Harry mergea de-a lungul strazii, de la scoala la casa lui. A fost o plimbare scurta. A durat aproape zece minute, inainte de a ajunge in fata casei sale. Restul zilei n-a fost odihnitoare, si lucrurile pe care oamenii le spuneau pe tot parcursul zilei, au ajuns la urechile lui. Vorbele lor erau mai acide decat ale lui Harry. Era un oras mic cu putini oameni care aveau curajul sa injure in public.

Dar sa revenim la a doua zi, nu atat de usoara. Paranoia lui il speria de moarte. Se simtea ca si cum, cineva sau ceva il privea si ii observa fiecare miscare. Si, vocile lor nu s-au oprit. Au continuat sa se auda, pana si prin scoala.

Ceasul era in jur de patru cand, in cele din urma, a plecat acasa. Jessica era inca prinsa dupa scoala cu cateva proiecte, iar tatal lui era la munca. S-a uitat prin casa dupa cineva, dar nu era nimeni, decat el, dar vedea umbre intunecate urmarindu-l si trecand prin fata ferestrelor. Mama lui putea fi acasa, pentru ca se presupunea ca este casnica, dar mama lui era scunda si dolofana. Aceste umbre erau inalte si slabe.

Harry a mers pana aproape de usa alba si a deschis-o. Usa n-a scartait, cum obisnuia s-o faca si s-a deschis fara nici un sunet. Chiar daca Harry voia sa-i spioneze pe acei oameni pe care i-a vazut prin ferestre, el nu putea, pentru ca oamenii, care s-au dovedit a fii doi ofiteri de politie in uniforme albastre, stateau chiar in hol, in fata lui.

"Buna ziua, Harry."A declarat ofiterul inalt si slab. "Mama ta a spus ca nu ajungi acasa pana la sase."

Harry nu i-a raspuns omului. Era ceva extrem de ciudat sau doar asa parea. El era, la urma urmei, un ofiter de politie. Toti politistii erau infioratori ca naiba, mai ales acestia. El avea o privire terifiata cu ochii albastrii. Dar partenerul lui nu. El era plin de grasime, mic si indraznet. Si, de asemenea, era ciudat pentru ca Harry a cunoscut cea mai mare parte din ofiterii din Pienoux Mont, si el nu i-a vazut niciodata inainte pe acestia doi.

"Am avut onoarea de a o intalnii pe mama ta superba," A spus cel gras, facandu-i cu ochiul lui Ann, care a zambit putin, ceea ce a dovedit ca nu aveau aceleasi intentii. "Ce-i cu tatal meu, nu l-ati intalnit inca?"Harry a vorbit aspru, acoperindu-le zambetele tampite.

Parea ca nu-i pasa prea mult de parintii lui, si cei doi ofiteri pareau sa aiba in jur de douazeci si patru/ sapte ani, dar Harry nu avea de gand sa lase niste tipi grasi sa flirteze cu femeia care i-a dat nastere, cu multi ani in urma.

"Ah, nu, nu am avut placerea, din pacate."Ofiterul slab a vorbit. "Dar Harry, suntem aici ca sa vorbim cu tine, de fapt. Te superi daca ne insotesti la sectie?"

Harry putea simti fiorii pe sirea spinarii. De ce erau aici? De ce voiau sa vorbeasca cu Harry? Ochii lui s-au marit si se simtea ca si cum aveau de gand sa-i iasa din cap in orice moment. "Nu."Harry a raspuns rapid. "Despre ce este vorba?"

Ofiterul gras s-a uitat la partenerul sau inalt, dupa ce a vazut ca nici Harry si nici Ann n-au inteles despre ce e vorba. Apoi si-a intors privirea spre Harry. Privirea lui s-a schimbat cu siguranta. "Harry, putem sa te luam la sectie sau sa te arestam, si nu crezi ca asta ar fi cam jenant pentru familia ta?"El l-a pus la indoiala pe Harry si i-a oferit un zambet cald.

Ann si-a pus bratele in piept si s-a uitat la ofiterii de politie cu suspiciune. "Despre ce este vorba?"Ea a intrebat. Ann nu avea de gand sa-i lase sa-l ia pe Harry de langa ea. "Puteti, cel putin, sa ne spuneti despre ce e vorba."

Ofiterul inalt a oftat si a luat catusele reci, de argint din curea. El l-a apucat repede pe Harry, inainte ca acesta sa riposteze si i-a fixat catusele strans. "Esti arestat pentru uciderea lui Betsy Ericson si Connor Larson. Ai dreptul sa nu spui nimic. Daca o faci, tot ce spui poate fii folosit impotriva ta, la tribunal. Ai dreptul la un avocat. Daca nu va puteti permite un avocat, va v-a fii pus la dispozitie unul de catre instanta de judecata. Intelegi ce tocmai ti-am spus?"

Un sunet mizerabil a scapat din gura lui Ann. Nu putea fi adevarat. Dar era, si intr-un fel, in adancul ei, stia ca Harry era vinovat.

Harry nu a raspuns la cuvintele ofiterulu, dar a continuat sa geama din cauza catuselor prea stranse. "Intelegi?"Ofiterul inalt a vorbit si l-a tras pe Harry aproape de el. "D-Da."A gemut Harry de durere.

L-au condus afara, in curand, vecinii iesind din casele lor mari, pentru a-l vedea pe Harry impins intr-o masina de politie. Ann nu i-a urmat. Ea pur si simplu, nu putea sa-si vada fiul, si gandul ca vecinii ei aveau sa o vada in rochia ei purpurie si tocurile negre cui, cu obrajii plini de lacrimi si rimel ce se scurgea. Dar ceea ce o speria mai mult era faptul ca Harry fusese capabil sa faca asa ceva. El a mancat inima unui baietel, a violat un copil de cinci ani, si putea sta la aceeasi masa cu Jenna, mama lui Betsy, fara sa prezinte vreo stare de vinovatie.