După ce plecă de la firma la care, în curând, va lucra,Rosè ajunse la un supermarket. Ținând cont că nu mai făcuse cumpărături de vreo două săptămâni ,constatase de dimineață că nici măcar cereale nu mai avea.

Ajunsă în fața magazinului,luă un cărucior și intră în magazin. Se îndreptă către legume și fructe,după care spre raioanele cu produse pentru igienă și îngrijire și așa mai departe.

Nu obișnuia să vină prea des la cumpărături,ura să  meargă la cumpărături. Dar de când se mutase singură,nu mai era mama ei cu ea ca să se ocupe cu treburile acestea,pe care ea nu le suporta.

La fel cum nu suporta să spele vasele. Nici să facă mâncăruri sofisticate. Iar cum nu-i plăcea,nu era în stare să cumpere prea multe ingrediente. Așa că,fata luă doar strictul necesar.

După o oră și jumătate petrecută în supermarket, Rosè ieși cu un coș de jumătate plin. Împachetă alimentele în pungi,le puse frumos în portbagaj și,după ce duse căruciorul,se urcă la volan și porni către apartament.

Era fericită pentru faptul că reușise să își facă rost de un loc de muncă,dar era și foarte stresată și obosită.

Mereu avea mult de învățat la facultate,proiecte,cursuri în plus. De abia mai avea timp să respire,în unele zile.
Nu îi părea rău că alesese această facultate,dar de multe ori o exploata prea mult.

Ajungând în fața apartamentului,parcă mașina și coborî,deschizând portbagajul. Luând cele patru pungi,se îndreptă către intrarea în clădire.

În scurt timp,ajunsese și la ea în apartament. Se descălță,după care se apucă de despachetat.

Termină și de despachetat,după care se puse să își facă o salată și un ceai. Mereu când era obosită,bea ceai.

După ce făcu salata și,în timp ce  așteptă să fiarbă apa pentru ceai, își luă pijamalele și se îndreptă către baie. Avea nevoie de un duș.

Zece minute mai târziu,Rosè ieși din baie cu părul înfășurat într-un prosop și îmbrăcată într-o pereche de pijamale pufoase. În picioare avea o pereche de "botoșei" în formă de unicorn.

Își luă telefonul din geantă și se îndreptă către bucătărie,în timp ce dădu drumul la televizor. Obișnuia să mănânce uitându-se la televizor.

După ce termină de mâncat,își spălă bolul și,luându-și ceaiul și telefonul,se duse în cameră. Avea de gând să stea puțin pe instagram,apoi să învețe.

Având profilul privat,văzuse că avea o groază de cereri de urmărire,printre care văzu numele lui. Intră puțin pe profilul lui și văzu că nu are foarte multe poze. Și alea pe  care le avea,nu erau făcute de el. Erau făcute de către acei fotografi  profesioniști.

Îi acceptă cererea,după care puse telefonul deoparte și se apucă de învățat.

Avea mai puțin de învățat decât avuse în ultimele săptămâni,ceea ce era puțin mai bine.

Două ore mai târziu,termină ceea ce avea de învățat și se uită la ceas. Era ora 22:00.

Cum era destul de calduț afară,se gândi să iasă la o gură de aer în parcul din fața complexului unde locuia.

Își luă geaca,telefonul și cheile și ieși din apartament. Alesese să coboare pe scări ca să nu mai aștepte liftul și ieși și din bloc.

Traversă,după care începu să se plimbe în parc. Era un parc destul de mare,plin cu băncuțe ,care ziua erau mereu pline de mame care se uitau după copii lor în timp ce vorbeau între ele.

Rosè obișnuia,când era mai mică,să se plimbe prin parc în timpul liber. Îi plăcea mult să admire natura,dar din pacate,în ultima vreme nu prea mai avusese timp.

După ce făcu de vreo patru ori înconjurul parcului,ieși din parc și văzu că deja e ora 23:30. Maine avea să meargă la cursuri de după-masă,dar înainte trebuia să meargă la noul ei job.

Cu toate astea,spera să poată să lucreze de acasă,atunci când are cursuri de dimineață.

Uitându-se în gol la telefon,se gândi să-i trimită un mesaj lui Dylan.

"Hei.Ce faci?:)" îi scrise ea,băiatului.

După două minute,veni răspunsul lui.

"Hei.Sunt încă la birou. Tu?♡"

"Am ieșit să iau o gură de aer."

Nu mai apucă să-i scrie nimic deoarece telefonul începu să-i sune. Era el. Îi răspunse.

-Alo?spuse ea,surprinsă la cât de rapid putea fi.

-Ce faci la ora asta,singura,pe strada?o întâmpină acesta,cu o ușoară urmă de nervozitate în glas.

-Aveam nevoie de o gură de aer pentru că pur și simplu simțeam că mă sufoc,spuse fata dându-și ușor ochii peste cap.

-Și nu era mai bine să ieși pe balcon?o întrebă acesta,ceva mai calm.

-Dylan,aveam nevoie de o plimbare. După ce am învățat m-a luat o durere groaznică de cap.

-Bine,am înțeles. Doar că nu îmi prea convine ideea de a umbla singură la ore ca asta.

-N-am pățit nimic.Plus că mereu obișnuiesc să ma plimb seara,răspunse fata zâmbind.

Dylan rămăsese mut. Nu știa ce să zică,dar nici nu era de acord cu asta. Dar daca ea zicea că asta-i face bine,avea să încerce să se împace cu ideea.

-Am o idee,spuse băiatul.

-Ascult,îi răspunse fata.

-Ce ar fi să ieșim în fiecare vineri seară la plimbare?o întrebă,sperând ca fata să fie de acord.

-Da,sună bine,răspunse Rosè zâmbind. Dar doar vineri seara?îl întrebă,sperând că aveau să se întâlnească măcar o dată pe zi.

-De fiecare dată când simți nevoia să ieși,doar spune-mi.

-Vei ieși cu mine de fiecare dată când vreau să ies?îl întrebă aceasta,zâmbind ușor visătoare.

-Da,răspunse acesta. Voi face asta pentru tine.

Înțelegând că între ei pare a fi ceva mai mult decât o simplă atracție,Rosè roși. Nu își putea imagina cum ajunse să simtă ceva mai mult pentru el. Nu îi venea să creadă că începuse să aibă din nou încredere în bărbați.

La fel se întâmpla și în cazul lui Dylan. Nu putea să nu își dea seama că între ei se naște o dragoste puternică și greu de acceptat,deoarece amândoi aveau să o recunoască greu din cauza faptului că amândoi fură răniți.

După ce Rosè ajunse în apartament,tot vorbind cu Dylan la telefon,deoarece acesta insistase că nu îi place ideea de a merge singură pe stradă la ora asta,îi ură un scurt și dulce "noapte bună",după care se puse în pat,iar în scurt timp,adormi.

Un lucru era sigur: Rosè Anderson,fata căruia niciun băiat nu mai reușise să-i ajungă la inimă,începea să se îndrăgostească de Dylan Merynson,băiatul căruia nici o fată nu mai  reușise să-i pună capac.Până acum.