îmbrățișare ce îi încălzea atât trupul, cât și inima.

-Nu e vina ta. Oricine ar fi făcut asta în locul tău. Important este că ai incercat să o ajuți. Asta contează. Și îți promit că nicio flacără nu o să te mai ardă vreodată atât timp cât vei trăi, deoarece nu voi lăsa să se întâmple asta.

Zâmbi și își trase nasul. Își aminti ce își promisese noaptea trecută. Nu avea cum să fie indiferentă pe lângă Zarya oricât ar fi încercat. Totuși, o deruta comportamentul ei dulce, grijuliu și frumos, care mai apoi se transforma într-unul arogant, urât și nepăsător. Și-ar fi dorit să o înțeleagă, să știe de ce se comporta așa și să poată ști cum anume să reacționeze la schimbările ei de comportament.

-De ce mă urăști? îi ieși întrebarea pe gură, fără să își dea seama.

Zarya o îndepărtă și îi studie fața, parcă pentru a vedea dacă glumea. Când văzu că era serioasă, aceasta își trecu mâinile prin păr și oftă, mutându-și privirea către podea.

-Oh Scarlett,nu te urăsc! Eu... nu știu... Scuze. Chiar nu te urăsc.

-Atunci de ce ești așa? Într-un moment totul este ok și ne înțelegeam bine, exact ca acum, iar după te schimbi și devi rece și nepăsătoare cu mine, iar eu habar nu am de ce faci asta. Am presupus că mă urăști.

-Eu... nimic. Scuze că a părut așa. Chiar nu te urăsc... Eu... trebuie să plec, sper că te descurci.

Și, din nou, Zarya o lăsă pe Scarlett cu mii de întrebări și absolut niciun răspuns. Îi zise că nu o urăște, dar se comporta întocmai de parcă asta făcea. O lăsase din nou să se chinuie, după ce îi spusese că o va ajuta. Se înjură în gând pentru că îndrăznise să își încalce promisiunea, apoi îmbracă hainele pe care Zarya i le lăsase. Faptul că îi purtau mirosul, aproape că o făcea să plângă de ciudă, dar decise să ignore asta. Nora avea să vină curând să o ia pentru a se antrena și nu voia să o vadă plângând sau fiind supărată. Avea cu siguranță să o bombardeze cu întrebări în cazul ăsta.
Nu mult după aceea, așa cum se așteptase, Nora ajunse la ușa ei și bătu. Scarlett îi zise să intre, iar Nora se încruntă văzând că Scarlett nu era încă gata, învăluită doar de un așternut subțire.

-De ce nu ești gata încă? întrebă aceasta după câteva clipe de liniște în care doar pășise către ea.

-Hainele sunt nepotrivite, am acolo doar rochii, iar eu nu port rochii. Mai ales când trebuie să mă antrenez. Zarya mi-a adus din hainele sale, dar sunt... nu sunt hainele pe care le-aș purta în mod obișnuit, plus că nu le pot purta.

Încercase să le îmbrace, însă se răzgândise când văzuse că i se vedea o oarecare parte din arsura de pe corp. Nu încăpea îndoială că nu avea să poarte hainele Zaryei.

-Nu îți face griji, o să zic unei servitoare să îți aducă haine mai potrivite. Grăbește-te și pregătește-te, apoi cere-i Aurorei să te conducă până în camera mea.

Scarlett aprobă, apoi Nora pași afară din camera ei, lăsând-o singură cu gândurile sale.
Credea că aveau să se antreneze, însă nu credea că aveau să se antreneze în camera Norei. Oftă apoi se așeză în fața oglinzii și își trecu pieptănul prin părul încâlcit. Doar ce îl spălase și pieptănase în seara precedentă, era absurd faptul că era atât de încâlcit în acel moment, de parcă nu mai fusese atins de câteva zile. Își privi chipul în oglindă. Chip care abia dacă părea a fi al ei lipsit de machiajul mult prea exagerat pe care i-l făcea mama ei. Îi plăcea cum arăta atunci când era naturală. Nu credea că îi plăcuse vreodată cum arăta când era acoperită de un strat mai gros decât propria piele de machiaj.

Cineva bătu la ușă, iar ea lasă persoana să intre. Așa cum se așteptase,era servitoarea ce trebuia să îi aducă hainele. Oftă ușurată, apoi merse, simțind încă o oarecare durere în corp, către aceasta. Hainele erau mai minunate decât oricare altele văzute vreodată de ea. Erau feminine, însă nu prea mult. Își alese dintre rândurile de haine, o tunică cu modele florale abia perceptibile, o pereche de pantaloni de piele neagră, strânși pe picior, cu șnur de-a lungul picioarelor, într-o parte, iar vesta pe care și-o alesese, era alungită în partea din spate, de culoare mov cu imprimeu floral frumos colorate. O altă servitoare intră în încăpere cu un cufăr în care se aflau mai multe încălțări. Își alese o pereche de cizme cu un toc modest și confortabil, lungi aproape până la genunchi, prinse cu șiret negru.

-Doriți să vă ajutăm să vă pregătiți, domniță Scarlett? întrebă una dintre acestea umilă.

-Nu, este în regulă. Mă pot descurca și singură.

Cele două servitoare făcură o plecăciune, apoi părăsiră încăperea, lăsând-o pe Scarlett să se pregătească.
Reuși, destul de greu, să se îmbrace, însă rezultatul era mulțumitor. Își puse înapoi bijuteriile elementelor, inclusiv colierul cu steluță de la bunica sa, apoi ieși și ea din cameră, în căutarea Aurorei. Străbătând singură holurile palatului regatului Aqvis, i se păru că acestea erau cu mult mai mari decât cele ale palatului din Zeynara, dar și mai răcoroase. De-a lungul holului se aflau mai multe uși cu valuri pictate pe ele. Erau mari și păreau a fi făcute din lemn solid. Erau lucrate cu grijă, asemenea a tot ceea ce se afla în palat. Probabil că le luase o veșnicie să facă toate acele lucruri și probabil că erau mai vechi chiar și decât viața umană însăși. Se considera oarecum norocoasă să pășească pe podeaua pe care au călcat, cel mai probabil, foarte multe alte persoane, poate chiar de viță nobilă.

Într-un final, ajunse cumva în bucătărie unde se aflau mai multe servitoare ce pregăteau de zor mâncare. Își îndreptară atenția asupra ei,iar ea se simțea oarecum rușinată de lipsa ei de cunoaștere a palatului. Se scuză și vru să iasă, dar se răzgândi. Avea nevoie de îndrumare de la cineva care cunoștea palatul de sute de ani. Se întoarse pe călcâie și dete din nou fața cu servitoarele ce o priveau tăcute.

-Am... am nevoie ca una dintre voi să mă ajute, vă rog.

O fată ce părea tânără, cam în jur de 23 de ani, păși în față și făcu o plecăciune.

-Ziua bună domniță, dumneavoastră trebuie să fiți domnișoara Scarlett, dacă nu mă înșel?

Scarlett aprobă din cap, iar fata o conduse afară din bucătărie.

-Am auzit de dumneavoastră.

-Te rog să mă tutuiești... mă simt ciudat când mi se vorbește astfel.

-Oh, am înțeles. Toată lumea din regat vorbește despre tine, în special Alteță Sa regală Zarya. Cred că vă place! Oh, ar fi o adevărată onoare pentru cei din regatul flăcărilor să aibă o regină asemenea ție! Prințesa noastră este însă atrasă de băieți, deci nu aveți cum să fiți regina noastră.

-Scuze, dar te înșeli. Eu și prințesa Zarya suntem doar prietene. Nici măcar asta nu știu dacă mai suntem în ultimul timp,deoarece pare să mă urască. Nu este nimic așa cum credeți voi. Acum te rog sa mă conduci la Aurora.

Fata făcu o plecăciune umilă, apoi îi făcu semn să o ia înainte. Făcu întocmai și ascultă cu atenție indicațiile fetei, alcătuind în minte o hartă a traseului parcurs, pentru cazul în care ar fi fost nevoie de acesta. Orice părticică pe care ajungea a o cunoaște din palat, era cu atât mai bună decât nimic. Totuși, prin minte îi treceau la fiecare câteva minute cuvintele femeii. ,,Cred că vă place!" O propoziție atât de simplă, care îi dăduse lui Scarlett ceva la care să se gândească pentru o perioadă, credea ea, mult mai lungă decât ar fi trebuit. Își zisese că nu avea să se mai gândească la ea, dar cum putea face asta când se părea că Zarya o urmărea peste tot, cu sau fără voia ei.

-Îmi cer scuze că îndrăznesc, însă nu cred că prințesa Zarya te urăște. Este, desigur, o persoană complicată și greu de înțeles, însă sunt sigură că nu te urăște. Are acea sclipire în privire când vorbește despre tine sau când aude pe cineva vorbind despre tine. Trebuie doar să aveți răbdare cu ea și să încercați să o înțelegeți...

-Este puțin peste puterea mea să o înțeleg. Dar... o să încerc.

Aceasta aprobă din cap, ceea ce părea a fi îndeajuns pentru ea. Scarlett nu înțelegea de ce ar fi luat o servitoare a regatului apei apărarea prințesei regatului focului, dar bănuia că femeia era doar foarte amabilă. Indicațiile din partea femeii continuară după aceea, iar la un moment dat ajunseră într-o încăpere ce semăna cu o croitorie. O croitorie în interiorul palatului. Printre zecile de femei ce lucrau acolo, se afla și Aurora ce mai dădea din când în când, în timp ce lucra, indicații celorlaltor femei.

Scarlett rămase la intrare, în timp ce femeia cu care venise se duse să o informeze pe Aurora de prezența lor. Le urmări cu privirea și observă pe fața Aurorei o mică încruntătură, dar apoi dete aprobator din cap cu o expresie impasibilă pe față. Mai schimbară câteva vorba înainte ca femeia să rămână acolo în locul Aurorei, în timo ce aceasta se apropia cu pași repezi de Scarlett.

-Ziua bună, domnișoară Scarlett. Vă simțiți bine?

-Da Aurora, mersi de întrebare. Mă poți duce, te rog, în camera prințesei Nora? Mi-a spus să îți cer ție asta.

-Desigur, urmați-mă! spuse și porni înapoi pe holuri și pe scări, până când, în cele din urmă, ajunseră în fața unor uși mari, de lemn albastru, cu diferite scene ale unui război sculptate în lemn. Aici este, doriți să o informez de prezența dumneavoastră?

-Da, și te rog să mă tutuiești. Ești mai în vârstă decât mine, mă simt ciudat să vorbim de parcă ar fi invers.

Acesta zâmbi și dete aprobator din cap, apoi bătu în lemnul uneia dintre uși, făcând ca o voce înfundată să îi răspundă de cealaltă parte a acesteia. Își băgă capul înăuntru, apoi îl scoase făcându-i semn lui Scarlett să intre. Aceasta se conformă și fu surprinsă să o vadă pe Nora așezată pe podea. Cu toate că avea o mulțime de întrebări, decise să nu pomenească nimic în legătură cu asta. Cel puțin nu încă, dar curiozitatea o măcina mereu pe dinăuntru, până când avea să primească răspunsurile pe care și le dorea.

-Scarlett! Vino, așează-te lângă mine.

-Pe jos? De ce? întrebarea ei suna mai mirată decât se așteptase.

-Haha,de ce nu? Îmi este cald de când am golit regatul de apă, iar podeaua e așa rece și primitoare...

Deci acesta era motivul pentru care elementele de apă trăiau sub apă, chiar dacă puteau la fel de bine să trăiască și pe uscat. Li se făcea foarte cald în lipsa apei, iar Nora se folosea de orice modalitate pentru a se răcori. Nu degeaba o văzuse trecând de multe ori pe holul ce ducea către sala de băi. Ea chiar mergea acolo, o făcea pentru a se menține răcorită. Se întreba ce anume s-ar fi întâmplat dacă un element de apă nu ar fi avut ocazia de a se răcori. Gândul că ar putea muri îi trecu prin minte, dar își scutură capul pentru a îl alunga. Se așeză lângă aceasta, primind cu brațele deschise răcoarea pe care o emana podeaua. Era destul de răcoare în palat, pentru ea cel puțin, însă nu o deranja răcoarea oferită de podea. Ba chiar era un sentiment plăcut.

-Oricum, excluzând starea mea actuală, nu te-am chemat aici pentru a ne răcori pe podea. Te-am chemat pentru a îți da puterile. Este puțin dureros, trebuie să recunosc, dar îți va trece în cel puțin două zile.

Aproape că oftă la auzul cuvântului ,,durere". Se săturase deja de durerea pe care i-o provocaseră antrenamentele. O durere în plus nu îi surâdea, însă bănuia că oricum nu avea să fie mare lucru din moment ce deja o durea tot corpul. O altă mică durere nu avea să conteze așa tare. Liniștea care se așternu în următoare câteva clipe, veni însoțită de respirațiile ușoare ale Norei ce stătea încă lipită de podea, de data aceasta însă cu totul întinsă. Scarlett începuse să își facă griji datorită stării ei, așa că își puse mâna pe fruntea-i palidă. Și-o retrase realizând că Nora chiar ardea, apoi se ridică de pe podea și scoase capul pe ușă. Holurile erau goale ceea ce o făcu pe Scarlett să scoată un oftat de frustrare. Aruncă o privire în urmă la corpul Norei încă întins pe podea, apoi ieși pe ușile mari, coborând în rând se scări, ca mai apoi să cotească la stânga pe holuri. Sau ar fi trebuit să facă dreapta... Continuă să meargă pe acel drum, până ajunse în fața unei uși din lemn albastru, care era, dacă își amintea bine, ușa camerei Zaryei. Oftă înjurând în minte universul pentru jocurile sale murdare, apoi bătu în ușă. Nu așteptă însă un răspuns, înainte de a da buzna înăuntru sperând numai ca prințesa să se afle înăuntru.

Spre norocul ei, Zarya se afla pe pat, fixând tavanul cu privirea. Când își întoarse atenția asupra ei, se încruntă vizibil surprinsă, apoi se ridică din pat, pășind către Scarlett. Pentru câteva momente, Scarlett uitase chiar motivul pentru care venise în primul rând, dar se dezmetici luând o gură de aer.

-Ți-am lipsit atât de mult încât să vi să mă cauți în camera mea? amuzamentul din vocea ei o făcu pe Scarlett să respire zgomotos.

Nu avea timp de asta acum.

-Nora nu este bine. Este intensă pe podea, îi este cald și are nevoie să intre în apă acum. Mi-am pus mâna pe fruntea ei și ardea cumplit. Dacă aș cunoaște mai bine holurile și încăperile palatului, aș ajuta-o eu, dar nu le cunosc, și culmea așa am ajuns la tine. Trebuie să o ajuți, îmi e teamă să nu pățească ceva.

-Trebuie sa ne grăbim, spune în timp ce o ia din loc, cu Scarlett urmând-o îndeaproape. Dacă nu se răcorește, poate chiar muri. Dacă eu mă sting pentru mai mult de două ore, de asemenea pot păți la fel. Azeria are nevoie să petreacă mult timp afară, iar Azur trebuie să simtă pământul sub tălpi. Suntem noi ființe nemuritoare, dar avem punctele noastre sensibile.

Erau atât de multe lucruri pe care aceasta nu le știa despre elemente și se întreba de ce nu îi ziseseră oare despre acele lucruri. Erau niște lucruri importante pe care, considera ea, trebuie să le cunoască. Dacă nu știa și, în timp ce se antrenau, făcea un lucru prostesc ce le-ar fi putut aduce sfârșitul? Nu că ar fi fost chiar atât de ușor să omori un element, însă nu voia să riște asta. Nici măcar cu Azur, oricât de enervant și nepoliticos ar fi fost acesta.
O urmă cu pași grăbiți, încercând să o ajungă din urmă. Prințesa părea concentrată pe orice altceva, în afară de ea. Fie că încerca să o evite, fie era doar foarte îngrijorată, Scarlett știa că nu putea să se prefacă că ea nu există, la nesfârșit. Era încăpățânată, poate aproape la fel de încăpățânată precum Zarya, însă dacă ea nu avea să gândească rațional, atunci cine? Trebuiau să discute și era sigură că Zarya era conștientă de asta în aceeași măsură. Chiar dacă o voce interioară o batjocorea pentru determinarea de a o evita pe prințesă, care acum se risipise brusc, decise să nu îi dea ascultare.

-Ce putem face să o ajutăm? Trebuie să ia contact cu apa, nu?

Zarya doar aprobă din cap, apoi mări pasul cu cât se apropiau de camera Norei. Scarlett se întreba de ce nu își folosea Nora puterile pentru a se ajuta în situația asta, dar apoi își găsi imediat răspunsul când o văzu întinsă pe jos, pe jumătate ancorată în realitate și pe jumătate în visare. Nu credea că mai era în stare să își controleze puterile în acea stare.
Zarya se puse în genunchi lângă sora ei, apoi o prinse cu brațele pe după genunchi și după umeri. O ridică în brațele sale și Scarlett aproape că se îneacă cu aerul atunci când își aminti cum Zarya o luase în brațe în sala de băi. Se întoarse, însă nu o privi pe Scarlett nicio clipă, înainte să treacă pe lângă ea și să iasă pe uși, mergând la fel de alert. Scarlett oftă. Alergatul pe holuri, în urma Zaryei care se prefacă că nu există, începea din nou. Grozav, absolut grozav!

Porni în fugă pe urmele lor, sperând să nu le piardă pe holurile imense și întortocheate ale palatului. O frustra faptul că nu știa deloc pe unde trebuia să meargă ca să ajungă într-un loc anume, căci știa că așa avea nevoie de ajutor constant, ceea ce îi displăcea. Dacă palatul ar fi fost mai simplu, poate ar fi reușit să rețină mai ușor care drum ducea unde. Uitasem aproape în totalitate indicațiile femeii ce o dusese la camera Norei, chiar dacă o ascultase cât se putea de atent și își repetase în minte de mai multe ori traseul parcurs. Până când avea să plece de acolo, era sigură că nu s-ar fi obișnuit cu niciunul dintre drumurile prin castel și ar fi fost nevoită să de obișnuiască să ceară ajutor, oricât de tare i-ar fi displăcut acest lucru. Avea un orgoliu mare, iar faptul că nu se putea descurca de una singură, fără ajutor din partea altcuiva, o măcina pe dinăuntru și îi lovea orgoliul mereu, cu fiecare secundă de ajutor primit din partea altora.

Le zări după un timp și mări viteza cât să le ajungă din urmă. Dacă nu ar fi știut mai bine, ar fi crezut chiar că Zarya încerca să o facă să se piardă pe holurile palatului, doar pentru a o evita. Și când se gândea că în urmă cu ceva timp părea chiar că voia din nou să se joace în felul ei specific cu ea. O tachinase când intrase în camera ei, dar apoi, ca din senin, revenise la acea fire enervant de ignorantă a ei, pe care nu o înțelegea absolut deloc. Zarya îi ridica atât de multe întrebări, încât se găsea că își dorea chiar să aibă puterea de a citi gânduri, pentru a își da seama ce se întâmpla în capul ei și de ce într-un moment părea că vrea să o sărute, iar în celălalt se prefacă că nu o cunoaște. Era frustrant. Pentru orice altă persoană ar fi fost la fel, era sigură de asta. Dacă era să fie sinceră, se întreba ce este chiar și cu ea însuși, căci de când Zarya începuse să aibă acele schimbări bruște de comportament, și ea începuse să facă la fel. Într-un moment se trezea că își spune că r insuportabilă și că nu vrea să o mai vadă vreodată, dar apoi, când era prin preajma ei, uita cu totul de ce își propusese să facă și făcea exact opusul. O enerva și mai tare influența pe care o avea Zarya asupra ei, fără ca măcar să își dea seama sau să facă asta cu tot adinsul.

-Mai încet... te rog! Eu nu sunt nemuritoare.

-Atunci de ce nu ai rămas în camera Norei? Puteai să aștepți acolo până când ar fi revenit.

Tonul ei suna mă rece ca oricând, oricât de ridicol ar fi fost să spui asta, dat fiind că era elementul de foc. Scarlett de opri în mijlocul holului, iar după câțiva pași, Zarya făcu la fel. Se uita la ea ca la un copil încăpățânat și își dete ochii peste cap. Sincer, chiar se comporta asemenea unui copil încăpățânat, însă puțin îi păsa de asta acum.

-Ai de gând să mergi, dacă tot ai ajuns până aici? Nu vreau să te pierzi prin palat.

-Asta părea că vrei să faci acum câteva minute, tonul ei era chiar mai rece decât al Zaryei, căci se săturase. Mă eviți, cu siguranță. Întrebarea este: de ce? De ce te comporți așa? De ce mă eviți? De ce nu mă suporți?

Nora se zvârcoli în brațele surorii sale, iar aceasta îi aruncă o privire îngrijorată. Când își întoarse privirea înapoi către Scarlett, părea aproape disperată, ceea ce făcu curajul fetei să se diminueze, cel puțin pe moment.

-Scarlett, te rog! Promit să îți explic totul, dar acum trebuie neapărat să o ducem pe Nora în sala de băi.

Scarlett oftă învinsă și porni din loc, în pas alergător, asemenea Zaryei. Nu o mai atinsese pe Nora pe frunte, însă era aproape sigură că ardea atât de tare, încât nici nu ar fi putut să o facă fără să se sperie de moarte. Coborâră niște scări, cotiră pe niște holuri și traversară diferite încăperi, până când locurile începeau să arate mai cunoscut pentru Scarlett. Erau aproape de sala de băi. Încă vreo câțiva metri și aveau să ajungă. Înjură printre dinți atunci când dărâmă o vază cu flori de pe o masă și își ceru scuze din fugă servitoarei ce era nevoită să curețe mizeria creată. Acesta se uita la ele cu cea mai mare mirare, dar nu spuse și nu schiță niciun alt gest în afară de asta. La scurt timp după, intrară pe ușile din sticlă ale sălii de băi. Zarya, fără să își scoată hainele ei sau surorii sale, intră cu ea în cea mai apropiată piscina. Se vedea clar că o duruse puțin atunci când flăcările de stinseseră pe corpul ei, însă nu spusese sau făcuse nimic care să trădeze asta. Doar o ușoară încruntătură la intrarea în apă. Scarlett rămase lângă piscină. Dat fiind că nu putea înota, ar fi făcut doar probleme și i-ar fi dat Zaryei doar un alt motiv de îngrijorare. Își puse mâinile pe genuchi și încercă să își reflexe respirațiile sacadate, în timp ce Zarya o ajuta pe Nora să își revină. Prințesa o ținu timp de un minut în brațe pe sora sa, înainte ca aceasta să își revină. Îi dete drumul, iar Nora începu să înoate cu un zâmbet larg pe buze, fiind clar că se simțea cu mult mai bine, față de cum se simțise cu ceva timp în urmă. Scarlett respiră ușurată când văzu asta, dar apoi își aduse aminte de faptul că pe Zarya o durea contactul cu apa. Nu ar fi recunoscut vreodată, căci prințesa era mai încăpățânată ca un catâr, însă ea o știa, așa că fugi către o bancă de lemn de unde luă un prosop, apoi se întoarse lângă piscină. Îi întinse Zaryei prosopul încă de dinainte ca aceasta să iese, știind că doar așa îi putea atrage atenția asupra faptului că trebuia să iasă din piscină. Prințesa îi zâmbi scurt, evitând să o privească în ochi, apoi luă prosopul și înotă către marginea piscinei. Se așeză apoi pe o bancă de lemn unde începu să își șteargă trupul, până când apa dispăru complet, în locul ei apărând veșnicele flăcări ce tronau pe pielea Zaryei.

Flăcările acelea nu răneau pe nimeni, ci, din contră, linișteau persoana pe care o atingeau. Căldura lor nu era mare, astfel încât să ardă, ci era una blândă, care își oferea plăcere. De fiecare dată când simțise căldura pielii prințesei, aceasta nu ardea așa cum s-ar fi așteptat oricine altcineva, ci era caldă. Mai caldă decât a unui om obișnuit, însă era doar caldă. Și în tipul acesta însă, Zarya refuza să o privească pe Scarlett. Dacă avea să se prefacă pur și simplu că nu îi promisese că aveau să discute, atunci să fi știut deja de oe atunci că nu avea să fie funcționeze. De data aceasta, Scarlett nu avea de gând să mai lase asta să treacă. Ori discuta cu ea despre ce naiba i se întâmpla, ori o lăsa în pace de-a binelea și nu o mai tachina în niciun fel. Dacă avea să se prefacă că uitase ce îi promisese, putea la fel de bine să o ignore cu totul și să uite că exista, până în momentul în care avea să o antreneze, iar atunci avea să facă doar asta. Să o antreneze.

Căci Scarlett obosise. Obosise să aibă de-a face cu schimbările sale de stare și cu acțiunile sale care, dintr-un motiv anume, o dureau mai mult decât ar fi vrut. O voia înapoi pe acea Zarya care o tachina și voia să îi fure sărutul, chiar dacă i se părea enervantă. Acea Zarya era enervantă în mod plăcut, însă aceasta aproape că o făcea să își smulgă păr din cap de frustrare. Se îndreptă cu pași hotărâți către ea și se așeză alături de ea. Își trecu o mână peste umărul ei, acolo unde flăcări maiestuoase tronau neclintite. Așa cum se aștepta, nu simți nicio durere, doar o căldură, din punctul ei de vedere, plăcută. Surprinsă, Zarya o privi pentru prima dată de când intraseră în încăpere. Bun, acum observase că există și ea pe acolo!

-Ai spus că o să vorbim. Te ascult, îi spuse pe un ton mai autoritar decât plănuise.

Până la urmă, dintre ele două, Zarya era prințesa. Însă tonul pe care îl folosise Scarlett nu dădea asta de înțeles. Dacă nu ai fi știut, ai fi zis că ea era conducătoarea unui regat ce dăinuie de peste mii de ani pe pământul omenesc. Prințesa oftă și își trecu o mână prin păr. Gest atribuit mă degrabă unui bărbat, decât unei femei, dar acel gest o făcea să pară... drăguță.

-Nu acum Scarlett. Dacă vrei să vorbim, vin-o diseară la mine în cameră. Tu și Nora aveți treabă acum.

Arătă cu capul în direcția fetei ce arată clar mai bine după ce luase contactul cu apa, ce venea zâmbitoare către ele. De data aceasta, se decise să amâne discuția, dar asta doar pentru că ea chiar spera că aveau să discute, în cele din urmă, despre comportamentul ei ciudat. Se ridică depe bancă și, chiar și spre surprinderea ei, o prinse în brațe pe Nora, care era încă udă, dar prea puțin îi păsa de asta. Se îngrijorase în privința ei și chiar o speriase. De atunci, cât timp avea să fie ea pe acolo, Scarlett își promise că avea să se asigure ea însăși că Nora avea să meargă în sala de băi, cel puțin odată pe zi.

-Scuze că te-am îngrijorat Scarlett. Am uitat să mai vin în sala de băi cu toate pe care le aveam pe cap. Acum, unde rămăsesem? Ah, da! O dă doară puțin...

Își întinse mâna până pe gâtul ei, de unde îi dete părul la o parte. Îi aruncă o privire amuzată și un rânjet de același fel.

-Să nu crezi altceva, Scarlett! Doar îți dau partea ta de putere.

Râse scurt, înainte de a își lipi buzele de linia pulsului său. Scarlett icni, atât din cauza surprizei, cât și a durerii ce veni ca un șoc. După ce prințesa se îndepărtă, Scarlett își duse mâna spre acel loc și masă lent. Chiar dacă durerea nu mai era intensă, nu putea spune că nu mai simțea o senzație ciudată în acea zonă. Chiar era nevoie să fie sărutată pe gât pentru a prelua puterile? Dar asta însemna că Azur trebuia să facă același lucru. Dacă nesuferitul avea să facă mare caz din asta, își jură că avea să îl lovească mai tare decât a fost lovit vreodată de oricine altcineva. Și mai era și Zarya cea care trebuia să o sărute, iar ea... Ei, cu ea avea ceva, ce nici măcar nu putea exprima în cuvinte. Partea cea mai proastă era că nu avea cum să evite situația asta. Sau avea? Trebuia să mai existe vreo altă cale!

**************************

Long time no see!

Într-o altă ordine de idei, îmi cer scuze pentru lipsa mea de activitate la această carte, însă am avut nevoie de o pauză, căci inspirația mea luase o pauză de asemenea. Scriam, dar nu îmi plăcea deloc ce scriam, așa că m-am decis să nu forțez.

Și, ca de obicei, nu am avut cheful de a corecta, deci îmi cer scuze pentru eventualele greșeli.

Cu toate că acest capitol este mai scurt decât de obicei, sunt mândră de mine că nu am sfârșit prin a renunța la carte, cum bănuiam eu că de va întâmpla. Acum că mi-a revenit motivația, voi avea din nou de-a face cu viața amoroasă extrem de complicată a lui Scarlett Thompson ;)

Deci? Vreau păreri.