Margrethe a auzit suspine venind de la parter. Era liniste la inceput, asa ca a crezut ca era mama ei, care plangea si implora din nou, acestea deveneau tot mai tari si mai tari, pana cand s-au transformat in tipete. Tatal ei tipa, dar Margrethe nu s-a ridicat si nu s-a dus jos. Ea s-a obisnuit cu parintii ei care se certau din cele mai mici lucruri, din cauza disparitiei lui Connor. A fost greu pentru fiecare membru al familiei, dar mai ales pentru mama ei. L-a iubit mult pe Connor, unii oameni ar ptuea spune ca dragostea ei pentru el, era nesanatoasa. Ea a avut o cadere psihica de cand Connor a fost luat din supermarket. Aceeasi durere in inima o putea simti si Margrethe. Uneori Tanya ar fi preferat sa fii murit Margrethe, nu el.

Margrethe a privit in jos, continuand sa citeasca: To Kill a Mockingbird. Cartea nu o prea interesa, erau doua sute de pagini de citit, dar ea prefera sa citeasca pentru a evada din rutina zilnica.

Usa de la parter s-a trantit inchisa, si tatal ei a strigat. "Margrethe!"

"Vin!"A spus repede, lasand cartea sub perna ei si mergand pana la parter pentru a vedea ce voia tatal ei. "Da?"

Mama ei era asezata pe canapeaua albastra inchis, cu fata in maini. Tot corpul ei tremura, si se pare ca trupul ei mic, se putea prabusii in orice moment. Fata tatalui ei era rosie, rosie de furie.

"Ce se intampla?"Margrethe a intrebat in liniste, asezandu-se langa mama ei, ca sa o mangaie. Ea si-a pus bratul pe umarul ei, dar Tanya s-a tras inapoi.

Tatal ei nu putea vorbi din cauza maniei pe care se chinuia sa o tina in interior. El nici macar nu se putea uita la ele. El s-a simtit rusinat din cauza ca nu l-a putut proteja pe Connor.

A fost nevoie de aproximativ douazeci de minute pentru ca Tanya sa se adune. Corpul ei inca tremura. "L-L-au arr-rrestat-"S-a balbait usor, cu o voce tremuranda, apoi a tacut.

Pentru cateva minute nimeni nu a spus nimic, cu exceptia Tanyei care striga si jelea, ceea ce era foarte inconfortabil de ascultat.

Tatal ei si-a inghitit nodul din gat, parand sa fie blocat. "Tipul de la scoala"- "Fiul lui Ann, Harry."

Ochii lui Margrethe s-au marit la auzul numelui lui Harry. "Esti sigur?"A intrebat incet. Tatal ei a dat din cap. "Da."

Harry? Nu, nu poate fi Harry. El mi-a spus ca nu a mai facut lucrul asta inainte. El nu ar vrea sa ma raneasca. Si, el nu putea sa-mi ucida fratele. El nu e un monstru fara inima, credea Margrethe.

Dar Harry era un monstru. El a ucis-o pe Fae.

Simtea ca-i vine sa planga, dar ea pur si simplu, nu putea. Ceva n-o lasa. Ea ar fi trebuit sa fii plans, ca mama ei.

S-a asezat langa ele si le-a tras pe amandoua in bratele sale ca sa le mangaie. Mica familie si-a petrecut restul serii in camera de zi, rugandu-se ca Connor sa fi ajuns intr-un loc mai bun acum. Si, din cand in cand, Margrethe se ruga pentru nevinovatia lui Harry.

;;

Ann era asezata cu capul in jos pe pat. Ea nu putea sa se uite la tatal lui Harry, care nu era chiar tatal sau biologic. Tatal lui Harry a plecat atunci cand Harry avea doar cinci ani.

De ani de zile, Harry a intrebat-o pe Ann de ultima data daca tatal sau se mai intoarce, iar Ann i-a zis ca nu stie, atunci ochii sai deveneau tristi, iar culoarea verde luminoasa, disparea. Si, dupa ce si-a dat seama ca in cele din urma tatal sau nu se mai intoarce, luminozitatea din ochii sai verzi, nu a mai aparut.

Dupa ce Ann s-a casatorit cu Mark si a avut-o pe Jessica dupa cateva luni de la nunta, ochii lui Harry erau intotdeauna obositi. Luminozitatea sa disparuse.

Cand Harry era mai tanar, alerga mereu in jurul apartamentului mic al lui Ann, in lenjerie si sarea pe mobila, si se ascundea de Ann, parea un fel de joc pentru el. Dar memoria lui Ann a fost mereu plina de zambetul frumos de pe fata lui Harry.

Harry avea in jur de unsprezece ani sau ceva de genul, atunci cand Ann a nascut-o pe Jessica, asa ca a fost destul de sigura ca Harry putea sa aiba grija de el si nu s-ar supara daca ei ar fi avut putin mai multa grija fata de Jessica. Dar mai devreme in acea zi, cand Harry a fost arestat, Ann si-a dat seama ca Harry nu era de acord cu lucrul asta. El nu a fost niciodata de acord, sa fie lasat balta. Dupa ce tatal sau a plecat, Harry s-a simtit tradat, si el avea tot timpul in cap, gandul cum ca mama lui nu l-ar lasa niciodata balta, dar ea a facut-o, iar Harry s-a simtit chiar mai tradat. Ei si-au promis reciproc ca vor fi mereu impreuna, indiferent de circumstante. Ea ilt radase, l-a lasat balta si a rupt promisiunea lor. Si pentru asta, ea nu putea sa se ierte.

"A fost Harry."