Dimineață,Rosè se trezi destul de devreme și binedispusă.

Începu să-și facă rutina de dimineață,se îmbrăcă într-o pereche de blugi negri și o cămașă albă,își luă geaca de piele,botinele,geanta și cheile,apoi plecă spre cafeneaua din colțul străzii,unde obișnuia să-și petreacă diminețile.

Ieșind din bloc,se duse la mașină,o deblocă și plecă.Nu făcea mult până la cafenea,dar avea de gând să plece direct către universitate după aceea.

Ajunsă la cafenea,comandă ca de obicei și așteptând comanda,îi sună telefonul.

-Alo?răspunse aceasta,fară să se uite cine e.

-Neața!spuse o voce blândă,dar în același timp,puțin somnoroasă.

-Dylan!Neața!spuse Rosè,simțind cum bătăile inimii se accelerează,zâmbind.

-Ce faci?spuse băiatul.

-Îmi aștept comanda apoi mă duc la facultate.Tu?

-Eu sunt deja la birou,îmi beau cafeaua.Unde ești?

-La cafeneaua din apropierea complexului,răspunse fata mulțumindu-i chelnerului care îi adusese comanda și cerându-i,totodată,nota.

Mai vorbi puțin cu Dylan,după care se urcă în mașină și porni către facultate.

Prima oră avea anatomie.Încă din școala gimnazială,își dorise să ajungă la Facultatea de Medicină.Iubea biologia și anatomia,cu toate că era foarte bună și pe geografie,istorie și română. Avea talent și pe partea de dans și sport. Singurele materii care nu-i plăceau erau muzica,matematica,fizica și chimia.

Trezită din șirul de gânduri,se trezi în fața facultății.Parcă,își lua geanta,blocă mașina și se îndreptă către intrare,unde o aștepta Estèr,ca de obicei.Se salutară,apoi porniră împreună către primul curs.

În acest timp,în clădirea unde se aflau birourile firmei lui Dylan,in biroul său,acesta citea niște rapoarte.

Încă de ieri,nu și-o putea scoate din minte pe fata ce l-a fermecat cu zâmbetul și ochii ei. Chiar de când o văzuse prima dată,se simțea ciudat în preajma ei și gândul îi zbura mai mereu la ea.

Rosè nu părea genul de fată care ar putea să-ți facă vreun rău.Dar auzise multe povești de la mama sa despre cum era fata când era mai mică.

Era o fată destul de rebelă,nu-i prea păsa de cei din jur,făcea cam ce voia ea și ținea foarte mult la familia ei. Era foarte bună la învățătură,de multe ori era numită "tocilară" deoarece era printre cei mai buni copii din școală.Dar avea o problemă cu toți băieții.

El întotdeauna și-o imaginase drept o fată de bani gata,îngâmfată și plină de venin.
Dar când o văzuse pentru prima dată la cină și se prezentase,își schimbă părerea despre ea.

Cu toate că mamele lor erau bune prietene,ei nu s-au cunoscut până atunci.

Rosè,în schimb,auzise despre el că în liceu era unul din acei "bad boy" al liceului.Și-l imaginase ca fiind unul din acei tipi,plin de tatuaje până în gât,cu piercing-uri,îngâmfați și având o mulțime de fete.
Dar când îl văzuse pentru prima dată,prezetându-se,își schimba radical părerea.Nu era nici măcar pe aproape cum și-l imaginase.

Întrerupt de o bătaie ușoară în ușa biroului,Dylan fusese scos din gândurile sale despre fata care nu-i lăsa în pace gândurile.

Răspunzând,ușa fu deschisă de secretara acestuia,Barbara.

Îi dădu programul pentru azi,niște rapoarte primite de la niște angajați și,dând să iese,își aduse aminte de ceva.

-Mă scuzați,dar am uitat să vă anunț că a sunat cineva azi pentru acel post liber.Ar dori să se întâlnească cu dumneavoastră și i-am spus că vă voi anunța,după care îi voi da un răspuns.

-Spune-i că poate veni,răspunse acesta,ridicându-și scurt privirea către femeie.

-În jurul orei 16:00 e bine pentru dumneavoastră?întrebă femeia,verificând agenda cu programul bărbatului.

-Da,răspunse scurt,continuându-și treaba printre multitudinea de dosare.

Barbara ieși,după care sună înapoi acea fată care sunase pentru post.

Stabilise întâlnirea dintre șeful ei și persoana care căuta un loc de muncă,după care își văzu în continuare de treaba ei.

În tot acest timp,Rosè era foarte agitată. După ce ieșea de la cursuri,avea doar o oră la dispoziție pentru a ajunge în capătul celălat al orașului,unde avea să dea un interviu pentru o nouă slujbă.

Mai lucrase și înainte ca secretară,dar la scurt timp demisionase. Fostul ei șef o plătea foarte puțin și era un moș îngâmfat și libidinos,care îi propusese odată chiar să se culce cu el.

Speriată,a doua zi,Rosè deja demisionase. De atunci,au trecut patru luni în care părinții îi dădura bani,dar deja simțea că e prea mult și chiar are nevoie de o slujbă.

După patruzeci și cinci de minute,fata ajunsese în fața clădirii uriașe unde avea loc interviul pentru o slujbă nouă. Parcând mașina,se îndreptă către intrare,se prezentă portarului și își continuă drumul către secretariat,unde avea să afle la ce etaj trebuia să ajungă și care era biroul șefului.

În acest timp,Dylan își verifică ceasul și văzu că în mai puțin de două minute,trebuia să ajungă acea persoană pentru interviu.
Cu toate că vorbise cu Barbara,uitase pentru ce era postul.Dar își adusese repede aminte când văzu burta uriașă a femeii.
Era cât pe ce să uite că secretara lui,în mai puțin de două luni,va da naștere unui băiețel.

După ce aflase la ce etaj trebuia să ajungă și care era biroul șefului, Rosè se trezi bătând la o ușă mare,de culoare neagră.
Auzi o voce cunoscută,care îi răspunse scurt.

Intrând,il văzu.Era el.Dylan era șeful. Era îmbrăcat într-o cămașă albă și o pereche de pantaloni negri de stofă. Avea primii doi nasturi descheiați,iar părul îi era ușor deranjat,cel mai probabil din cauza faptului că își trecuse mâna prin el de mai multe ori.

Văzând-o,ochii lui se interesectară direct cu ochii ei.Putea simți emoții în ei.Prea multe emoții. Apoi ochii îi căzură pe buzele ei,iar apoi o scană din cap până în picioare,zăbovind asupra decolteului ei ușor generos.

-Bună,spuse el în cele din urmă.

-Bună,spuse și ea.

-Tu ești acea persoană care a venit pentru interviu?o întrebă el,sperând ca răspunsul ei să fie afrimativ.

-Da,eu sunt.Asta în caz dacă nu am greșit biroul,răspunse fata,amuzată.

-Nu,n-ai greșit nimic,îi răspunse acesta,zâmbindu-i.Ia loc și,îi trase scaunul pentru a se așeza.

-Uite ce e,Dylan...,începu ea,dar fu întreruptă.

-Rosè,calmează-te.Fară emoții și fără grabă,îi spuse acesta calm,zâmbindu-i.

-Ok,rosti fata ușor îmbujorată.

-Deci,poți continua.

-Mda...voiam să-ți spun că am puțină experiență. Am mai fost pentru puțin timp secretară,dar din motive personale,a fost nevoie să demisionez. Am nevoie de o slujbă pentru ca să nu mai fiu nevoită să fiu întreținută de părinți. Nu prea am studii sau calificări in domeniul acesta,pentru postul de secretară,deoarece precum știi și tu,eu studiez medicina,răspunse fata dintr-o suflare.

-Rosè,stai calmă. Nu am nevoie de cineva cu foarte multă experiență,ci de cineva care să știe să se ocupe de micile întâlniri și programări.Deci,țin să te anunț că ești angajată,de mâine poți începe.

-Serios?spuse aceasta,luminându-se la față.

-Da,serios. După cum știi și ai văzut,secretara mea e însărcinată,iar în scurt timp va intra în concediu de maternitate. Iar eu am nevoie de o secretară,iar tu vei fi perfectă în această funcție,spuse acesta,zâmbind.

Auzind asta,Rosè îi sări în brațe,fără să gândească. Era prea fericită și avea nevoie de el.

Acesta o prinse imediat strâns la pieptul lui. Pe lângă el,era micuță. Dar simțea ceva ce nu mai simțise pentru nimeni,niciodată.Până acum.

Îndepărtându-se puțin de el,privirea fetei căzu pe buzele lui. Observând asta,băiatul așteptă să vadă ce are de gând. Dintr-o dată,simți niște buze moi atingându-le pe ale sale,ca și într-o îmbrățișare delicată,înțelegând că ăsta era felul ei de-ai mulțumi.

Răspunzându-i la sărut,Dylan realiză că numai lângă ea simțea că inima începea să i se vindece. O iubea.