La locul de joaca, printre multi alti copii. Micuta Betsy Jackson statea pe leagan. Nu vorbea cu nimeni, nimeni nu vorbea cu ea. Ea doar statea acolo, uitandu-se cum toti copii se joaca intre ei, alunecand in jos pe tobogan.

Harry statea in picioare in spatele a doi copaci mari, uitandu-se la copii, dar ei nu-i dadeau atentie. Micuta Betsy Jackson a facut-o. El era nelinistit, dar stia ce trebuia sa faca, sa obtina binecuvantarea Lui. Dar daca ar fi fost prins? Si El il putea salva pe Harry? Ce se va intampla cu el atunci?

La ce se gandea? Desigur, El nu l-ar fi lasat pe Harry sa ajunga in inchisoare, L-ar fi lasat sa fie in continuare mort.

Coltul gurii lui a crapat gandindu-se la ceea ce trebuia sa-i faca Micutei Betsy Jackson; mirosul metalic al sangelui ei, provocandu-i rani, ochii ei de papusa albastrii erau larg deschisi.

Era pe cat de nelinistit pe atat de incantat.

Cei mai multi dintre parinti si-au bagat copii in masini si  i-au condus spre casa, si doar cativa copii si Betsy au ramas, Harry a luat-o ca pe o oportunitate.

A mers intr-un ritm lent spre ea cu un zambet lipit de fata lui. Zambet, ostil, cu indemanare, ucide, asta era matra lui. A spus mormaind.

" Zambet, ostil." Era la 10 metrii de ea," cu indemanare, ucide."

Sunetul de urme lovind pamantul a facut-o pe Betsy sa priveasca-n sus. Era imbracata intr-o rochie albastra, draguta, ceea ce nu era prea practic intr-un loc de joaca.

Harry s-a asezat pe leaganul de langa ea.

"Buna." A spus.

I-a dat un zambet timid. "Buna."

Parul ei liber ii biciuia fata. Era axact ca sora lui mai mica, pura si angelica. El o ura pe sora lui mai mica, Jessica.

De cand s-a nascut, familia lui Harry, n-a mai fost la fel. Ea a avut cea mai buna zi de nastere si cel mai bun Craciun, ea primea mereu cadouri de la parinti in mod regular, iar Harry, ei bine, Harry nu primea nimic. Jessica tot timpul a fost cel mai bun Styles, era buna la toate, la tot ce el nu era.

Nelinistea a disparut, furia luandu-i locul.

"Mami a ta m-a sunat mai devreme si mi-a spus ca nu poate ajunge, asa ca m-a intrebat daca pot sa te duc acasa."

Harry zambea.

"Serios? De ce? "Betsy s-a bosumflat.

Harry se gandise  deja la o scuza in mica lui camera, ieri. Avea totul planificat.

"Da, era ceva cu munca, era grabita." Harry i-a spus lui Betsy. Mama lui Betsy  era prietena cu a lui Harry, dar el a intalnit-o doar de cateva ori, cand mama lui era cu ochii pe el.

Harry era imbracat, de obicei, in pantaloni largi negri cu un tricoul Slayer si cateodata cate o bandana neagra.

"Oh," a fost singurul lucru pe care Betsy, l-a spus inainte sa-si plaseze picioarele pe pamant, asteptand ca Harry sa faca acelasi lucru.

"Deci, sa plecam acasa atunciu." Harry a zambit si i-a luat mana micuta mergand spre padurea intunecata.

Putea sa-i simta ochii lui Betsy plimbandu-se pe fata lui si stia de ce. Ea probabil se intreba de ce mergeau spre padure. " Noi doar o luam pe scurtatura." Harry a linistit-o.

EI au intrat in padure, mergand tot mai adanc. Harry si-a marit stransoarea mainii, fiind sigur ca n-ar putea sa fuga.

Betsy arata terifiata. Ea n-a mai fost nicidoata in padure. Mama ei ia spus mereu sa stea departe de padure, pentru ca era plina de bau-bau si fantome." Cand ajungem acasa?" L-a intrebat, dar n-a primit niciun raspuns.

Si dupa totul a mers din ce in ce mai repede.

Sper sa va placa acest capitol, va iubesc, daca vreti dedicatii cereti mai jos, si vreau sa va stiu parerea despre inceputul cartii. O sa postez destul de des la aceasta carte, si vreau sa spun ca sper sa va placa noul meu stil de a posta la mai multe carti in aceeasi seara, sa aveti de unde sa va alegeti. Va iubesc pe toate, daca vreti sa imi lasati parerile voastre, lasati-le mai jos.