Harry se afla, din nou in celula - sau ceea ce trebuia sa fie o celula. Era inca in departamentul politiei locale. Harry era nervos la inceputul interogatoriului, dar mai devreme se calmase. Lui nu-i pasa cu adevarat ceea ce se intamplase. Deja stia ca o sa mearga la inchisoare, dar el si-a facut datoria. El era fericit, Harry era al naiba de sigur de asta.

Harry era culcat in patul lui si nu facea nimic, doar se holba la tavan. Era gri si plictisitor- la fel ca toate lucrurile din Mont Dian. Lui Harry nu-i placea numele orasului. Suna a franceza, dar nu era absolut nimic care sa aiba de a face cu Franta sau orice altceva legat de acea tara.

Nimic extrem nu-i trecea prin minte- nimic extraordinar. Ii era foame, ii era sete, dar nu era plictisit. Harry era, de obicei, usor de plictisit, dar aici, nu era. Era atat de liniste aici. El nu observase pana atunci cat de frumoasa e linistea. Cat de mult isi dorea el- cat de multe ar da pentru el. Frumoasa tacere era coplesitoare in atat de multe feluri, dar nici unul care sa-l poata descrie exact pe Harry. El stia ca nu mai voia sa se intoarca vreodata la scoala, nu avea de gand sa mearga inapoi in acea casa urata, in care si-a petrecut ani de zile, probabil, niciodata nu-si va mai vedea mama. Asta durea. Chiar daca el o ura din toata inima lui, el o iubea, de asemenea, chiar daca ea a rupt promisiunea, chiar daca ea l-a uitat.

Harry a inchis ochii. Avea nevoie de somn, dar ceva nu-l lasa sa doarma. El inca se bucura de liniste.

Dar a adormit, dar s-a trezit aproape cincisprezece minute mai tarziu. El era inca adormit. Era extrem de obosit si nu-i pasa de liniste- avea nevoie de somn in acel moment.

"Sus, Styles."O voce enervanta a vorbit din spatele usii celulei.

Ofiterul a continuat. "Styles, mama ta ar dori sa vorbeasca cu tine."

Harry a deschis imediat ochii si si-a dat ochii peste cap, cand s-a uitat la ofiter. "Mama mea?"L-a intrebat pe ofiter in liniste.

"Da, mama ta, ridica-te."A spus ofiterul. Harry s-a uitat la perete si gandurile lui au zburat prin mintea psihopata.

"Nu vreau sa vorbesc cu ea." El nu putea sa o confrunte.

Ofiterul a chicotit inainte de a veni spre Harry, pentru a-l smuci din patul nu atat de confortabil. "Baiete, esti inca minor."

Baiatul vinovat si ofiterul nerabdator au mers pe holul tacut in partea din spate a cladirii in care mama lui era asezata. Harry a fost plasat intr-un scaun de cealalta parte a mesei de lemn. Ann a vorbit prima.

"Alo."Vocea ei s-a auzit ca si cand Harry era mai mic, cu ani inainte, inainte ca Ann sa-l intalneasca pe Mark.

"Buna ziua."A raspuns el. Vocea lui nu trada nici un regret, dar daca ea si-ar fi ridicat fata sa se uite la chipul lui, atunci aceasta putea sa vada acest sentiment.

Nici unul dintre ei n-a spus nimic.

Nici unul dintre ei nu se uita la altul.

"Cum sunt Mark si Jessica?"Harry a intrebat constient ca mai bine ar incepe discutia despre sotul ei si fiica minunata pe care o are, mai bine decat sa inceapa discutia despre el.

Ann s-a uitat in sus, pentru a-l vedea pe Harry in agonia vinovatiei. El nu se simtea cum arata, dar ea stia ca se simtea vinovat pentru ce le facuse saracilor Betsy si Connor.

"As preafera sa vorbesc despre tine."Vocea ei subreda si ochii ei albastrii erau plini de lacrimi. "Cum ai putut, Harry?"

Harry se uita in jos, nedorind sa raspunda la intrebare. El nu putea spune ce-l determinase sa o faca- a uitat pentru un moment, ca el era un om nebun si ca El ii spusese ce sa faca. Harry nu voia asta, dar a trebuit sa-i spuna, totusi. Ea era ultima persoana din viata lui, ultima pe care o iubea, dar o si ura de asemenea. Era dificit pentru Harry. Trebuia sa-i spuna sau nu?

"Nu stiu."

"Nu poti sa spui ca nu stii!"Ann a strigat furioasa. "Cum poti ucide oameni nevinovati in halul asta!"

"Cu o mama ca tine, e usor."Harry a spus neatent si s-a lasat pe spate, in scaunul de plastic.

Ann s-a lasat pe spate, de asemenea, era muta. Nu-i venea sa creada ca fiul ei tocmai i-a spus asta si cat de adevarat suna in urechile ei. Daca nu ar fi fost o astfel de mama rea, el nu s-ar fi transformat intr-un criminal psihopat.

Harry a ridicat mana pentru a semnala ofiterul, care l-a condus inapoi in celula, dupa ce a terminat de vorbit. Da, el era minor, dar si-a facut datoria sa vorbeasca cu mama lui.

"La revedere."Harry i-a spus in fata ofiterului, care i-a pus catusele si l-a scos afara.

Harry in scurt timp, a ajuns inapoi in celula si s-a culcat in patul lui. Inca ii era foame si sete, dar linistea l-a facut sa adoarma. Dar n-a apucat sa doarma, ca cineva a venit si l-a deranjat din nou. El nu lasa pe nimeni sa-i ruineze linistea. Perna de sub capul lui era acoperita cu murdarie si ceva dezgustator, dar el a folosit-o pentru a imortaliza linistea.

A/N: Cine credeti ca a venit sa-l deranjeze pe Harry? Si de ce? :)

Daca vreti dedicatie, o sa va dau imediat. Mai sunt doua capitole si ajung la zi cu cartea. Muhaha.

Haideti sa tinem si noi Doliu pentru persoanele care au murit in club Colectiv aseara [ eu tin doar pentru bietii copii si parinti care au murit nevinovati sau au fost raniti,dar pentru cei care erau niste betivani notorii si beau pana fac pe ei, iar apoi se urca la volan ca sa omoare oamenii, n-am nici un pic de resentiment. Sa se duca.