RYKER

Dragă jurnalule,

     Am impresia că viața mea a reînceput încă din secunda în care am reîntâlnit-o pe Skye. A fost total neașteptat, dar cu toate astea nu cred c-am simțit nimic mai real în viața mea. Să o văd din nou în fața mea, să o fac să zâmbească din nou, ca mai apoi lumea mea să fie dată cu susul în jos. N-am realizat cât de dor mi-a fost de asta.

    După jumătate de an, am avut-o din nou în brațele mele, acolo unde i-a fost locul încă de la bun început. I-am simțit inima bătând din nou, și-am văzut acea privire de care mi-a fost atât de dor. Acei ochi superbi care mi-au liniștit fiecare demon din mintea mea în zilele în care o luam pe căi greșite.
      Am știut c-am iertat-o cu mult înainte să ne revedem. Dacă e ceva ce am învățat în acest timp petrecut în centru, acela e că la un moment dat, iertarea e inevitabilă în viețile noastre pentru că numai așa poți merge mai departe. Iar eu am iertat-o pe Skye. Pentru că nu mai pot sta nicio secundă în plus fără ea.

     Înainte ca ea să apară în viața mea, nu aveam nimic. Îmi rămăsese doar ura pentru tata și cam atât. Dar o dată ce Skye a intrat în viața mea, mi-a arătat că pe lângă ură mai există și frumusețe, bunătate și nu în ultimul rând iubire. Skye mi-a arătat că iubirea există și pentru oamenii ca mine și că o merit din plin.

    Nu vreau să fiu fericit dacă n-o am pe ea lângă mine. Nu vreau nimic dacă știu că la capătul drumului n-am s-o regăsesc pe ea. De aceea sunt decis să fac orice îmi stă în putință ca să fiu cea mai bună versiune a mea pentru ea.

New York
O săptămână mai târziu

    
     Pe Skye am văzut-o în fiecare zi timp de o săptămână în sala de spectacole a facultății. N-am schimbat prea multe cuvinte, pentru că de fiecare dată când unul dintre noi a vrut să facă sau să spună ceva, am fost mereu întrerupți de cineva. Dar ori de câte ori ni se intersectau privirile, Skye nu ezita să-mi zâmbească. Și mereu când o făcea simțeam cum lumea mea se întoarce cu susul în jos.

     — Brown! mi se adresează profesorul Benson, te rog du-te și ajut-o pe Skye cu decorul acela. Pare mult prea greu pentru ea.

      Dau din cap în semn de accept și mă îndrept spre Skye cu un zâmbet uriaș pe față.

     — Ai nevoie de ajutor cu alea? întreb, luând-o prin surprindere.

     — Mi-ar prinde bine o mână de ajutor, îmi zâmbește înapoi.

     — Cred c-o să am nevoie de scara asta, spun și o apuc cu ambele mâini aducând-o în dreptul meu. O să mă urc pe scară, iar tu o să-mi dai instalația pe rând, OK?

     — Perfect.

      Mă urc pe scară, având grijă să nu mă împiedic și să mă accidentez și între timp Skye îmi dă instalația. Nu pot să nu remarc faptul că ține mâna stângă strânsă în jurul scării. Mi-e imposibil să nu fiu atent la fiecare gest pe care-l face.

     — Știi, nu trebuie să ții scara. Sunt sigur că n-o să cad jos de pe ea.

     — Suprafața pe care stă nu e destul de stabilă, îmi spune simplu. Mai bine țin de scară decât să se întâmple ceva.

      — Am asigurare de sănătate, răspund în glumă. Și sunt foarte bun prieten cu spitalele.

       Skye nu zâmbește la gluma mea, în  schimb însă, mă întreabă:

      — Chiar m-ai iertat pentru tot ce ți-am făcut?

      — Da, răspund simplu.

      — De ce? De ce m-ai iertat, Ryker?

        Pentru că te iubesc, i-aș răspunde, însă dau glas unui alt răspuns:

       — Pentru că ești cea mai importantă persoană din viața mea. Și nu pot să te pierd. Nu și de data asta. Nu pot fi supărat pe tine, Skye.

     Aceasta îmi zâmbește timid. Știu că tot ce facem acum e un pas înainte în relația noastră. Prefer pașii mici, decât să ne grăbim așa cum am făcut-o cândva. Greșelile din trecut n-ar trebui să se mai repete. Nu în cazul nostru, oricum.

***

      Aș putea fi oriunde în seara asta, dar sunt aici în fața blocului în care locuiește Skye și nu sunt sigur dacă ar trebui să-i dau mesaj sau nu.

       Când am vorbit cu Londra zilele trecute, i-am cerut și numărul lui Skye. Spre surprinderea mea nu l-a schimbat, iar asta mă face să mă întreb dacă l-a păstrat în speranța că vom putea vorbi într-un fel sau altul.

      Frigul nopții pune stăpânire pe mine, însă decid să-i dau un mesaj lui Skye.

      R: Uită-te pe geam, tastez zâmbind.     

       S: Ce faci aici? vine răspunsul ei la scurt timp.

       R: Am vrut să te văd. Mi s-a făcut dor de tine. Vrei te rog să cobori?
      
       Răspunsul lui Skye nu mai vine, însă după câteva minute o văd ieșind pe ușa blocului și apropiindu-se de mine. Poartă o geacă albastră și un fular negru. E îmbrăcată într-o pereche de colanți negri, iar în picioare perechea sa de botine călduroase.

     O iau în brațe, surprinzând-o. La început nu știe cum să reacționeze, dar mai apoi își încolăcește brațele micuțe în jurul taliei mele. În sfârșit mă ia și ea în brațe, răspunzând gestului meu.

     — Ai vrea să facem o plimbare? întreb cu fața îngropată în materialul gecii sale.

     — Ok, răspunde simplu.

      New York-ul noaptea e incredibil de frumos. Cu toate că pe străzile orașului încă e aglomerație, în Central Park domină liniștea pe care amândoi o căutăm.

     Fără să-mi adreseze vreun cuvânt, Skye îmi ia mâna într-a sa. Și pentru prima dată nu protestez atunci când cineva îmi oferă afecțiune.

     — Și mie mi-a fost dor de tine, îmi spune într-un final. Credeam că n-o să ne mai vedem niciodată, continuă după o pauză de câteva minute.

     — De ce ai crezut asta? Doar ți-am promis că am să mă întorc mereu la tine. Indiferent de orice. Și am...

     — Și ai făcut-o, mă completează în timp ce ne așezăm pe o bancă sub lumina slabă a unui felinar. Eram convinsă că te-am pierdut pentru totdeauna. Că am dat-o în bară atât de grav încât n-ai mai vrea să dai ochii cu mine. Am încălcat fiecare promisiune pe care am făcut-o și asta pentru că am fost mult prea egoistă și m-am gândit numai la mine.

      — Aș fi făcut același lucru, replic pe o voce liniștită. Dacă plecarea mea ți-ar fi adus liniște și pace în viață, aș fi plecat la rândul meu.

    Liniștea se lasă din nou între noi, și pentru câteva momente niciunul nu mai scoate vreun cuvânt, încercând să procesăm cuvintele spuse de mine în ultimele minute.

     — Cerul e atât de frumos în noaptea asta, remarcă Skye dintr-o dată.

      Arunc o privire spre bolta cerească împânzită de miliarde de stele, una mai strălucitoare ca alta. O stea căzătoare trece prin fața ochilor noștri, iar Skye chicotește lângă mine.

    Închid ochii. Aș vrea să-mi pun o dorință acelei stele, însă aceasta s-a îndeplinit deja cu mult timp în urmă.

      — Ți-ai pus o dorință? mă întreabă Skye.

      — Da. Și deja a devenit realitate, răspund oferindu-i un sărut pe frunte.

     Știu că e locul ei preferat unde-i place să fie sărutată. Nu mi-a spus asta niciodată, dar am ajuns s-o cunosc atât de bine, încât pot să-mi dau seama și când zâmbește, chiar dacă n-o văd. Și acum o face spre exemplu.

    — Crezi în stele căzătoare?

    — Sincer, nu, răspund, privind-o cu atenție în ochi. Pentru o fracțiune de secundă, zâmbetul îi dispare. Dar știi în ce cred? adaug. Dă negativ din cap. În noi, răspund simplu, lipindu-mi fruntea de a ei.

      Respirațiile noastre se întâlnesc. În clipa asta îmi doresc atât de mult s-o sărut, dar mă tem că ea n-ar vrea. Poate ar crede că e încă prea devreme pentru așa ceva. Mă ia însă prin surprindere, atunci când își atinge ușor buzele de ale mele.

     Nu forțez nota. Nu iau mai mult de la ea. Nu ne grăbim. Dar atunci când își desprinde buzele de ale mele, o sărut eu de data aceasta. Tot la fel de încet cum a făcut-o și ea.

     Simt din nou fiori pe șira spinării atunci când buzele ni se ating. Aceleași emoții mă copleșesc din nou când știu că acele buze le-au regăsit din nou, după atât de mult timp, pe ale mele.

     — Ce simți? mă întreabă

     —  Că în sfârșit am ajuns acasă, îi răspund. Buzele tale, sărutul tău, ochii tăi și cam tot ce are legătură cu tine, mă fac să mă simt acasă. Pentru mine, Skye, tu însemni acasă.

      Poate că în unele momente nu e nevoie să spunem unei persoane Te iubesc. În fond și la urma urmei, iubirea se simte, nu se declară. Când iubești, o faci pentru că așa simți, nu pentru că trebuie. Când iubești, ierți, pentru că așa e firesc. Atunci când iubești, persoana de lângă tine devine centrul Universului tău. Devine totul tău.

     Pentru mine Skye era totul meu.